Cuprins :
De ce are nevoie o relatie ?
Nevoia de afectiune
Nevoia de acceptare
Nevoia de comunicare
Nevoia de siguranta si securitate
Nevoia de libertate
Nevoia de sex
De ce barbatii au nevoie de sex si femeile de dragoste ?
Cele 5 limbaje ale iubirii
De ce are nevoie o relatie ?
Cum știm ce avem nevoie într-o relație de cuplu? Cum știm dacă primim cu adevărat ce avem nevoie?
Mulți dintre noi am avut ori avem relații în care am fost relaxați, mulțumiți de cum merg lucrurile, precum și relații în care am stat în tensiune – în special pentru că nu știam dacă perechea ne iubește și dacă relația este una stabilă sau nu.
Oare de ce apar aceste diferențe de stare?
Răspunsul este foarte simplu – pentru că în unele relații nevoile noastre sunt satisfăcute într-o măsură mare, iar în altele nu.
De asemenea, în unele relații ne dăm seama ușor că cel/cea de lângă noi ne iubește, iar în altele nu.
O dilemă suplimentară apare atunci când partenerul ne spune că ne iubește, dar noi nu ne simțim iubiți.
De ce apare treaba asta? Și aici răspunsul este la fel de simplu – pentru că celălalt ne iubește pe limba lui, iar noi nu o înțelegem.
În articolul de mai jos, care va fi lung, LIA încearcă să descrie în detaliu care sunt nevoile pe care în general le avem într-o relație și ce putem face ca să ni le acoperim reciproc, astfel încât și noi, și persoana iubită să simtă afecțiunea reciprocă chiar și atunci când ne-o arătăm în moduri diferite.
Deci, prima întrebare de la LIA este – TU ce nevoi ai într-o relație? Iată despre ce vorbesc marea majoritate a oamenilor:
Nevoia de afectiune : de a ne simți iubiți, importanți pentru celălalt.
Afecțiunea este foarte importantă, este o nevoie fundamentală, aproape ca hrana – doar că este hrană pentru suflet.
De exemplu, bebelușii care nu sunt atinși, legănați, nu li se vorbește, nu cresc în greutate – lipsa iubirii efectiv ne blochează dezvoltarea, inclusiv la nivel fizic.
Nevoia de acceptare
Ca adulți, avem nevoie să ne simțim iubiți, înțeleși, respectați. Iar pentru asta căutăm să stabilim relații cu cei din jur – de prietenie, de cuplu.
Omul este un animal social, spun psihologii. Una dintre explicațiile faptului că humanoizii au supraviețuit, iar alte specii au dispărut, este fix faptul că noi am trăit în comunități, ne-am acoperit spatele reciproc, ne-am ajutat, ne-am iubit.
Nicio relație de lungă durată, indiferent de natura ei, nu poate supraviețui fără iubire. Nici măcar la un loc de muncă nu poți sta pe termen lung dacă nu te simți valorizat, apreciat, important.
Păi ce să mai spun de prietenie sau cuplu? Fără iubire, indiferent de forma ei și de maniera în care se manifestă concret, nicio relație nu poate dăinui. Moare.
Ne dăm demisia, ne schimbăm cercul de prieteni, căutăm altă pereche.
Oamenii își exprimă sentimentele diferit.
Unii își arată dragostea față de partener prin vorbe, alții prin atingeri și săruturi, iar alții făcând lucruri prin casă sau gospodărie.
De exemplu, dacă tu îți arăți afecțiunea față de mine spunându-mi mereu “te iubesc”, iar eu sunt genul de persoană care nu își verbalizează sentimentele prea mult, ci le arăt prin atingeri și săruturi, ori punând rufele la spălat sau făcând mai mulți bani pentru familie, atunci s-ar putea ca tu să ai impresia că nu te iubesc așa cum mă iubești tu, când de fapt, este vorba doar de modul diferit în care îmi exprim afecțiunea.
De aceea LIA insistă pe recomandarea clasică – vorbiți unii cu alții!
Nevoia de comunicare
Comunicarea e sfântă într-o relație, pentru că fiecare poate spune “ca să mă simt iubit am nevoie de asta”, “te iubesc și îți demonstrez asta făcând X, Y și Z”.
Și, astfel, învățați și aveți posibilitatea de a alege să îl iubiți și valorizați pe celălalt așa cum are nevoie, nu cum vă închipuiți voi.
Așa cum spuneam într-un articol anterior “Informația este putere și, în cadrul unei relații, dacă ai informații ai puterea să faci persoana de lângă tine fericită.”
Nevoia de siguranta si securitate
Nevoia de siguranță se referă la diverse acțiuni ale perechii noastre.
Ne simțim în siguranță atunci când celălalt este blând în manifestări, când agresivitatea verbală este o excepție, iar cea fizică este exclusă.
Tot aici este inclusa siguranța financiară, acel sentiment de confort pe care îl avem când ne bazăm pe celălalt că poate susține familia dacă noi ne pierdem sursa de venituri.
Încrederea că ne putem arăta și împărtăși emoțiile cele mai profunde, sentimentele, fără a ne teme că celălalt va profita de ele sau va râde ori le va bagateliza intră tot la acest capitol – siguranță.
A fi noi înșine, fără teama că cel de lângă noi ne va judeca sau că va folosi ce știe despre noi ca să ne atace, să ne jignească, să ne umilească înseamnă tot siguranță.
Planurile de viitor, încrederea că suntem într-o relație stabilă, în care ne simțim iubiți, ne face, de asemenea, să ne simțim în siguranță.
Avem nevoie să spunem și să arătăm constant ce se întâmplă cu noi și înlăuntrul nostru.
Dar vă atrag atenția că a comunica nu înseamnă neapărat a vorbi. În general femeile sunt cele care vorbesc mai mult – genetic avem abilitați mai bune în această direcție.
Dar comunicarea înseamnă și gesturi, priviri, fapte, de multe ori tăcerea spune mai mult decât vorba, câteodată a nu face nimic înseamnă un discurs întreg.
Doamnelor, înainte să vă acuzați bărbatul că nu comunică uitați-va mai atent la el – Ce face? Ce nu face? Cum vă atinge? Cum vă privește? Și, după ce faceți analiza asta, trageți niște concluzii – chiar nu vă spune nimic? Sau de fapt vorbește mult, dar fără cuvinte, doar prin gesturi, priviri, tonul vocii, fapte, chiar tăcere?
Domnilor, învățați când să băgați discursul femeii din viața voastră în zgomot de fond și când să lăsați totul baltă ca să ascultați.
Expresii de tipul “mi-a plăcut”, “m-a supărat”, “am nevoie de…”, “îmi doresc să…” sunt punctele de reper.
Domnița voastră vă spune ceva ce pentru ea este de importanță vitală.
Daca vreți liniște în relație, ascultați, țineți minte și mai ales țineți cont de mesajele pe care doamna voastră vi le transmite cu emoție.
Domnițelor, principiul “dacă m-ai iubi ai ști” – care se traduce adesea prin botul mare cât casa în așteptarea momentului în care el “se prinde” ce vreți – vă va aduce numai draci suplimentari și dezamăgiri continue.
Nimeni nu se poate strecura în mintea și sufletul nostru ca să vadă ce este pe acolo decât dacă le spunem clar și direct – ne ce place, ce nu ne place, ce avem nevoie, ce vrem.
Așa că, doamnele mele, vorbiți – este atuul nostru genetic, folosiți-l de cate ori aveți nevoie.
Nevoia de libertate
Fiecare definește libertatea așa cum o simte și consideră de cuviință.
Noi, echipa LIA, considerăm că libertatea înseamnă să faci ce vrei cât timp asta nu rănește pe nimeni – nici fizic, nici emoțional, nici financiar etc.
Totuși, când sunt întrebate despre libertate majoritatea persoanelor indică câteva aspecte care îi fac să se simtă liberi, mai ales în cadrul unei relații.
Este important să ne putem purta natural, să fim relaxați când suntem în prezența prietenilor și a perechii, fără a ne pune măști sau a juca teatru doar pentru a face pe alții fericiți.
O persoană care ne iubește, ne va accepta exact așa cum suntem.
Schimbările se referă preponderent la stilul de viață, la comportamente, nu la însăși esența noastră – cum ar fi sistemul de valori sau principiile de viață.
De exemplu, avem obiceiul și plăcerea de a asculta muzică la maxim.
Dacă asta deranjează colegii de apartament sau partenerul de viață, vom asculta în căști sau când nu e nimeni acasă – iar aceasta este o adaptare la celălalt, nu o schimbare.
Dar, dacă oamenii apropiați, mai ales cel cu care avem o relație de cuplu, ne cer să mințim, indiferent de motivație – deși adevărul și onestitatea sunt valori importante pentru noi – atunci avem un semnal de alarmă legat de relația în sine.
Ar trebui să ne simțim liberi în a ne spune opiniile, în a ne purta cât de copilărește vrem, să fim liberi să ne îmbrăcăm așa cum simțim bine și ne place, iar lista continuă.
Un partener care vrea constant să ne schimbe ne interzice de fapt libertatea de a fi autentici și, în consecință, vom fi mereu presați să ne comportăm așa cum NU suntem, dar este pe placul lui/ei.
Așa că fiți atenți dacă cererile de la perechea voastră, de la prieteni ș.a.m.d. înseamnă a vă adapta la context și la persoana cu care relaționați sau dacă vi se cere să deveniți altcineva, să faceți schimbări lăuntrice cu care nu sunteți de acord și nu vă simțiți confortabil.
Libertatea înseamnă și a nu fi posesiv cu partenerul/partenera ta.
Nimeni nu ar vrea să se simtă captiv când e apropiat de cineva.
Într-o relație sănătoasă, indiferent dacă este de amiciție sau cuplu, chiar și de familie, fiecare își păstrează și dezvoltă hobby-urile și propriile relații de prietenie, fiecare are nevoie de ceva timp separat de cuplu, de familie etc.
Rareori relațiile de tip “bot în bot” sunt longevive și dacă relația se oprește din diverse motive, durerea este devastatoare.
Lipsa de încredere, controlul, sunt adesea ingrediente ale certurilor violente și ale despărțirilor tumultoase.
Nimeni nu se simte “liber” alături de un partener care nu are încredere, care se supără când ne facem planuri banale care nu îl/o includ, care ne verifică constant, care ne vrea exclusiv numai pentru el/ea, vrea să ne separe de familie și prieteni și mai ales care ne bănuiește constant că facem “prostii” sau că spunem minciuni.
Acestea sunt comportamente toxice, iar dacă nu se opresc după ce vorbiți despre asta, aveți o decizie importantă de luat.
Nevoia de recunoastere
Nevoia de recunoaștere a propriei demnități se referă la respect și recunoștință.
Avem nevoie să fim tratați de cei apropiați că și cum am fi persoane cu adevărat importante în viața lor, să se țină cont de opiniile noastre, de plăcerile noastre.
Avem nevoie ca persoanele intime din viața noastră, mai ales perechea, să își pună constant întrebarea – “Lui X (adică nouă) i-ar plăcea, s-ar supăra sau i-ar fi indiferent dacă eu aș face asta?” Daca nu știu dorințele noastre, dar ne întreabă, iar apoi țin cont de ce le-am spus, atunci ne vom simți valorizați, iubiți, în siguranță.
Ne bucură momentele în care gesturile noastre făcute pentru a-i face fericiți pe cei iubiți sunt remarcate, când ni se mulțumește pentru ele.
Recunoștința celuilalt în relație cu noi înseamnă pentru noi apreciere.
Facem lucruri frumoase pentru cei dragi, organizăm o cină romantică, spălăm vasele pentru ca el/ea să se poată bucura de odihnă atunci când vine de la muncă, cumpărăm un buchet de flori pentru ea, cumpărăm un cauciuc nou la mașină pentru el și după toate acestea, așteptăm să vedem reacția partenerului.
Avem nevoie să simțim că ceea ce am făcut noi a fost remarcat și apreciat, să simțim că am crescut în ochii celui drag, iar recunoștința / aprecierea celuilalt ne ajută să acoperim această nevoie.
Avem nevoie și de reciprocitate.
Așa cum noi facem lucruri pe gustul celor dragi, avem nevoie ca și ei să facă pentru noi, dar ținând cont de ceea ce ne bucură pe noi, nu pe ei.
Dacă nouă ne place berea Ciuc, să cumpere bere Ciuc, nu vin – chiar dacă ei îi place mai mult vinul.
Dacă nouă ne plac freziile să ne aducă frezii, nu trandafiri – chiar dacă lui îi plac mai mult trandafirii.
Așa devin gesturile frumoase PERSONALE, sunt gesturi frumoase dedicate NOUĂ – tocmai pentru că se ține cont de ceea ce ne bucură în primul rând pe NOI. Și astfel ne simțim importanți și valorizați în relația cu cei apropiați.
Nevoia de sex
Suntem programați genetic să facem sex, altfel nu ne-am putea reproduce.
Atât femeile, cat și bărbații, își doresc să facă dragoste sau sex, atât pentru a-și satisface nevoile biologice, dar mai ales pentru a-și satisface nevoia de conexiune.
Așa cum spuneam mai sus, specia humanoidă a rezistat pentru că a creat rețele sociale, comunități în care fiecare apăra pe cineva.
Aceste rețele sociale au nevoie de conexiune ca să existe. Iar sexul este o formă de creare și întărire a conexiunii.
Într-o relație de cuplu lipsa sexului duce, cel mai adesea, la ruperea relației.
Nu înseamnă despărțire întotdeauna, dar duce la separarea emoțională. Efectiv încetăm să îl iubim pe celălalt erotic.
Putem simți afecțiune prietenoasă, dar se duce acea iubire care ne împinge să îi atingem părțile intime, să îl/o dorim.
De ce barbatii au nevoie de sex si femeile de dragoste
Experiența de viață, cărțile citite și mai ales discuțiile cu miile de oameni cunoscuți de-a lungul anilor mi-au indicat faptul că nu există nicio diferență între cât de des își doresc femeile să facă amor prin comparație cu bărbații.
De asemenea, ambele sexe își arată iubirea în acest fel, poate că femeile își doresc ceva mai mult romantism înainte de actul intim propriu-zis.
Dar toata lumea își arată iubirea prin sex. Și caută în sex iubire.
Lipsa sexului duce la probleme medicale și de comportament pentru că negăm o nevoie genetică la fel de importantă ca apa și hrana, iar organismul reacționează.
Femeile, cel puțin, devin predispuse la chisturi, fibroame și menopauză prematură.
De nervozitate nici nu mai vorbesc.
Oricât de tare v-aș indigna când scriu asta – se vede pe noi când nu facem amor deloc sau când nu este de calitate.
Lipsa vieții sexuale în cuplu accentuează toate problemele deja existente.
Cu toții am trăit măcar odată dulcea împăcare de după o ceartă și mulți dintre noi știm că multe dintre probleme se rezolvă sau își încep rezolvarea în pat.
Viața sexuală nesatisfăcătoare ne împinge inconștient să vedem preponderent defectele perechii noastre și să subminăm relația de cuplu fără să ne dăm seama.
Cele 5 limbaje ale iubirii
Cum știm că nevoile noastre sunt satisfăcute?Gary Chapman, în cartea să celebră, “Cele 5 limbaje ale iubirii” descrie foarte simplu, cu exemple detaliate, în ce fel „ne vorbim” iubirea.
Tot de la el învățăm și cum să ne dam seama mai bine și mai ușor dacă cel de lângă noi ne iubește și cum să învățăm să îl/o iubim pe limba proprie.
Ce ne îndrumă autorul este să învățăm limbajul reciproc al iubirii – cum iubesc eu și cum iubește cel de lângă mine – și atunci viața tuturor va fi mai ușoară și mai fericită.
Informația asta este foarte utila oricărei persoane pentru că mulți dintre voi veți constata, că și mine, că sunteți iubiți profund de oamenii din jurul vostru, doar că nu știați să interpretați „semnele”.
Un exemplu simplu – toți părinții ne îndoapă că pe gâște când mergem să îi vedem, ceea ce pentru unii dintre noi este iritant.
De fapt, așa știu mulți dintre părinți să își arate iubirea, pentru că au limbajul serviciilor – vezi detaliile de mai jos.
Deci, în ce fel spunem „te iubesc”?
Primul limbaj al iubirii sunt cuvintele, aprecierile.
Cuvintele frumoase la adresa persoanei iubite reprezintă pentru cei mai mulți dintre noi o formă de manifestare a afecțiunii.
Acestea pot fi niște remarce la adresa mâncării bune pe care o face partenerul tău, pot fi complimente de orice fel, poate fi chiar încurajarea propriu-zisa – “am încredere că poți, știu că vei reuși” etc.
Declarațiile de iubire, dulcele “te iubesc” sunt, pentru cei mai mulți dintre noi, dovezi explicite de afecțiune profundă.
Toate acestea trebuie să vina însoțite de un ton al vocii corespunzător mesajului; declarațiile de dragoste se spun cu căldură, cu ton blând, zâmbind eventual – ori în o șoaptă romantică; încurajările autentice sunt însoțite de un ton entuziast.
O declarație de amor spusă sec, ca politicienii noștri când citesc un discurs scris de alții, nu va avea niciun ecou, nu va fi crezută.
A ne lăuda cu calitățile apropiaților noștri sau realizările lor, când ele nu sunt de față, reprezintă tot o formă de iubire.
Este o chestiune de timp până când ele vor afla că le vorbim de bine și se vor simți iubite și apreciate – vezi nevoile de mai sus 😉.
Al doilea limbaj al iubirii face referire la timpul petrecut împreună, dar atunci când ești prezent.
Timpul petrecut împreună în cuplu nu se definește neapărat prin statul pe canapea și uitatul la televizor împreună, sau statul în aceeași cameră, dar fiecare pe telefonul sau laptopul lui.
Mai degrabă, se definește prin timpul pe care ti-l petreci acordând atenție persoanei de lângă tine.
Este vorba despre împreună, nu alături.
Timpul petrecut împreună se poate defini în mare prin momentele în care ne ascultăm și ne punem întrebări suplimentare pentru a ne cunoaște mai bine, pentru a ne asculta poveștile de viață.
Este vorba despre a asculta și atât, fără să întrerupi, fără să faci nimic altceva – cum ar fi să stai cu ochii în telefon.
De asemenea, ne iubim și ne manifestăm iubirea făcând lucruri împreună – sport, baie, mers pe munte, în concediu, la concerte etc.
Activitățile comune sunt importante și ajuta la întărirea cuplului deoarece creează o bancă de amintiri la care apelăm atunci când ne este greu ca și cuplu.
Supărarea trece mai repede când ne amintim câte chestii faine ne leagă și am făcut împreună; iar decizia de separare se ia mai greu și alegem mai degrabă să căutam soluții pentru a salva relația.
Iubind, dăruim – spune o vorbă din popor.
Al treilea limbaj al iubirii sunt darurile de orice tip, de la o floare culeasă de pe drum, la niște bilete de dragoste lăsate prin buzunare, orice.
Dar nici unul nu este mai valoros decât darul prezenței.
Ca exemplu, dacă eu dau un examen, prezența ta este cea mai pură formă de susținere sau încurajare, este un cadou în sine persoana ta.
În funcție de creativitatea și puterea financiară a fiecăruia, dar mai ales de maniera în care cel de lângă noi se simte iubit, darurile pot fi înlocuitoare temporare ale dulcilor cuvinte – te iubesc.
Când facem ceva pentru celălalt, îi spunem „te iubesc”. Al patrulea limbaj al iubirii sunt serviciile.
Poate cuvântul „servicii” nu este cel mai adecvat, eu aș defini acest limbaj ca „ajutorul oferit în toate”.
Fie că e făcutul cumpărăturilor, fie că este dusul cu mașina sau chiar gătitul, important este să fie făcut din inimă, nu din frică.
De exemplu, pe mine nu mă deranjează vasele din chiuvetă pe parcursul zilei, dar iubitul meu se irită teribil.
Așa că, am grijă să le spăl tot timpul pentru că știu că asta îi face plăcere, nu e mare efort pentru mine și în felul acesta îi spun că îl iubesc și că starea lui de bine este importantă pentru mine.
Asigurați-vă că pentru celălalt ajutorul este tot un limbaj al iubirii.
Daca nu este, este posibil să nu observe nimic din ceea ce faceți sau, mai rău, să se simtă sufocat și să aibă impresia că îi spuneți subtil că nu se descurcă fără voi.
Ne raportăm iar la unul din pilonii de bază ai oricărei relații – comunicarea! Mai ales dacă faceți servicii unui bărbat musai trebuie să observați – se bucură când primește ajutor sau îi pică fața? Iar dacă nu ne dăm seama e esențial să întrebăm – „eu, când îmi ofer ajutorul, tu înțelegi că te iubesc sau altceva?”.
Poate cea mai intimă formă de manifestare a afecțiunii include mângâierile fizice, atingerile și intimitatea în cuplu.
Trupul este pentru a fi mângâiat, chiar și fără conotație sexuală.
O mângâiere ușoară pe umăr poate sugera o încurajare, o îmbrățișare poate spune „mă bucur să te vad”, un sărut pe frunte sau ochi poate însemna protecție.
Iar în momentele de criză, o îmbrățișare ne poate ajuta să depășim acel moment, sau cel puțin să ne luăm gândul pentru câteva minute de la problemele noastre pentru a simți dragostea fizică și atingerile partenerului.
În încheiere mesajul LIEi este simplu – dacă vă cunoașteți nevoile principale într-o relație și ce anume trebuie să facă cei din jur pentru a vă simți iubiți și pentru a simți că nevoile voastre sunt satisfăcute atunci viața voastră relațională, mai ales cea de cuplu, poate deveni mai ușoară.
Așa că, pornind de la povestea mea puteți să vă întrebați;
– Care sunt nevoile mele în o relație?
– Mă regăsesc în cele descrise de LIA mai sus?
– Care sunt nevoile care dacă nu sunt satisfăcute relația se rupe?
– Ce fapte, gesturi, cuvinte am nevoie de la celălalt ca să știu că nevoile mele sunt acoperite în relația în care sunt acum?
– Care sunt nevoile partenerului meu de cuplu?
– Ce este nevoie să fac ori să spun ca el/ea să simtă că nevoile îi sunt acoperite?
– Cum îmi arăt eu iubirea?
– Cum își arata el/ea iubirea?
– Vorbim aceeași limbă a iubirii?
Învățați despre voi și despre celălalt.
Este ca și cum ați avea o relație cu un străin, tu din Romania, el/ea din Portugalia.
Din respect și din iubire doriți să învățați unul limba celuilalt, ca să vă înțelegeți mai bine și mai ușor.
Spor la învățat și la iubit.
Va pupă,
LIA