Ep. 24 – Drama celor care nu stiu ca sufera

Buna, dragii mei, si bine v-am regasit la mesajul de astazi!

Mi-am propus azi sa va vorbesc despre oamenii care sufera si mai ales despre oamenii care nu stiu ca sufera pentru ca literalmente au o masca pe ochi, au o esarfa pe ochi si atunci cand ne apropiem de ei reactioneaza haotic si fara sa vrea ne genereaza suparari, chiar suferinta prin reactile pe care le au vizavi de noi.

Pentru cei care au vazut filmul sau au citit cartea Colt Alb este acolo o scena absolut definitorie pentru ceea ce vreau sa va transmit astazi: Colt Alb este un caine de sanie – daca-mi aduc aminte bine – care este abuzat la inceputul vietii lui de primul sau primii stapani; cert este ca devine agresiv si este izolat in ceva tarc si se hotaraste un nenica sa il cumpere si sa-i ofere o viata mai buna.

Dupa ce se face tranzactia, noul stapan care era bland si mare iubitor de animale intra in tarcul lui Colt Alb si incerca sa-l mangaie, dar Colt Alb nu stia ca exista maini care se pot indrepta spre el cu blandete care sa-l mangaie si sa-l hraneasca.

Colt Alb, cainele din povestea noastra, stia ca mainile oamenilor doar il lovesc si-l abuzeaza, si atunci prima reactie pe care a avut-o vizavi de noul stapan a fost sa-l muste foarte tare.

Din fericire acest stapan a fost perseverent si pana la urma au ajuns sa fie prieteni buni.

Mai mult sau mai putin se intampla exact acelasi lucru si cu oamenii care au suferit foarte mult pana in momentul in care ajungem sa-i intalnim noi, pana in momentul in care ajungem sa le dam voie sa intre in viata noastra.

Pornesc de la faptul ca in primul si primul rand este alegerea noastra sa permitem acestor persoane sa intre in viata noastra si de asemenea este alegerea personala sa indraznim sa ne apropiem de ei, adica ne asumam riscul de a fi muscati.

Din pacate de multe ori se intampla acest lucru pentru ca persoanele care au suferit foarte mult in copilarie, cel mai adesea, fara sa-si dea seama isi creeaza o viata in care isi genereaza suferinta singuri.

Stiu ca suna paradoxal, foarte multa lume gandeste ca daca Xulescu a avut o copilarie nefericita in care a fost neglijat, abuzat intr-un fel sau altul, lovit, jignit, ignorat, parasit si asa mai departe ne asteptam ca in momentul in care intalneste o persoana care se poarta frumos cu el sau ea, este bland, este afectuos si asa mai departe, va imbratisa cu foarte multa bucurie acest comportament chiar daca le este necunoscurt, dar lucrurile nu sunt atat de simple.

O persoana care a suferit diverse tipuri de abuzuri in copilarie, de cele mai multe ori asociaza iubirea si atentia cu suferinta – daca vreti sa aflati mai multe detalii mi-am facut un audio pe tematica asta care se numeste “Redu toxicitatea din viata ta”, va recomand sa-l ascultati –

Pur si simplu sunt ca niste oameni care nestiind ce inseamna sa fii iubit frumos si sanatos in copilarie, sunt ca niste alcoolici din copilarie; desi alcoolul in exces le face rau ei nu stiu ca exista si alte forme, ca exista posibilitatea de a bea mai putin sau chiar deloc, ca exista posibilitatea sa bea si apa sau suc natural si nu ceva alcoolic.

Inconstient daca au suferit in etapele primare ale vietii lor, se vor indrepta catre persoane care le vor genera suferinta, se vor indrepta inspre situatii care le vor genera suferinta.

Ca sa va dau un exemplu concret: daca o persoana a fost foarte neglijata, criticata, jignita in prima etapa a vietii – ma refer la 0-18 ani, in copilarie si adolescenta – va fi mult mai atrasa de persoane cu care va incepe relatii de cuplu, iar acele persoane o vor neglija, o vor jigni, o vor critica pentru ca asta le este familiar.

De asemenea, se vor duce catre locuri de munca unde, de asemenea, abuzul este la ordinea zilei: statul peste program, lipsa de recunostinta si apreciere pentru rezultate, salariu mic raportat la contributia pe care o are in firma; va avea prieteni toxici care-l critica, care il lasa la greu, care il tradeaza, care il barfesc, care sunt invidiosi pe succesele personale.

Stiu ca suna paradoxal acest lucru dar din pacate asta este realitatea… ne ducem spre ceea ce este familiar.

La fel o persoana care a avut o familie armonioasa si sanatoasa se va indrepta preponderent catre locuri de munca in care se simte bine, sa-i placa ce face, sa fie bine platita, isi va face prieteni care sunt afectuosi, sunt sustinatori, sunt toleranti; si de asemenea va avea relatii de cuplu in care acceptarea, sustinerea, onestitatea reprezinta principile de baza ale respectivei relatii.

Ce se intampla in momentul in care alegem – subliniez faptul ca alegem – sa ne indreptam spre o astfel de persoana care a suferit foarte mult?

De cele mai multe ori cei care facem aceasta alegere suferim de asa numitul sindrom al salvatorului – din nou, pentru mai multe detalii puteti sa ascultati audio-ul legat de rolurile pe care le jucam in relatii unde am dezvoltat mai multe idei legate de ce inseamna acest rol al salvatorului care este toxic atat pentru noi cat si pentru cei din jur – dar de cele mai multe ori daca suntem in acest rol al salvatorului ne indreptam spre o astfel de persoana cu convingerea ferma ca iubirea noastra si sprijinul nostru o va vindeca, fara sa ne punem intrebarea daca persoana respectiva chiar isi doreste acest lucru si ne apropiem.

Acum imaginati-va urmatoarea situatie: imaginati-va ca sunteti intr-un spatiu necunoscut, aveti o esarfa care va blocheaza vederea complet, ati ajuns intr-un context care va este complet nefamiliar si fiind orbi auziti sunete in jur, simtiti atingeri, sunteti luat de mana si dus in diverse directii fara sa vedeti incotro.

Faceti acest exercitiu, inchideti ochii si imaginati-va cum ar fi pentru voi sa ajungeti intr-o asemenea situatie.

Cel mai probabil frica ar fi prima emotie pe care o simtiti si va fi o frica intensa pentru ca nu stiti ce se intampla, nu aveti control asupra situatiei.

Vi se cere sa aveti incredere totala in persoana care va ia de mana si va duce intr-o directie complet necunoscuta fara ca voi sa vedeti ce se intampla si sa aveti incredere ca directia spre care va duce persoana respectiva este una in care va va fi bine.

Foarte putini dintre noi reusesc sa faca acest lucru, sa intre in acest abandon practic; si atunci ce facem?… ne speriem; si ce fac oamenii cand se sperie?… in momentul in care sunt atinsi tresar, iar daca sunt atinsi mai ferm au tendinta de a se apara si cand ne aparam ce facem?… atacam.

Aduceti-va aminte de Colt Alb care a avut ca reactie primara sa isi muste noul stapan desi noul stapan avea intentii foarte bune si blande in ceea ce-l priveste.

La fel se intampla si cu persoanele care au suferit foarte mult; au invatat sa fuga, sa se apere si sa se indrepte spre contexte pe care stiu cum sa le gestioneze chiar daca suna stupid faptul ca ei stiu cum sa gestioneze persoanele toxice si abuzatorii si totusi se indreapta inspre asta.

Asa functioneaza psihicul pana cand vindecam anumite rani interioare.

In momentul in care decidem sa luam in brate o astfel de persoana sansele sa ne muste, sa se zbata, sa ne zgarie, sa ne loveasca sunt absolut maximale, dar niciodata nu sunt niste reactii personale.

Ei doar se apara pentru ca nu vad nimic, ei nu stiu ce inseamna iubirea sanatoasa, ei nu stiu ce inseamna o imbratisare care vine din afectiune sanatoasa asa ca se apara.

Intr-o situatie concreta de viata ar inseamna ca incepem o relatie de cuplu, sa zicem, cu o astfel de persoana si in momentul in care ii faci complimente se enerveaza, in momentul in care vrei sa o ajuti cu ceva spune nu.

Se poate merge pana la situatii mai concrete de atat; in momentul in care vrei sa o strangi in brate sa-ti arati afectiunea efectiv te impinge, te respinge si te ataca, iti spune ca esti sufocant, ca vrei sa-i furi libertatea, ca ceri prea mult de la relatia respectiva.

Astfel de relatii pot sa fie dureroase – va recomand un alt audio in care am dezvoltat ce inseamna de fapt o relatie dureroasa, cred ca se numeste “Ce inseamna sa incepi o relatie din lipsa” –.

Intr-o astfel de relatie de cuplu sau de prietenie avem tendinta de a o lua personal: ne simtim respinsi, abandonati.

Pot sa fie relatii in care persoana in aceasta reactie inconstienta de a se apara poate sa ajunga la chestii extreme: sa ne paraseasca brusc fara nicio explicatie, sa ne insele; aduce drama in relatia de cuplu pentru ca doar asta stie.

Pentru persoana in cauza, iubirea fara drama nu este iubire si atunci o aduce pentru ca are nevoie sa fie intr-o zona familiara pe care o percepe a fi de confort.

Am facut acest audio pentru cei care se afla intr-o astfel relatie cu cateva mesaje foarte clare:
Dragul meu/draga mea ai ales o astfel de persoana.

Vezi daca nu cumva esti intr-un rol de salvator care iti face tie rau.

Reactile partenerului nu sunt niste atacuri personale, nu este nimic personal.

Este vorba doar despre un om extrem de nefericit, extrem de ranit, care stie doar sa se apere si face asta de cele mai multe ori atacand.

Daca sunteti intr-o astfel de relatie si doriti sa o continuati singurul lucru pe care il puteti face este sa va vindecati pe voi insiva.

Sa vedeti ce anume din voi v-a impins spre a incepe o relatie apropiata cu o astfel de persoana si ce va face sa stati intr-o relatie in care va simtiti raniti sau ranite.

Este ceva acolo in voi care va tine intr-o astfel de relatie.

Poate sa fie o oportunitate extraordinara de vindecare sau daca nu cereti ajutor, daca pur si simplu stati intr-o postura de victima plangandu-va permanent de relatia respectiva de prietenie, de locul de munca sau de relatia de cuplu fara sa va intrebati “dar ce ma face pe mine sa stau acolo?”, fara sa luati o decizie de genu’ “ba, nu-mi place contextul, nu-mi place viata mea cum este acum, vreau sa schimb ceva” si sa incepeti sa faceti niste schimbari la voi si nu la celalalt, atunci veti sta in suferinta.

Sper sa va ajute acest audio si sper sa fii inteles mesajul. Oamenii raniti ranesc la randul lor, nu este nimic personal si nu este rolul nostru sa-i vindecam.

Singura responsabilitate pe care noi o avem, inafara de copii, este sa avem grija de noi insine.

Asa ca faceti pasii spre vindecare, nu mai luati lucrurile personal si aveti grija de voi in primul si primul rand.

Va pupa Lia!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *