Ep. 13 – Relatie toxica si toleranta la toxicitate

Lia Podcast

Buna, dragii mei, si bine ati venit la mesajul zilei.

In mesajul de astazi vreau sa va vorbesc despre toxicitate si despre toleranta la toxicitate.

Cred ca va fi asa un mesaj amestecat si cu o impartasire.

Sper sa nu va zgandar urechile, dar sper sa va zgandar sufletul si sa va dau o tema de gandire.

Ce inseamna aceasta toxicitate?

Imi aduc aminte din perioada in care mergeam la terapie si spunea terapeutul “Lia trebuie sa iti reduci toleranta la toxicitate”, si ma tot uitam la el si nu intelegeam ce cacat vrea sa zica asta.

Ce vrea sa zica?

Cu timpul mi-am dat seama, de aia si vreau sa impartasesc cu voi ca poate ajunge mai repede mesajul in sufletul vostru si incepeti mai repede decat mine sa reduceti aceasta toleranta la toxicitate.

Mi-am adus aminte de un personaj din romanul Ion de Liviu Rebreanu.

Ion a avut un copil si ca sa il linisteasca cand plangea ii dadea alcool ca sa doarma.

Este o practica larg raspandita la tara.

Nu stiu daca mai e valabila, dar se practica foarte mult chestia asta in trecut.

Prin urmare, copilul respectiv daca ar fi trait, pentru ca in poveste a murit din pacate, cel mai probabil ar fi ajuns ceea ce noi numim un betivan.

Cam asta suntem si o mare parte din noi, suntem niste betivani.

Ca sa ne imbatam avem nevoie de o cantitate mare de alcool.

Ce inseamna, concret, acest lucru in cadrul unei relatii apropiate?

Inseamna ca atunci cand suntem mici invatam sa asociem iubirea cu anumite comportamente care de fapt sunt toxice, iar aceste comportamente vin din partea parintilor sau a celor care au grija de noi: tipat, “iesi afara!”, lovit, ignorat, jignit, ironizat – in special in public, au parintii un obicei inimaginabil de prost de a rade de diverse slabiciuni ale copiiilor lor in special de fata cu prietenii si de fata cu copilul, evident, transmitindu-i fara sa-si dea seama ca este doar o sursa de gluma si ca in momentul in care greseste este un nimic despre care e ok sa se vorbeasca la persoana a treia si sa se glumeasca chiar daca este de fata cu toata lumea, este prezent acolo.

Prin urmare, ca in experimentul cu cainele lui Pavlov, asociem iubirea cu comportamentul toxic.

Oricat de fucked up suna chestia asta, chiar asa se intampla.

Pentru cei care nu stiu care e treaba cu experimentul lui Pavlov, Pavlov a luat un caine si l-a pus intr-o boxa unde era un bec si de fiecare data cand ii dadea mancare aprindea becul respectiv si remarca faptul ca cainele saliveaza.

Dupa mai multe astfel de asocieri, in momentul in care se aprindea becul, cainele saliva instant.

Pentru ca facuse asocierea intre faptul ca atunci cand se aprinde becul primeste de mancare.

Exact acelasi fenomen se intampla si in aceasta asociere intre iubire si toxicitate, repet, oricat de fucked up suna.

Prin urmare, ne ducem in lume ca adulti stiind, undeva in sufletul nostru, ca o persoana ne iubeste doar in momentul in care ne loveste, ne jigneste, ne ignora, rade de noi, isi manifesta lipsa de respect in diverse feluri si asa mai departe.

In drumul nostru intalnim persoane care se poarta frumos cu noi, care ne trateaza cu respect, care vor sa ne ofere iubire, si atentie, si caldura, si blandete, dar noi nu intelegem ca de fapt persoanele respective ne iubesc intr-o maniera sanatoasa; prin urmare, cel mai adesea le respingem, le consideram plictisitoare, le inselam, le tratam noi insine cu lipsa de respect, si apoi ele ne parasesc.

In schimb, in momentul in care cunoastem o persoana care prin comportamentul fata de noi este familiara, ne indragostim.

Da, dragii mei, ne indragostim fix de toxicitatea cu care vine in viata noastra.

Daca comportamentul persoanei respective este familiar, nu ne da atentie; genul de persoana workoholica, de exemplu, care tot timpul spune ca lucrul este mai important decat orice altceva.

Nu ma refer la iesirile in oras, la a avea timp cu tine… vorbesc despre momentul in care timpul de cuplu este ultima prioritate pentru persoana in cauza, din diverse motive.

Paradoxal, in momentul in care ne neglijeaza, in momentul in care ne vorbeste urat, in momentul in care ne minte, in momentul in care ne tradeaza in diverse feluri increderea, atunci ne indragostim pentru ca asa am invatat noi ca este iubirea; ca iubirea inseamna de fapt suferinta.

Repet, si o sa tot repet: stiu ca este fucked up acest lucru.

In momentul in care cineva ne trateaza cu respect, si frumos, si ne iubeste cu adevarat, nu recunoastem iubirea pentru ca nu este familiara.

Nimeni nu ne-a iubit in trecutul nostru, frumos, sanatos si atuncea nu intelegem ca persoana respectiva ne iubeste si o respingem, o parasim.

Ce inseamna aceasta reducere a tolerantei la toxicitate?

Este ca un fel de cura de dezintoxicare.

Primul lucru pe care il facem este sa analizam ce anume din comportamentul oamenilor cu care relationam ne supara, ne infurie, ne deranjeaza, ne strica starea pur si simplu; ca este un sef care ne da prea mult de munca, ca este un coleg de serviciu care tranteste cu pumnii in tastatura sau injura in timp ce lucreaza.

Daca sunt comportamente care pur si simplu ne dau o stare proasta le notam frumos pe hartie pentru ca acelea sunt elementele toxice cu care paradoxal noi suntem obisnuiti.

Chiar daca ne dau o stare proasta, starea proasta devine din copilarie starea noastra familiara.

Este ceva cu care noi stim ce sa facem.

Suntem obisnuiti cu ea.

Exact ca si Petrisor din Ion care era obisnuit cu alcoolul.

Exact ca si nevasta lui Ion care era obisnuita cu bataia pentru ca taica-su o batuse toata copilaria, prin urmare ghici ce?… s-a casatorit cu un barbat care a snopit-o in bataie.

Si facem chestia asta.

Unii dintre noi recunoastem acest pattern, altii nu.

Daca va uitati in jur o sa vedeti ca marea majoritate a persoanelor de care ne-am apropiat seamana cu parintii nostrii la diverse comportamente.

Nu neaparat ca fac exact acelasi lucru cat starea pe care o avem cand relationam cu ei este foarte asemanatoare.

Sunt obisnuita sa sufar in cadrul relatiei cu mama?… atunci cel mai probabil voi suferi in relatia cu partenerul de cuplu sau cu prietenii, in diverse forme si in diverse grade de intensitate dar elementul comun este suferinta, sau poate sa fie umilinta, sau poate sa fie frica.

Deci nu ne uitam sa faca exact ceea ce au facut parintii nostrii ci cum ne simtim in prezenta lor, sa vedem daca nu cumva sunt sentimente familiare.

Primul lucru pe care il facem este pe cat posibil sa eliminam persoanele toxice din viata noastra: ne schimbam locul de munca, renuntam la prietenii – da, stiu ca este dureros dar merita!

Al doilea lucru este sa invatam sa spunem “nu”.

“Nu, nu accept un astfel de comportament din partea ta!”, si daca persoana nu se potoleste o eliminam din viata noastra.

Stiu ca sunt contexte in care este foarte dificil sa facem asta, sunt perfect constienta dar daca puteti faceti-o si tineti minte ca nu exista problema fara solutie.

Singura problema fara solutie este moartea.

In momentul in care am murit, s-a terminat.

Am murit si am terminat cu toate problemele.

In rest, orice problema de viata pe care o avem are solutie.

Daca sunteti intr-o relatie in care abuzul este foarte explicit, apelati la prieteni.

Apelati la prieteni, la cunoscuti si cereti ajutor.

Pur si simplu cereti ajutor ca sa iesiti din relatia respectiva.

Aduceti blandete in viata voastra si faceti-o, in primul si primul rand, fiind blanzi cu voi insiva.

Eu am mai facut un audio in care va indrumam in aceasta directie: cum poti sa aduci blandetea in viata ta, care este incompatibila cu toxicitatea – cu cat voi va veti purta mai frumos cu voi insiva cu atat o sa va sara mai tare in ochi toxicitatea care exista in viata voasta.

Ingrijiti-va trupul: incercati sa mancati cat mai sanatos, cat mai regulat, sa faceti ceva mancare, sa va spalati in fiecare zi, sa va imbracati dragut chiar daca nu plecati nicaieri.

Eu in fiecare dimineata ma trezesc, ma machiez, ma pieptan, imi pun o rochita chiar daca lucrez de acasa; si ma face sa ma simt bine asta.

Si sunt convinsa ca este valabil si in cazul vostru.

Vorbiti-va voua insiva frumos. In loc de “proasta dracului” alegeti sa va spuneti “am gresit, am invatat din asta.

De acum inainte nu voi mai repeta.”

Vorbiti frumos cu oamenii care se poarta frumos, faceti complimente, multumiti pentru orice chestie marunta pe care o primiti – vine colegul de serviciu si va aduce o cana de cafea, multumiti-i.

Cereti ajutorul colegei de serviciu cu ceva si va ajuta cu amabilitate si zambetul pe buze, fiti recunoscatori.

Odata ce aduceti aceste comportamente in viata voastra si le pastrati constante, veti remarca si toxicitatea si veti incepe sa o eliminati.

Reduceti toleranta la toxicitate!

Meritati sa fiti iubiti, meritati sa fiti respectati, meritati blandete!

Reduceti toxicitatea din viata voastra!

Traiti viata asa cum merita sa fie traita!

Va pupa Lia!