Ma numesc Andreea si am de mica o pasiune legata de cunoasterea oamenilor. Cand eram copila eram cunoscuta pentru faptul ca urmaream cu ochii mari – absolut tot ceea ce faceau adultii. Prin urmare, a fi absolventa de Psihologie a fost un pas natural pentru mine, hotarata fiind sa devin terapeut, “cand ma fac mare”.
Viata a avut alte planuri pentru mine si am sfarsit prin a avea o cariera minunata in resurse umane. Si, astfel, am realizat ca sunt un Cupidon excelent, pentru am fost un recrutor excelent, facilitand mii de casnicii profesionale de succes. In timp, cand am inceput sa analizez mai atent aceasta abilitate, mi-am dat seama ca exista multe cupluri care sunt impreuna datorita mie si ca toate grupurile de prieteni din care mai fac parte, sau nu, sunt construite de mine.
Asa cum cizmarul nu are papuci, nici eu nu m-am incaltat, in tineretile mele timpurii (22 ani), cu o casnicie comoda, asa ca, dupa ce am facut niste bataturi de toata frumusetea, am divortat si nu am mai avut curajul de a face “pasul cel mare” ulterior.
In schimb, am avut curaj sa am relatii, dar orbeste, fara sa stiu ce vreau, ce nu vreau, fara sa comunic, fara sa intreb, presupunand constant ce isi doresc partnenerii mei si cerandu-le sa imi acopere nevoile afective nesatioase, ca sa ma faca fericita. Prin urmare am ajuns sa am un sir inconfortabil de relatii esuate – pentru ca nu imi invatam lectiile. Ma indragosteam repede, ma mutam repede in aceeasi casa, ne bateam cap in cap la fel de repede si ne desparteam rapid cu mai mult sau mai putin tam-tam.