Ep. 14 – Despre iubire de sine

Buna, dragii mei, si bine v-am regasit la mesajul de astazi.

Mi-am propus pentru azi sa va povestesc despre ce am inteles eu ca inseamna iubirea de sine si a avea o relatie cu propria persoana, pentru ca mie mi-a fost greu.

Ce inseamna iubire de sine ?

Marturisesc ca din tot ceea ce am citit si toate cursurile pe care le-am facut nu am primit neaparat ajutor in a intelege pe bune ce inseamna acest concept si ce o sa incerc astazi sa fac este sa va spun un pic despre calatoria mea si cum am ajuns sa inteleg ce inseamna a te iubi pe tine insati, a avea o relatie cu propria persoana si cum am tradus asta in viata de zi cu zi.

Sper sa va ajute sa scurtcircuitati putin acest proces, mie mi-a luat mult timp, as zice o viata, dar ultimii cinci-sase ani au fost dedicati acestui proces care a fost destul de lung si intens si mi-ar fi prins bine un astfel de mesaj.

Asa ca iata cum a fost pentru mine.

Va spuneam ca in ultimii cinci-sase ani m-am dedicat foarte mult acestui proces de vindecare, de dezvoltare, de autocunoastere.

Am facut multe cursuri, multa terapie, multe cursuri, am citit enorm, am vorbit enorm despre asta.

Multumesc prietenilor care au fost langa mine in tot acest proces!

Cumva, de fiecare data cand aveam impresia ca am ajuns la acea stare de a ma iubi pe mine insami si asa mai departe, se intampla ceva in viata mea care indica ca de fapt am facut niste progrese dar in niciun caz nu am ajuns in punctul in care imi doream si despre care citeam ca este THE SHIT, iar adevarul mi-a fost relevat de o citire in tarot.

Eu le urmaresc cu interes.

Este o tipa pe care o recomand cu foarte mare caldura, Charlotte o cheama, are un canal de YouTube, se numeste Happy Twins 11:11 si de ce spun ca urmaresc cu foarte mare interes pe Charlotte, pentru ca citirile ei nu sunt povesti de Ileana Consanziana si Fat Frumos in care stai cu sufletul la gura, omoara balaurul, nu omoara balaurul, ma cauta, ma ia de nevasta, are pe altcineva si alte aspecte care sunt convinsa ca sunt de interes pentru foarta multa lume, dar nu si pentru mine in mod deosebit.

Abordarea ei este unica din ceea ce am ascultat pana acum.

Fiecare citire in tarot pe care ea o face se centreaza pe ce ai tu de facut ca sa ajungi sa ai o relatie sanatoasa cu un partener de cuplu.

Mi-a placut foarte mult aceasta abordare.

Nu intra in mega detalii, nu spune “vezi ca taica-tu te-a batut de te-a zapacit si din cauza asta ai rana X, trebuie sa o vindeci”; dar iti da niste directii care, cel putin pentru mine, au fost foarte utile, o recomand cu caldura pentru cei care sunt vorbitori de limba engleza.

Intr-una dintre citiri, dand alte detalii, spunea “a te iubi pe tine insuti nu inseamna sa faci baie cu spuma, ci inseamna sa vorbesti cu tine” Mie mi-a dat cu mindfuck treaba asta si am aplicat-o de a doua zi si a fost foarte interesant.

Eu personal am un jurnal in care scriu zilnic, fac asta cu foarte multa perseverenta din 2006, pentru mine este un instrument de descarcare foarte util.

Am zis “hai sa vad ce inseamna sa vorbesc cu mine”.

In momentul in care scriu in jurnal m-am obisnuit sa las pixul sa curga pe hartie, nu ma gandesc la ce vreau sa scriu.

Pornesc de la ce s-a intamplat cu o zi inainte si las gandurile sa curga si am inceput aceasta conversatie cu mine insami, care a pornit exact cum stam de vorba cu prietenul/prietena cea mai buna: “hei, Lia. Ce faci? Cum ti-a fost ziua?”, iar replica pe care am primit-o automat inapoi a fost “in sfarsit!”.

M-a luat asa de tare prin surprindere ca am continuat dialogul in scris si am intrebat “cum adica in sfarsit?” iar raspunsul pe care l-am primit a fost “astept de foarte mult timp sa ma intrebi ce fac”.

Deci mi s-a parut asa de tare chestia asta, pentru ca eu ca persoana ma duc spre oameni “ce faci?Cum esti? si asa mai departe, si mi-am dat seama ca cu mine insami nu faceam chestia asta, in anumite momente nu eram prietena mea cea mai buna; asa ca mi-am facut acest obicei: in fiecare zi, cinci minute dimineata, cinci minute seara trebuie neaparat sa fie in jurnal.

Nu stiu, cand ma duc dimineata la alergat cu cainii, de exemplu, ma intreb “ce faci, Lia, cum ai dormit? Ce ai nevoie de la mine ca sa ai o zi buna?” si ii dau.

Nu stiu, raspunsurile pe care le primesc automat sunt tot felul de chestii: “vreau sa beau cafeaua in liniste, vreau sa iei o pauza si sa te uiti la frunzele din padure, am nevoie sa ma joc un pic cu cateii.”

Conteaza mai putin pentru ca niciodata nu am primit cereri mega mari, “castiga un milion de euro pe luna” si alte chestii de genul asta, ci lucruri marunte care literalmente imi fac ziua foarte buna; si seara ma intreb din nou “hei, Lia, cum esti? Cum ti-a fost ziua?”, “poate ca a fost buna, sunt umpic cam obosita” sau nu stiu “sunt trista, gagica-miu nu m-a cautat” whatever; si o intreb “ce ai nevoie ca sa ai o stare mai buna?” si spune “vreau sa fac o baie calda, vreau sa fac un dus prelungit, vreau sa ma ung cu crema”; cateodata e ca o femeie insarcinata “vreau sa mananc o inghetata” si-i dau.

Pornind de la asta, cumva semnificatia pe care i-am dat-o acestui obicei a fost ca constientizez ca exista o Lia in mine care este tot timpul la purtator si pe care in momentul in care o ignor, indiferent ce primesc de la oamenii din jur – pentru ca am marele noroc de a fi inconjurata de oameni care ma iubesc foarte frumos si am o viata foarte frumoasa si din punct de vedere financiar, si oamenii de care sunt inconjurata si cumva aveam o permanenta stare de nemultumire interioara, niciodata nu era suficient cat primeam pentru ca de fapt trebuia sa vorbesc eu cu mine.

Practic asta a fost prima concluzie: in momentul in care eu imi acord 10 minute pe zi impartite in doua imi dau atentie si in momentul in care imi dau atentie si aici a venit concluzia care mi-a schimbat perspectiva asupra tuturor relatiilor pe care le am in jurul meu, in viata mea, a fost ca daca eu mie imi dau atentie nu am nevoie de atentia celorlalti.

Este bine venita daca vine, dar nu este necesara; si aici a aparut concluzia care a fost mindfuck.

Singura relatie din viata mea de care am nevoie, fara de care nu pot exista si sa am o stare buna este relatia mea cu mine.

Daca nu o am pe asta, indiferent de ce primesc de la oamenii din jur, voi avea permanent o stare de nemultumire.

Niciodata nu va fi de ajuns.

Dar daca eu am o relatie cu mine, pe romaneste daca eu vorbesc cu mine in fiecare zi si imi dau ceea ce imi cer eu mie insami, toate relatiile pe care le am in rest nu mai sunt niste nevoi ci sunt niste alegeri.

Ce inseamna chestia asta este ca aleg intelept, in momentul in care aleg am grija ce aleg.

Nu-ti cumperi din magazin prima pereche de blugi pe care o probezi chiar daca nu te simti confortabil in ei, da?

Ai grija, ai grija ca hainele pe care le porti sa fie comode.

La fel este si cu relatiile pe care le avem in viata de zi cu zi.

In momentul in care relatia, singura relatie de care avem cu adevarat nevoie este satisfacatoare adica noi cu noi, atunci suntem atenti ce fel de relatii permitem sa existe in viata noastra.

Adica sa fie relatii care aduc lucruri frumoase in viata noastra si, evident, noi aducem aspecte pozitive in viata celorlalti cu care relationam, iar de aici au curs lucrurile.

In momentul in care cineva nu vrea sa relationeze cu mine nu ma deranjeaza, nu imi mai este dor de nimeni; ma refer la acel dor sfasietor in care simt ca nu pot sa respir.

Nu vorbesc despre o stare in care ma doare la patina de toata lumea, sunt eu cu mine.

Nu, nu vorbesc despre o asta, suntem animale sociale si avem nevoie de relatii; avem nevoie de relatii de prietenie, de familie, de cuplu si asa mai departe.

Dar in momentul in care noi vorbim cu noi in fiecare zi si avem grija sa ne satisfacem acele mici doleante cu care venim in fiecare zi, in momentul in care in relatiile pe care le avem nu primim constant afectiune sau nu se respecta promisiunile sau chiar suntem jigniti cateodata, nu mai este atat de dureros; si nu numai asta, alegem sanatos si intelept ce relatii pastram si carora le dam drumu.

Asa ca va recomand ca un pas colosal de important pentru voi sa va vorbiti voua insiva in fiecare zi, cinci minute dimineata, cinci minute seara.

“Hei, Silviu. Cum esti? Ce ai nevoie de la mine, astazi, ca sa ai o zi buna?”, “Hei, Lia. Ce faci?

Cum ti-a fost ziua? Ce ai nevoie de la mine ca sa te simti mai bine?

Si oferiti-va, de fapt, ceea ce va cereti voua insiva dar pana acum ati fost obisnuiti sa ignorati.

Veti vedea ca viata si mai ales perspectiva asupra relatilor pe care le aveti in momentul de fata se va schimba radical si veti fi mai fericiti.

Astept cu interes comentariile voastre

Va pupa Lia!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *