Ep. 52 – Lipsa de Apreciere in Cuplu – Mentalitatea de lipsă în relaţia de cuplu

  • LOVEcast

Buna, dragii mei, si bine v-am regasit la mesajul Liei!

Mi-am propus sa va povestesc astazi despre mentalitatea de lipsa si impactul acestei perceptii, a acestui stil de gandire in relatiile pe care le avem; in special in relatiile de cuplu unde impactul este aproape colosal, cel putin din punctul meu de vedere.

Ce inseamna mentalitatea asta de lipsa?

Inseamna ca avem tendinta sa ne uitam mai degraba la ceea ce lipseste din viata noastra decat la ceea ce avem.

Este o forma de lipsa de recunostinta pentru darurile zilnice pe care le avem: ca suntem vii, cei mai multi dintre noi avem unde sa stam, avem ce sa mancam, avem un loc de munca, avem macar o fiinta care ne iubeste – poate sa fie chiar si un animal –, iar cei mai multi dintre noi suntem suficient de sanatosi cat sa functionam normal sau aproape normal.

Practic de acolo ar trebui sa pornim.

Iar o mentalitate bazata pe recunostinta ar insemna sa ne raportam la nevoile de baza.

Daca aveti curiozitatea sa va uitati dupa piramida lui Maslow o sa vedeti ca nevoile de baza se refera la mancare, la apa, la somn, la acoperis si la o forma de siguranta fizica in sensul ca nu exista ceva in viata noastra care sa ne ameninte insasi viata; cei mai multi dintre noi oricum suntem in aceasta postura.

Tot ceea ce vine peste aceste nevoi de baza este un dar, nu este neaparat o nevoie.

Chiar daca noi o transformam in nevoie in mintea noastra.

Daca o transformam intr-un dar vom vedea ca de fapt suntem bogati chiar daca din punct de vedere societal suntem saraci.

Cred ca in Romania mentalitatea asta de lipsa este posibil sa fie ceva mai acuta si mai raspandita decat in alte tari pentru ca istoria in sine efectiv ne-a predispus in aceasta directie. Nu stiu cati dintre cei care asculta aceste audio-uri au prins perioada comunismului… eu am prins-o, am prins-o suficient de mult cat sa stiu ca “nu am ce manca” chiar inseamna nu am ce manca; nu inseamna ca nu imi convine ce este in frigider.

Cat sa stiu ce inseamna “nu am cu ce ma imbraca”.

Cat sa stiu ce inseamna lipsa de siguranta, frica de a vorbi liber pentru ca este posibil ca vorbele mele sa fie date mai departe catre securitate si sa raman fara mama si fara tata – fara mama in cazul meu pentru ca am fost crescuta de mama singura –.

Practic in perioada comunismului lumea a fost extrem de concentrata pe satisfacerea nevoilor de baza, prin urmare nu sunt absolut deloc surprinsa ca marea majoritate a celor care au parinti care au prins comunismul integral nu neaparat au avut parte de parinti iubitori care s-au gandit la ce avem nevoie din punct de vedere afectiv si alte nevoi care, da, sunt reale si este necesar ca copilul sa le aiba satisfacute de catre cei care il ingrijesc in primele etape de viata.

Doar ca parintii nostri trebuiau sa se asigure ca supravietuiesc, ca gasesc mancare, ca nu pierd acoperisul de deasupra capului, ca sunt ei si copiii intr-o relativa siguranta.

Si atunci este normal ca in inconstientul colectiv s-a format aceasta mentalitate de lipsa, pentru ca lipseau foarte multe lucruri in perioada respectiva.

Si cum copiii absorb fara absolut niciun filtru totul de la parinti, iacata-ne pe toti sau o mare parte din noi centrandu-ne mai degraba atentia pe ceea ce ne lipseste, pe ceea ce nu avem decat pe ceea ce avem.

Ce inseamna aceasta mentalitate de lipsa in relatia de cuplu?

In mai multe audio-uri am povestit despre faptul ca daca intalnim o persoana cu care avem un sistem de valori, de principii de viata comun – cred am vorbit despre asta in “Celebrati diversitatea”, este un audio pe care vi-l recomand.

De asemenea am vorbit despre asta si in ”Ce inseamna siguranta in cuplu”, cred ca si in audio despre lupta pentru putere –. In momentul in care intalnim o persoana cu care avem un sistem de valori comun, principii de viata dupa care ne ghidam care sunt comune, aspectele divergente, ceea ce este diferit sunt usor de negociat sau mai usor de negociat.

Sistemul de valori, principiile sunt pur si simplu ne negociabile si implica literalmente niste sacrificii.

O persoana care a fost invatata de mica si a transformat intr-o parte care face parte din el sau din ea, efectiv din esenta sa, din esenta sistemului de valori adevarul, cinstea pur si simplu nu poate sa schimbe chestia asta astfel incat sa rezoneze cu o persoana care minte.

Nu se va simti in siguranta pur si simplu pentru ca maniera in care aceasta persoana traieste este bazata pe cinste, pe adevar, pe onestitate si atunci a relationa in mod frecvent si apropiat cu o persoana care minte frecvent, cu sau fara interes, o va tine in tensiune si este o chestiune de timp pana cand ori innebuneste – “se duce cucu”, ca sa o citez pe o prietena de-ale mele –, fie iese din relatie.

Marea majoritate ies din relatie.

Dar daca gasim o persoana cu care avem aceste aspecte in comun, putem incepe sa construim o relatie care sa fie sanatoasa.

Asta daca trecem cu bine peste etapa de asa zisa lupta pentru putere – am facut un audio si pe tematica asta care chiar asa se numeste – si in loc sa ne certam si sa ne impunem punctele de vedere negociem.

Ce inseamna cand intram cu aceasta mentalitate de lipsa intr-o relatie de cuplu?

Dupa ce trece asa numita perioada de infatuare, cand suntem foarte incantati de aceasta persoana care a intrat in viata noastra, ne plac calitatile persoanei respective, le apreciem, poate chiar le si supradimensionam, le exageram pentru ca suntem entuziasmati, si indragostiti, si plini de hormoni sexuali foarte activi – cred ca infatuare se numeste etapa asta –, dupa ce am facut alegerea pentru ca alegem, cel putin la nivel constient, o anumita persoana sa ne fie partener sau partenera de cuplu pe baza unor calitati si a unor compatibilitati.

Dupa ce trece aceasta perioada de infatuare se reactiveaza mentalitatea de lipsa si pentru ca ne-am indragostit de cele mai multe ori macar o perioada de timp ne si racaie mai mult sau mai putin frica ca am putea sa pierdem aceasta persoana.

Si cum frica in momentul de fata este ca un fel de boala raspandita la toata lumea – eu nu stiu pe nimeni care sa nu se teama – desi rolul ei este doar ca sa ne ajute sa supravietuim, adica frica are rol doar ca sa ne tina in viata la propriu, in rest marea majoritate a fricilor sunt induse de familie si de societate, si cu riscul de a-mi ridica foarte multi din ascultatori in cap, de biserica care ne ameninta tot timpul cu bastonul lui Dumnezeu si cu iadul vietii. Whatever.

In momentul in care mentalitatea de lipsa incepe sa se manifeste ce incepem sa facem este sa remarcam ceea ce persoana cu care am creat un cuplu nu are: nu are umerii largi, nu are barba deasa, nu are sanii mari, nu are fundul bombat, nu este supla, nu are suficienti bani, nu ne face sa radem suficient de des, si asa mai departe.

Iar daca ne mananca in fund si incepem sa si comparam persoana asta cu alte persoane din jurul nostru care sunt atractive pentru noi nu facem decat sa accentuam si sa exageram ceea ce persoanei cu care noi ne-am cuplat ii lipseste.

O parte vor apela la infidelitate pentru a compensa – intre ghilimele – lipsurile persoanei cu care au hotarat sa fie intr-o relatie de cuplu, altii isi vor abuza partenerul sau partenera de cuplu criticand persoana de langa ei incontinuu si comparand-o: “Ia uite Ionel ce stie sa faca… stie sa repare toate clantele din casa.

Tu de ce nu esti in stare?”, “Ia uite ce supa buna face Maricica.

Tu de ce nu esti in stare?”, “Ia uite ce bine arata Daniela dupa ce a nascut.

Tu de ce mai ai burta?”, “Ia uite ce masina i-a facut Gigel Maricicai cadou de ziua ei.

Tu de ce nu iti permiti?”

Uitam motivele pentru care am ales din start persoana respectiva sa intre in viata noastra ca si parteneri sau partenere de cuplu, si ne concentram foarte mult pe chestia asta, si cum spuneam fie inselam, fie abuzam emotional persoana respectiva criticand-o foarte mult si comparand-o cu alte persoane, fie iesim din relatie.

In momentul in care ne uitam in spate si concluzionam ca de fapt persoana respectiva era de treaba si ne era potrivita prima concluzie pe care o putem trage sau una dintre concluziile mari pe care le putem trage ca lectii de invatat pe viitor este ca mentalitatea de lipsa, negativismul din noi a fost ceea ce ne-a facut sa pierdem din vedere calitatile persoanei cu care am relationat la un anumit moment dat.

Cred ca sunt foarte putine persoane care sa nu fi facut aceasta greseala sau care sa nu o faca chiar si acum cand asculta acest audio cu persoana care are rol de partener sau partenera de cuplu in viata lor in momentul de fata, asa ca fac un apel general:

va lansez o provocare de 21 de zile in care in fiecare zi sa fiti foarte atenti/foarte atente la calitatile pe care le are partenerul sau partenera cu care sunteti intr-o relatie de cuplu, la gesturile frumoase cu care vine inspre voi, bucuriile pe care vi le aduce in fiecare zi, si luati-o asa de dimineata.

Zambeste, se lipeste de noi, face cafeaua, ne pregateste hainele sau ne ajuta sa ne pregatim pentru munca, ne spune “buna dimineata!”, ne spune “o zi frumoasa!”, ne trimite din cand in cand un mesaj in timpul zilei “hey! Ce faci? Ai nevoie de ceva?”, merge la cumparaturi in locul nostru si tine cont si de lucrurile pe care ne-am dori si noi sa le cumparam: ca este o bere, ca este un anumit tip de paine, ca este mancarea preferata, ca este o haina de care avem nevoie, ne intampina cu un zambet cand ajungem acasa, face curat, duce gunoiul, face mancare.

Sunt foarte putini parteneri care nu fac absolut nimic, nu vin cu nicio contributie pozitiva in cadrul unei relatii de cuplu, sunt situatii de exceptie.

In marea majoritate a relatiilor in care exista aceasta compatibilitate de sistem de valori, relatiile respective se deterioreaza pentru ca unul sau ambii parteneri intra pe aceasta mentalitate de lipsa si se uita preponderent la ce lipseste relatiei, la ce lipseste partenerului sau partenerei de cuplu si nu la ceea ce este fain in relatie si ce calitati are partenerul sau partenera de cuplu.

Si ca sa fac o paranteza, cand va lansez aceaste provocari de 21 de zile, nu este o cifra aleasa intamplator.

Studiile din psihologie au indicat faptul ca pentru a ne schimba un anumit stil de a gandi sau a ne forma un obicei nou, este nevoie de o perioada de minim 21-28 de zile in care sa facem acel lucru diferit sau nou in fiecare zi si dupa aia se considera ca este un obicei nou instalat in bagajul de obiceiuri pe care le avem.

Asa ca inchei aici, adresandu-va niste intrebari asa ca niste teme pentru acasa:

In ce masura sunteti concentrat mai mult pe ceea ce nu are jumatatea voastra?

In ce masura comparati persoana cu care aveti o relatie de cuplu cu alte persoane centrandu-va pe ceea ce nu are?

Cat de des va criticati jumatatea?

Cat de des multumiti jumatatii voastre?

Cat de des va complimentati persoana cu care aveti o relatie de cuplu?

Si timp de 21 de zile faceti un efort constient sa remarcati ce calitati are: poate are un zambet frumos, poate are parul frumos, poate are maini frumoase, poate face o omleta grozava, poate face amor foarte bine, poate rade fain, poate are replici spontane, poate are o cultura generala foarte buna, poate coase bine, poate este un tata responsabil, poate este o mama dragastoasa, poate este o sotie tandra, poate este un sot protector.

Aceasta este provocarea pe care o lansez.

Inlocuiti mentalitatea de lipsa cu mentalitatea de abundenta si vedeti… oare nu cumva sunteti de fapt intr-o relatie in care sunteti fericiti dar nu mai stiti cum, nu mai stiti cum sa apreciati ceea ce primiti?

Oare nu cumva ati luat darurile cu care vine persoana, jumatatea voastra in viata voastra ca fiind ceva ce vi se cuvine pur si simplu si nu este nevoie sa apreciati?

Oare nu cumva ati uitat sa fiti recunoscatori?

Si dupa ce terminati aceasta provocare luati o decizie in ceea ce priveste relatia de cuplu in care sunteti acum.

Dar asta inseamna ca in fiecare zi minim 21 de zile sa va concentrati pe ce e bun.

In speranta ca acest mesaj a adus un plus in viata voastra si o perspectiva care sa va ajute sa fiti mai linistiti, mai fericiti in relatiile de cuplu pe care le aveti am sa va invit si am sa va rog ca de obicei sa dati like, share sa va inscrieti pe canalul de YouTube, sa apasati butonul de notificari astfel incat sa fiti informati de indata ce publicam un audio nou.

Pana data viitoare,

Va pupa Lia!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *