Buna, dragii mei, si bine v-am regasit la mesajul de astazi din partea Liei!
Mi-am propus sa va povestesc astazi despre durerea vindecatoare.
Da, pare o contradictie in termeni dar sper ca pana la finalul acestui audio sa intelegeti de ce ii spun vindecatoare.
Nu stiu cati dintre voi v-ati uitat la serialul “Grace Anatomy”, eu l-am urmarit in repetate randuri si vi-l recomand cu caldura.
Dincolo de actiunea in sine de cine traieste, cine moare, cine iubeste, cine nu; sunt foarte multe mesaje de suflet acolo foarte intelepte care ar putea sa fie niste teme de gandire foarte faine si sanatoase pentru multa lume.
Intr-unul din episoade este urmatorul caz: este un tanar care avea ceva tumora la creier declarata inoperabila de marea majoritate a neuro chirurgilor.
Primul impuls al doctorului este sa dea acelasi raspuns, ca este inoperabila pentru ca era prea profunda, iar apoi oamenii au venit cu o idee nebuneasca care a insemnat o operatie extrem de invaziva; practic pustiului i-a fost taiata fata pe jumatate astfel incat sa poata sa expuna acea parte a creierului, inaccesibila altfel, sa il poata opera si probabil vindeca.
Operatia a fost o reusita si imediat dupa unul din doctori este chemat de urgenta in salon pentru ca pustiul se zbatea foarte tare.
Asistenta care avea grija de el spune ca i-a dat maximum de calmante pe care poate sa ii le dea, doar ca asta nu-i calmeaza durerea, iar doctorul se uita la pusti si-i spune
“stiu ca te doare. Stiu ca te doare ingrozitor dar este durere de vindecare”…
pentru ca daca nu l-ar fi durut, ar fi fost mort de fapt, pentru ca asta facea tumora respectiva in creierul lui, il omora in viitorul apropiat.
Si practic de asta vreau sa va vorbesc astazi.
Foarte multi dintre noi fugim de durere ca de dracu, ceea ce are sens; adica organic punand problema ne ferim de lucrurile care ne lovesc, ne ard si asa mai departe pentru ca durerea este un semnal ca poate sa fie ceva ce ne ameninta viata.
Extindem aceasta reactie de fuga si la durerile sufletesti, ceea ce din nou are sens pentru ca nu suntem o armata de masochisti care se duc cu placere inspre persoane care ne ranesc si ne aduc suferinta, si stres, si suparare, dar viata se intampla.
Mai devreme sau mai tarziu cred ca fiecare dintre noi avem momente de suferinta sufleteasca acuta in care un prieten foarte bun ne dezamageste, cineva drag noua se duce pe partea cealalta, o relatie semnificativa se termina, partenerul de cuplu ne inseala, ne dezamageste, ne raneste intr-o maniera atat de profunda ca ne zapaceste, nu stim ce-i cu noi; si foarte multi in loc sa trecem prin aceasta durere, sa o plangem, sa o acceptam – pentru ca doar asta este calea sanatoasa de vindecare -, fugim si fugim in diverse feluri.
Cea mai nasoala chestie pe care o facem este ca rupem legatura cu noi insine, pur si simplu.
Va dau cateva exemple ca sa intelegeti: in momentul in care ne vine o amintire dureroasa legata de situatia care ne-a ranit sufleteste, alungam repede imaginea respectiva si in loc sa plangem si sa acceptam ca am fost raniti si ca este normal sa ne doara, si efectiv sa plangem, ne concentram repede pe ceva care este amuzant sau ne apucam de facut ceva si in felul asta, da fugim de durere dar nu o vindecam, doar amanam momentul si de cele mai multe ori ne imbolnavim fizic pentru ca o astfel de durere sufleteasca care nu este plansa – in termeni psihologici se spune: nu este procesata si integrata -; adica daca nu plangem de sare camasa de pe noi cand ne gandim la situatia respectiva si nu acceptam ca chiar s-a intamplat acel eveniment in viata noastra si ca it is how it is, trecutul nu poate fi schimbat dar poate fi schimbata perceptia asupra acelui trecut.
Durerea respectiva poate sa ajunga sa se transforme in ceva nasol din punct de vedere fizic.
Poate suna asa vazduhist cand va vorbesc despre asta, dar exista o stiinta care se numeste psihosomatica care fix despre asta vorbeste: despre faptul ca durerile sufletesti se transforma in dureri fizice, iar durerile fizice prelungite se transforma in dureri sufletesti.
Oamenii bolnavi fizic de mult timp nu mai sunt veseli, au dificultati in a fi veseli, de cele mai multe ori dau in depresie; iar un depresiv de cele mai multe ori are probleme cu plamanii, cu digestia pentru ca suntem un tot. Iar in momentul in care fugim de aceasta durere ne rupem de o bucata din noi insine pentru ca acea bucata ranita face parte din noi.
Este ca si cum ai vrea sa iti tai mana cu totul dupa ce te-ai taiat rau de tot.
In loc sa lasi rana la iveala sau sa cureti sa o ingrijesti, ceea ce implica durere – pentru cei care s-au taiat nasol sau au avut mana rupta aceasta analogie rezoneaza -, in loc sa stai sa vindeci tai mana cu asta gata.
Asta inseamna deconectarea de noi insine si aceasta fuga de durere si va asigur ca mai devreme sau mai tarziu tot acolo vom ajunge.
De ce este durerea vindecatoare?… in momentul in care ne traim durerea ne si maturizam.
Cred ca multi dintre noi au auzit deja de durerile de crestere.
Sunt copiii care au dureri foarte mari cand cresc.
Majoritatea dintre noi avem dureri mari cand crestem pentru ca se lungesc muschii, se lungesc oasele si toate acestea au terminatii nervoase care reactioneaza si chiar exista acest termen medical de durere de crestere; la fel este si rolul durerii sufletesti.
Daca faceti un efort de memorie si va uitati in spate la momente dureroase din viata voastra si cum a fost parcursul vietii voastre de dupa, foarte probabil veti constata ca ati avut de invatat din situatia respectiva niste lectii care v-au facut viata mai buna.
Practic a fost o binecuvantare deghizata acea situatie.
Am auzit multa lume, si eu sunt una dintre persoanele care spun: “ba, pana la urma a iesit ceva bun din situatia respectiva ca uite, am invatat aia si cealalta si am reusit sa imi construiesc o viata mai buna dupa aia” sau “am invatat despre mine ca faceam niste lucruri care erau nasoale si mi-am dat seama ca trebuie sa schimb ceva la mine ca sa pot sa imi construiesc o viata mai calitativa”… asa ca durerea poate sa fie vindecatoare.
Nu fugiti de durere, traiti-o, plangeti, stati in amintirea aia dureroasa pana cand nu mai este dureroasa.
Dar ce inseamna o durere vindecatoare?… inseamna ca pe langa plans si urlat in perna sa ne uitam si la ce avem de invatat din situatia respectiva.
Cand avem o durere fizica pentru ca ne-am taiat foarte tare, ce invatam este sa fim un pic mai atenti astfel incat sa nu, nu stiu cand manuim cutitele.
Cand eram mica am trecut pe langa un gard, foarte aproape de gardul respectiv si era un cui care era iesit in afara si m-am taiat rau de tot la picior, si acum am cicatrice.
M-a durut rau de tot si a durat ceva timp pana cand s-a vindecat, inca mai am cicatricea pe picior, dar am invatat cand trec pe langa un gard sa casc ochii bine ca sa ma asigur ca nu mai patesc chestia asta a doua oara.
In momentul in care aveam o relatie care ne zdruncina sufleteste foarte mult, in care am suferit foarte mult, ideal este sa stam sa ne gandim “totusi, ce a generat atata suferinta?
Oare nu cumva avem un stil, un anumit tip de partener pe care il alegem in mod constant tocmai pentru ca nu ne invatam niste lectii?
Oare nu cumva avem de invatat ca trebuie sa punem niste limite mai clare? Oare nu cumva avem de invatat ca ne punem niste masti de marketing ca sa cream o impresie buna si ca practic ne inselam si pe noi, il inselam si pe celalalt cand incepem o relatie noua?
Oare nu cumva avem de invatat ca minciuna este rareori calea spre construirea unei relatii de calitate indiferent ca este una de prietenie, de cuplu sau profesionala?
Fiecare avem niste lectii personale de invatat acolo, de acolo din situatia respectiva; dar asta inseamna durerea vindecatoare… in momentul in care lasam durerea respectiva sa fie – repet: asta inseamna efectiv sa plangem, sa insotim acest plans si traitul durerii si cu intrebarea de baza: ce am de invatat din aceasta durere? –
In momentul in care ma doare stomacul de sunt indoit pur si simplu pentru ca am facut ulcer si ma intreb ce am de invatat din durerea asta, cel mai probabil o schimbare a stilului de viata este raspunsul: sa mananc mai sanatos, sa dorm mai sanatos, poate sa beau mai putin alcool, sa nu mai fumez pe stomacul gol; fiecare este cu lectia lui, dar avem de invatat ceva din asta.
La fel este si cu relatiile inclusiv legat de relatia cu noi insine, pentru ca daca noi ne ignoram nevoile o vor face si ceilalti si asta doare intotdeauna.
Asa ca asta inteleg eu prin durere vindecatoare: trairea durerii impreuna cu intrebarea “ce am invatat din asta? Ce am de invatat despre mine? Ce am de schimbat la mine? Oare nu cumva trebuie sa ma iubesc mai mult? Ce am de invatat in legatura cu oamenii pe care ii aleg si le dau voie sa se aproprie intim de mine? Ce am de invatat in ceea ce priveste alegerile pe care le fac in general in viata mea?
In cartea “Mananca, roaga-te, iubeste” – titlul in engleza “Eat, pray, love” este o carte celebra – este la un moment dat o discutie intre o tipa si un tip, si tipa plangea foarte tare dupa fostul ei gagiu, David, si plangea rau de tot dupa el.
Nenica asta incerca sa o ajute si la un moment dat tipa ii spune “da, dar David mi-a rupt inima”; si tipul ii da o replica geniala: “da, draga mea, dar aveai nevoie sa ti se rupa inima ca sa intre lumina inauntru.”
In momentul in care avem inima protejata de o carapace, de un invelis protector foarte bine pus la punct, intr-adevar suferim putin, ne ferim de durere. dar nu primim nici iubire.
Suntem complet izolati si chestia asta doare mai tare decat orice alta durere de pe acest pamant.
Va invit sa ascultati si audio despre plans si care este rolul plansului, nu are sens sa lungesc acest audio mai mult de atat, dar astea doua adunate: durerea vindecatoare si plansul va pot deschide portile Raiului, ale abundentei.
Va pot deschide calea spre o maturizare care va duce cu siguranta la o viata mult mai satisfacatoare; asa ca cateodata este necesar sa imbratisam durerea sa o traim tocmai ca sa ne vindecam.
Va pupa Lia!
