Ep. 16 – Roluri in relatia de cuplu

Buna, oameni buni! Bine ati venit pe pagina Lia si bine ati venit la mesajul de astazi!

Astazi o sa va vorbesc despre unu’ din rolurile pe care le jucam in special in relatiile de cuplu, dar nu numai.

O sa va spunem mai intai care sunt rolurile pe care le jucam in general in cadrul unei relatii de cuplu.

Rolul ideal este cel de adult.

Din pacate cei mai multi dintre noi jucam un rol principal si unul secundar in marea majoritate a relatilor pe care le avem, iar acestea sunt: salvatorul, persecutorul si victima.

In timp o sa va povestesc despre fiecare, dar astazi incep cu rolul de salvator care pentru mine este o amintire dureroasa si rusinoasa pentru ca am jucat acest rol mult timp fara sa-mi dau seama; iar cand mi-am dat seama de substraturile motivatiei mele am incetat sa ma consider o zana buna care ajuta pe toata lumea si o sa vedeti imediat de ce.

Cu totii am intalnit macar odata in viata acea persoana super draguta, amabila, care ajuta pe toata lumea.

Genul de persoana care dupa petrecere ramane treaza si face curat, si spala toate vasele.

Genul de mama care se sacrifica pentru copiii, pentru parintii ei pana la capat.

Genul de persoana care nu are timp niciodata sa ajunga la coafor, sau la sala, sau la o plimbare, sau la o petrecere pentru ca are ceva de facut pentru altii.

Ala este salvatorul.

De ce nu este un rol bun desi aceste persoane sunt considerate ca niste ingeri pe cazuti pe Pamant, veniti pe Pamant ca sa-i salveze pe toti?

Pentru ca, de fapt, persoana care face aceste lucruri are in spate o motivatie inconstienta sa controleze persoanele pe care le ajuta.

De ce spun asta? In primul si primul rand pentru ca facand lucruri pentru ceilalti, scopul este sa-i faca dependenti.

Ca sa va dau un exemplu, este genul de mama care tot timpul ii spune copilului “lasa ca fac eu pentru tine”; ii scrie tema pentru acasa, face curat, il ajuta sa se spele pe cap pana la o varsta inaintata, si asa mai departe.

Ei bine, copilul respectiv nu invata sa faca singur aceste lucruri.

Iar ca adulti suntem supusi aceluiasi pericol pentru ca este foarte misto sa ai pe cineva care face lucrurile pentru tine.

Numai ca este o dependenta foarte periculoasa pentru ca salvatorul nu se limiteaza doar la a face lucruri pentru noi ci evident ca cere ceva inapoi, iar in momentul in care o face din start avem un sentiment de vinovatie in a refuza ceea ce cere pentru ca doar ne-a ajutat de atatea ori, nu?… suntem datori si noi cu a face acel lucru pe care ni-l cere chiar daca ne scoate din zona de confort si mai ales chiar daca ne incalca limitele si principile.

De asemenea, salvatorul nu face aceste gesturi benevolente pentru ca este o persoana draguta, ci pentru ca vrea recunostinta, vrea apreciere, vrea laude “vai, Lia, ce chestii faine ai facut pentru mine! Ce om bun esti! Esti un inger pe Pamant! Esti atat de buna! Nu stiu cum poti.”

Din pacate aceasta persoana are o stima de sine atat de scazuta incat nu stie, efectiv nu stie, nu crede ca este o persoana ok pur si simplu, fara sa faca nimic sau fara sa faca prea multe.

Stima ei de sine este direct legata la a fi de folos, la a ajuta, la a salva oameni care sunt la ananghe si atunci aceasta recunostinta este esentiala pentru ea ca sa creada ca este intradevar o persoana buna, pentru ca ea in lipsa acestor gesturi nu stie.

Un alt aspect negativ al acestui rol de salvator este ca nu ne intreaba niciodata daca vrem sa fim salvati, ci isi baga ajutorul pe gatul nostru, ne forteaza.

  • Hai ca te ajut eu. Lasa, lasa ca fac eu.
  • Lasa ca pot sa fac singur.
  • Nu, nu. Eii! Tu esti asa de obosit, lasa ca fac eu. Lasa ca fac eu!

Sau “ia banii astia. Eu nu am nevoie de ei. Ia banii astia”, sau “hai ca iti platesc eu cursul asta”, “lasa ca iti platesc eu terapia”, “lasa ca iti platesc eu scoala, nu-ti fa tu probleme”.

Ba da, trebuie sa ne facem probleme in momentul in care avem acea persoana atat de draguta incat incepe sa ne irite pentru ca ne baga pe gat solutii la problemele noastre fara sa ne intrebe daca aceste solutii noi chiar le consideram potrivite pentru acea problema cu care noi ne confruntam.

Am spus deja ca prin faptul ca ne face dependenti, odata ca ne incapaciteaza adica ne impiedica in a ajunge intr-o situatie in care de voie, de nevoie trebuie sa invatam sa facem niste lucruri astfel incat sa ne usuram viata.

Dar un mesaj implicit pe care ni-l transmite ne ataca propia stima de sine pentru ca in momentul in care insista sa faca lucrurile pentru noi, de fapt, ne transmite mesajul “tu nu te descurci de unul singur. Lasa ca fac eu pentru ca tu esti un incapabil. Nu poti sa faci asta.”

Fara sa ne dam seama prindem acest mesaj iar daca acceptam aceasta dependenta de salvator, chiar ajungem la concluzia ca nu suntem capabili sa ne descurcam fara persoana respectiva.

Un alt aspect care este legat de salvator este ca in momentul in care nu primeste inapoi recunostinta, sau gesturi marete, sau raspunsuri pozitive la cererile sale automat intra in postura de victima si face tot posibilul sa ne bage intr-o stare de vinovatie profunda.

“Atata iti cer si eu. Atata iti cer si eu. Cate lucruri am facut pentru tine si tu uite ce faci, nici macar asta nu esti in stare sa faci pentru mine, profitorule! Mi-ai cheltuit toti banii!”

Pe bune? Dar noi am acceptat aceste lucruri.

Am acceptat darurile ei, iar salvatorul este cel care decide sa faca niste sacrificii personale pentru a-i ajuta pe cilalti.

Analogia pe care am facut-o eu ca sa vizualizez ce inseamna acest rol de salvator a fost urmatoarea: sa zicem ca cunosti o persoana, iti place de ea, povestiti umpic, iesiti la un date, doua, trei, cinci, si o inviti acasa la tine.

Pentru tine casa ta este spatiul tau intim, nu chemi pe oricine in casa ci doar o persoana de care chiar iti place.

In momentul in care intra acest salvator in casa ta in secunda doi incepe sa scaneze.

Scaunul asta nu sta bine, este praf pe mobila, gunoiul nu este dus, chiuveta este plina de vase nespalate sau nu este curatata, buda are umpic de piatra, covoarele au scame si asa mai departe.

Poate ca in primele doua-trei-cinci dati nu o sa comenteze nimic, dar o sa scaneze toata casa si o sa inregistreze, iar dup-aia incepe sa-ti spuna: “nu vrei sa-ti sterg eu praful de pe mobila? Nu vrei sa duc eu gunoiul? Nu vrei sa sterg eu covoarele? Nu vrei sa spal eu baia?” In momentul in care face asta, odata este o intruziune pentru ca a venit la noi in casa si incepe sa ne critice casa; doi, ne atrage atentia ca maniera in care traim noi nu este ok, de cele mai multe ori exagereaza aspectele care intre ghilimele spus nu sunt ok si ne induce sentimentul ca suntem niste imputiti, niste mizeri care traim intr-o mizerie crunta, iar apoi incepe sa faca curat fara sa ne ceara voie.

Te trezesti ca vasele sunt spalate, te trezesti ca buda este curata si asa mai departe.

Este ok. Dar dupa aia in momentui in care incepe sa-ti reproseze ca ea face curat iar tu nu-i oferi atentia pe care considera ea ca o merita, atunci ajungem in situatia de probleme.

Asa ca dragii mei, oricat de draguta este o persoana care face totul pentru noi cascati bine ochii.

In cazul salvatorului, gesturile frumoase pe care le face pentru noi vin cu costuri corespunzatoare.

Adultul, de exemplu, in momentul in care ajuta o face pentru ca poate.

Nu asteapta absolut nimic in schimb, nici macar un multumesc.

Alege constient, fara niciun scop, sa ofere ajutor unei persoane la nevoie si apoi merge mai departe fara sa astepte nimic in schimb.

Cascati bine ochii la persoanele care vor sa faca totul si sacrificii pentru a va face fericiti.

Chiar va face fericiti sa faca altcineva totul pentru voi? Chiar este o sursa de fericire sa stii ca cineva face sacrificii mari ca sa te faca fericita? Gandeste-te bine la asta, tu ascultatorule, tu ascultatoareo!

Va urez numai bine! Va pupa Lia!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *