Ep 38 – Despre siguranta in cuplu

  • LOVEcast

Buna, dragii mei si bine v-am regasit in mesajul Liei.

Mi-am propus astazi sa va vorbesc despre siguranta in cuplu.

O sa insist mai mult pe siguranta emotionala dar o sa abordez si alte forme de siguranta, cel putin asa cum le percep eu, la care trebuie sa fim atenti.

Relatia de cuplu este o relatie intima cel putin prin definitie.

Eu am tot spus prin audio-uri ca din punctul meu de vedere o relatie de cuplu sanatoasa inseamna doi prieteni foarte buni care fac amor de calitate.

Daca avem aceste ingrediente, partea de prietenie si cu tot pachetul care vine odata cu asta si o relatie amoroasa care sa fie de calitate pentru ambele parti, avem ingredientele necesare pentru a construi o relatie de cuplu sanatoasa.

Prin urmare, cand vorbim despre siguranta in relatia de cuplu vorbim de un nivel de incredere care cel mai probabil este sau ar trebui sa fie chiar mai inalt decat pentru o relatie de prietenie foarte apropiata sau cel putin la fel de inalt.

Siguranta Financiara

Cred ca aspectele sigurantei care sunt foarte evidente si usor de identificat, de vazut se refera la siguranta fizica, se refera la siguranta financiara.

In momentul in care unul dintre parteneri este abuziv fizic si includ aici si barbatii – stiu ca sunt cupluri care reusesc sa treaca peste asta si sa isi revina ca si cuplu dar este foarte dificil -, asa ca de cele mai multe ori solutia cea mai securizanta este ca partea vatamata sa iasa din relatia de cuplu.

Siguranta asta fizica nu inseamna doar sa nu ne bagam cutitul unul in altul sau sa ne scoatem ochii la propiu, ci inseamna si formele de amenintare a sigurantei fizice: trasul de par, palmele peste fata, stransul de mana mai mult decat ferm care este amenintator.

Din punctul meu de vedere sentimentul de siguranta fizica este afectat chiar si cand este vorba doar de amenintarea cu violenta fizica.

Pentru ca biologia este cum este, de cele mai multe ori femeile sunt cele care au siguranta fizica amenintata pentru ca de obicei barbatii sunt mai puternici si mai masivi decat femeile cu care sunt in relatie de cuplu; iar in cuplurile care sunt gay de cele mai multe ori unul dintre parteneri este mai masiv, pur si simplu, din punct de vedere fizic.

Siguranta Fizica

Prin urmare, siguranta asta fizica chiar si cand primesti amenintari in legatura cu asta este bine, ori sa stopezi comportamentul intr-o forma sau alta de la inceput, dar din punctul meu de vedere in momentul in care apar amenintari in legatura cu acest aspect trebuie iesit din relatie pentru ca lucrurile pot degenera.

Siguranta financiara, din nou de cele mai multe ori latura feminina a cuplului este cea care cauta constient sau nu siguranta financiara in latura masculina.

Includ aici cuplurile heterosexuale si cele homosexuale.

Avand in vedere faptul ca societatea a evoluat si ca sunt din ce in ce mai multe femei care castiga la fel de mult sau in mod egal cu partenerul de cuplu, daca este barbat sau nu conteaza mai putin, cu jumatatea cu care construiesc o relatie de cuplu.

Lucrurile s-au complicat putin la partea asta de siguranta financiara asa ca n-am sa insist pe cine la cine cauta siguranta financiara, ci cred ca mai degraba siguranta financiara se refera la faptul ca ambii parteneri fac tot ce le sta in putinta sa aduca acasa suficient de multi bani incat macar nevoile de baza sa fie acoperite.

Prin nevoi de baza inteleg: adapost, casa, masa si haine.

Siguranta financiara in cuplu este zdruncinata in momentul in care unul dintre parteneri nu lucreaza deloc desi ar putea sa faca asta – fac aici o paranteza: eu personal nu cred in notiunea de somaj, iar in momentul in care ramai fara loc de munca, macar temporar, iti gasesti ceva care sa iti genereze niste venituri chiar daca sunt mici, chiar daca sunt sub calificarea pe care o ai sau experienta pe care o ai pentru ca in astfel de situatii ne intoarcem la nevoile de baza: casa, masa, haine si ideal este sa agitam sa le acoperim pe acestea si apoi sa mergem spre idealuri mai inalte cum ar fi sa facem ceea ce ne place sau ceva conform studiilor sau pasiunilor ori experientei noastre.

Prin urmare, in cuplu cand unul dintre parteneri pur si simplu sta acasa, daca nu este o decizie de cuplu asumata adica cei doi s-au asezat la masa, au stat de vorba, au ajuns la concluzia ca veniturile care sunt generate de una dintre parti sunt suficiente ca sa intretina intreaga familie la un nivel de supravietuire financiara sau de confort financiar satisfacator pentru toate partile implicate, ci pur si simplu refuza sa lucreze atunci siguranta financiara a cuplului este amenintata.

Din punctul meu de vedere in astfel de situatii lucurile trebuie discutate foarte franc.

Am fost intr-o astfel de relatie de cuplu in care eu eram singura persoana generatoare de venituri, iar povara a fost colosala.

Am ajuns sa am patru locuri de munca ca sa putem sa acoperim chirie, intretinere, haine, mancare, si asa mai departe ceea ce pe mine, la vremea respectiva, m-a transformat intr-o persoana extrem de obosita, capricioasa, nervoasa si morocanoasa pentru ca pur si simplu eram epuizata.

Tot ceea ce faceam era sa muncesc, iar cand nu munceam dormeam ceea ce a afectat si relatia de cuplu si nu numai asta, in timp am inceput sa am niste resentimente intense fata de partenerul pe care il aveam la momentul respectiv si i-am dat papucii pana la urma.

In societatea romaneasca cred ca daca partea masculina este cea raspunzatoare de generarea de venituri pentru intreaga casa, lucrurile sunt ceva mai acceptabile.

Inca mai avem destul de multe accente traditionaliste, si repet: daca cuplul a decis ca X sta acasa, au decis de comun acord ca una dintre parti nu va lucra nu intra la amenintarea sigurantei financiare.

Eu personal nu ader la aceste principii dar respect cuplurile care iau aceasta decizie si care isi permit.

Cand vorbesc despre amenintarea sigurantei financiare a cuplului ma refer strict la situatia in care unul dintre parteneri decide pur si simplu sa nu lucreze, insistand pe faptul ca nu isi gaseste loc de munca, si asa mai departe.

Ca om de resurse umane va spun ca este imposibil acest lucru.

Daca nu ne gasim intotdeauna locurile de munca ideale in care sa ne placa, sa fie programul flexibil, sa fie super bine platite, sa fie mega conditii de lucru, asta este altceva dar nu exista notiunea de somaj, cel putin in Romania, decat pentru cei care aleg sa nu lucreze; si asta o spun din perspectiva unui om care lucreaza de foarte mult fix pe recrutare, fix pe angajarea de personal.

In aceasta situatie parerea mea este ca lucrurile trebuie discutate si partea care duce intreaga responsabilitate financiara daca este nemultumita de acest rol de unic sustinator financiar al familiei are obligatia fata de sine insusi, in primul si in primul rand, sa puna piciorul in prag si sa il impinga pe celalalt sa mearga la munca sau sa ia o decizie in ceea ce priveste relatia de copil.

Ca si paranteza dupa ce am trecut in familie printr-un deces neasteptat, lectia dura de viata pe care am invatat-o atunci a fost ca viata se intampla si ca este foarte periculos ca intr-o familie sa fie un singur partener care aduce venituri pentru ca daca,

Doamne fereste, persoana respectiva – provider-ul, furnizorul financiar – pateste ceva este afectata intreaga familie si este o decizie foarte riscanta pentru ca lucruri se intampla.

Prin urmare, eu personal sunt promotoarea cuplurilor in care ambii parteneri muncesc si ambii parteneri contribuie la treburile in casa la un statut mai mult sau mai putin egal in cadrul familiei.

Siguranta Emotionala

Subiectul pe care am sa insist putin mai mult pentru ca este destul de greu de identificat si de masurat este cel de siguranta emotionala in relatia de cuplu.

Marturisesc ca si mie mi-a fost foarte dificil sa imi gasesc cuvintele, sa gasesc niste indicatori pur si simplu.

Cum imi dau seama daca sunt intr-o relatie in care nevoia mea de siguranta emotionala este satisfacuta sau nu?… iar ce am citit o nu prea m-a ajutat.

Brene Brown este singura care in “Curajul de a fi vulnerabil” da niste indicatori din acest punct de vedere, va recomand cu mare caldura cartea, si cumva de acolo m-am inspirat cel mai mult in mesajul de astazi referitor la siguranta emotionala.

Cred ca cu totii am avut sau multi dintre noi am avut macar o relatie de cuplu in care desi nu eram loviti, nu eram jigniti, desi eram independenti din punct de vedere financiar nu ne simteam in siguranta in relatia respectiva si era un sentiment din asta de stres constant pe care nu puteam sa punem degetul si eram “ba, ce naiba se intampla?”

Din nou ma intorc la destul de multe mesaje pe care noi femeile le primim cel putin in societatea romaneasca, eu cu siguranta le-am primit din mai multe directii de-a lungul vietii:
Ba, Lia, te bate?
Nu.
Te jigneste?
Nu.
Umbla cu altele?
Eu zic ca nu.
Vine acasa?
Da.
Pai si atunci care este problema?
Bai, nu ma simt in siguranta.
Esti nebuna. Ai pretentii prea mari. Cauti nod in papura. Si asa mai departe.

Din pacate, la un moment dat am asimilat aceasta stampila de femeie care are pretentii prea mari si efectiv am renuntat sa mai caut sentimentul de siguranta emotionala in relatie de cuplu si a iesit foarte prost pentru mine.

Am acceptat sa continui relatii in care nu-mi era bine, iar ultima mi-a pus capac si m-a invatat ca siguranta emotionala chiar este un ingredient necesar in cadrul relatiei de cuplu.

Cum ne dam seama daca in relatia de cuplu pe care o avem aceasta nevoie este satisfacuta?

Am sa fac aici o paranteza si am sa spun ca eu la randul meu am facut niste cacaturi inimaginabile.

Adica am incalcat din principiile pe care o sa vi le spun mai tarziu si mi-a fost rusine cand mi-am dat seama ca am facut acest lucru, sper sa nu o mai repet, dar fac aceasta paranteza ca sa va spun ca nu ma dau rotunda ca am fost foarte inteleapta, nu stiu daca mi-am invatat toate lectiile dar stiu sigur ca voi fi foarte atenta pe viitor sa nu fac asta nimanui, niciodata din nou.

Unul din indicatori este ca daca relatia de cuplu ofera siguranta emotionala iti este confortabil sa vorbesti cu partenerul despre orice.

Acu’ eu sunt o adepta a asa numitelor minciuni albe care sunt foarte marunte, nu stiu, de exemplu daca iti plac foarte mult ochii colegului de serviciu nu stiu daca este neaparat o informatie pe care sa o transmiti cu mult entuziasm jumatatii tale pentru ca s-ar putea sa genereze niste discutii care chiar nu-si au sensul sau un flirt de cinci minute de la munca, sau de pe strada, sau de la magazine.

Din nou, mi se par niste informatii care transmise in cadru cuplului pot sa genereze niste discutii inutile mai ales daca noi stim ca a doua oara nu se va mai intampla sau ca niciodata nu vom incuraja dezvoltarea unei relatii care sa ameninte relatia de cuplu in care suntem; dar din nou, astea sunt principiile dupa care functionez eu.

Dar a putea sa povestesti cu partenerul de cuplu despre bucuriile tale, despre framantarile tale, despre gandurile tale, despre filozofia de viata, despre valorile pe care le ai, despre lucurile care te bucura sau nu te bucura in relatiile cu ceilalti, sa-ti fie confortabil sa te duci sa ceri un sfat, sa ai incredere in sfaturile si opiniile partenerului de cuplu indiferent ca este femeie sau nu pentru mine reprezinta un ingredient, un indicator al sigurantei emotionale in cadrul relatiei de cuplu.

Practic aici includ acea parte de prietenie.

Jumatatea noastra este prietenul/prietena noastra cea mai buna la care ne ducem si ne punem sufletul pe tava pentru ca avem incredere ca in momentul in care noi ne punem sufletul pe tava, persoana respectiva nu va da cu pumnul, nu ne va calca sufletul cu bocancii murdari, ci ni-l va mangaia.

Am eu o vorba, ca ranile de pe suflet se saruta si nu se zgandare.

Cand o relatie de cuplu este functionala si sanatoasa, cand stim ca jumatatea noastra are niste rani sufletesti le sarutam, le mangaiem si evitam sa le zgandarim pana cand se vindeca.

De aia spun ca ranile de pe suflet se saruta si nu se zgandare.

Legat de asta daca stim ca partenerul nostru de cuplu, jumatatea noastra are niste sensibilitati indiferent ca vin din niste relatii anterioare sau din relatia de familie, pur si simplu are niste rani, are niste sensibilitati, are niste puncte sensibile pe care daca le atingem generam suparare, suferinta, iritare, ca sa construim un climat de cuplu in care ne simtim amandoi in siguranta emotionala evitam sa zgandarim acele puncte sensibile.

Daca stim ca partenerul nostru de cuplu este mai mult sau mai putin complexat de faptul ca este prea scund, de exemplu, evitam sa facem poante legate de inaltimea persoanei respective chiar daca e o persoana cu simtul umorului, mi se pare o dovada de o cruzime ascunsa sa facem poante fix pe marginea complexului pe care-l are persoana respectiva.

Psihologia inversa nu ajuta la aceste capitole.

Is niste porcarii pur si simplu.

Daca persoana respectiva ar avea fata deformata in urma unui accident de masina, ne-ar mai fi la fel de usor sa facem glume pe seama cicatricilor care i-au deformat complet fata?

Probabil ca cei mai multi dintre noi spunem “nu”; si atunci de ce sa ne permitem sa facem glume pe marginea unor complexe care sunt mai putin deformante dar nu mai putin importante pentru persoana respectiva?

Daca partenerul nostru de cuplu a avut in trecut o relatie abuziva in care a avut parte de foarte multe jigniri, de ridicatul tonului, de foarte multe conflicte si ne marturiseste vulnerabil ca pentru el sau pentru ea ridicatul tonului reprezinta o problema foarte mare pentru ca se blocheaza sau intra imediat in defensa, maniera in care putem sa il/o ajutam sa treaca peste aceasta experienta din trecut este ca chiar si atunci cand ne iritam sa ne controlam tonul vocii, sa vorbim cu blandete si nu sa ridicam tonul chiar daca ne vine sa facem acest lucru tocmai pentru ca stim ca facand asta adancim rana din sufletul persoanei respective in loc sa o ajutam sa treaca peste, in loc sa ii schimbam lectia de viata in esenta astfel incat sa invete ca exista si discutii tensionate care nu degenereaza in jigniri si in tipat.

Cu rabdare si iubire frica de conflict se transforma in credinta ca “da… pot exista situatii tensionate in cuplu care sa nu degenereze in situatii dramatice si traumatice.”

O alta forma de asigurare a acestui sentiment de siguranta in cuplu este atentia ca in momentul in care jumatatea noastra ne marturiseste niste aspecte foarte intime din sentimentele, gandurile, experientele pe care le-a avut sa fim foarte atenti sa nu le folosim niciodata ca arma impotriva lor.

Asta este cacatul pe care l-am facut eu in special in ultima relatie si pe care o sa-l mai regret probabil foarte mult timp, si exact acelasi lucru l-a facut si fostul meu partener si asa am invatat pe propria piele ca este un cacat sa faci chestia asta, este o foarte mare porcarie pentru ca cand jumatatea noastra ne marturiseste niste experiente care sunt rusinoase, dureroase, traumatice din trecutul propriu, a folosi aceasta informatie ca sa i-o aruncam in fata este dureros si umilitor si genereaza automat inchidere sufleteasca si este o daramarea a increderii aproape din temelii.

Cred ca este echivalentul unei infidelitati asa ca as avea foarte mare grija la acest aspect.

Brene Brown cand vorbea despre acest comportament care din pacate este destul de frecvent nu doar in relatiile de cuplu ci si in relatiile de prietenie, adica avem niste informatii personale despre cineva cu care la un moment dat ajungem sa intram intr-un conflict mai mare sau mai mic si-i aruncam in fata informatiile respective: “lasa ca stiu eu ca esti un curvar pentru ca ai inselat-o si pe fosta ta gagica.”

Reversul medaliei poate sa fie identic: “stiu eu ca esti o curva pentru ca te-ai culcat cu nu stiu cati barbati inaintea mea.”

In momentul in care facem acest lucru am spart borcanul de incredere.

Mare parte din ceea ce am reusit sa construim relatia de cuplu pana atunci se duce pe apa sambetei si tre’ sa o luam de la capat si ne va fi mult mai greu sa recapatam increderea jumatatii noastre decat daca ne tinem gura cand suntem nervosi.

Razbunarea este iarasi o metoda prin care reusim ca in loc sa cream un climat de siguranta emotionala, cream un climat de nesiguranta emotionala in cuplu.

Sunt situatile astea copilaresti care din pacate se reproduc in relatiile adulte surprinzator de mult in care ea inseala, el inseala in loc sa repare relatia daca isi doresc acest lucru, el uita sa ii cumpere flori de 8 martie, ea nu-i cumpara nimic de ziua lui pe principiul ca “si tu ai uitat sa-mi aduci flori de 8 martie sau chiar de ziua mea asa ca eu de ce as face asta pentru tine?”

Sunt niste comportamente copilaresti care nu duc decat la crearea unui climat de a sta in aceeasi casa cu dusmanul.

Pentru ca daca vrem sa cautam motive pentru care sa ne razbunam pe jumatatea noastra gasim o gramada.

Suntem fiinte imperfecte prin definitie, prin urmare in fiecare zi facem macar o greseala fata de partenerul de cuplu.

Asa ca daca mergem pe aceasta ideea razbunarii avem cu ce sa ne ocupam timpul.

Un alt comportament pe care eu personal il asimilez in acest concept de siguranta emotionala in relatia de cuplu are legatura cu momentele in care jumatatea noastra are nevoie de sprijin emotional.

Ce inseamna asta?… cand are probleme la munca si trece printr-o perioada foarte stresanta, alea sunt momente in care poate este un moment potrivit sa ne lasam propriile nevoi la o parte si sa ne concentram pe cum putem sa ne ajutam jumatatea sa treaca peste acest hop; sau cand un membru al familiei de origine are niste probleme importante e destul de simplu sa asiguram sprijinul emotional.

Nu stiu de ce lumea isi inchipuie ca trebuie facute niste gesturi mega grandioase… inseamna sa ascultam chiar daca este o perioada care dureaza mult.

Acum doi ani cand a murit tatal meu eu aveam, de exemplu, nevoie sa vorbesc despre asta.

A fost un deces care s-a produs dupa un an de suferinta si a durat intradevar.

Nu vorbeam toata ziua despre asta dar aveam nevoie sa vorbesc despre faptul ca ma doare ca il vad pe tatal meu ca se stinge de la o zi la alta.

A asculta persoana de langa tine vorbind despre asta este o forma de a oferi sprijin emotional si de a asigura in acest fel un climat de siguranta emotionala in cuplu. Cand este un cuplu cu copii si Doamne fereste unul dintre copii trece printr-un moment in care sanatatea ii este afectata, cea mai sanatoasa maniera prin care cuplul sa treaca cu bine peste acest hop este ca in loc sa se acuze unul pe celalalt legat de pasii care s-au facut sau nu s-au facut pana cand s-a ajuns la imbolnavirea copilului sau la diagnosticarea copilului, cei doi sa se sprijine.

Din contra, sa se absolve de sentimentul de vinovatie, sa-si invete lectiile, sa se ia in brate, sa se incurajeze, sa se mangaie, sa se sprijine foarte des, mai des decat este evident pentru multa lume, dar studiile indica ca o cauza extrem de frecventa a deteriorarii relatiilor de cuplu este lipsa sprijinului emotional in situatii de viata dificile.

Si cum spunem nu este atat de greu, nu este nevoie de gesturi grandioase.

Este nevoie sa ascultam, sa incurajam, sa ne exprimam increderea in celalalt ca va reusi sa treaca cu bine peste acel hop, sa imbratisam si sa fim prezenti.

Cateodata doar a-l tine pe celalalt de mana si a-l asculta cat are nevoie sa vorbeasca este suficient.

Nu este nevoie de gesturi grandioase ca sa oferim sprijin emotional intr-o relatie cand jumatatea noastra trece printr-o perioada grea.

In sfarsit un alt indicator al manierei in care putem sa asiguram un climat de siguranta este sa pastram gesturile de afectiune fata de partenerul de cuplu chiar si cand suntem suparati, asta inteleg eu prin iubire neconditionata, de exemplu.

Da, s-a intamplat ceva in relatia noastra care pe mine m-a suparat foarte mult, imi exprim aceasta emotie “X, in momentul de fata sunt foarte suparata pe tine.

M-a suparat mult acest lucru.

As vrea sa discutam si sa rezolvam” sau “da, multumesc ca am stat de vorba si am discutat, inca mai am nevoie de un pic de timp ca sa procesez aceasta informatie si conflictul nostru, si sa imi treaca, si sa imi treaca supararea pur si simplu.”

Dar ceea ce fac foarte multe dintre cupluri: inceteaza sa mai atinga, dorm spate in spate nu face decat sa adanceasca prapastia emotionala dintre cei doi si sa activeze la cei mai multi dintre noi frica ca vom fi parasiti.

Ca daca am facut o greseala, daca ne-am suparat partenerul de cuplu exista o sansa reala sa fim parasiti.

Este foarte nasol. Este foarte nasol.

Prin urmare chiar daca nu ne vine, poate nu ne vine sa dam un sarut entuziast, dar putem sa oferim o imbratisare, putem sa ne tinem de mana, putem sa dormim imbratisati.

Este exact ceea ce ne va ajuta sa inchidem cu totul o situatie tensionata in cadrul relatiei de cuplu si sa creem un climat de siguranta emotionala care sa ajute la construirea unei relatii de cuplu sanatoase.

Sunt observatii personale plus ce am mai citit.

Sper sa va ajute acesta audio.

Daca ti-a placut acest mesaj, m-as bucura sa dati like, sa impartasiti acest audio si cu alte persoane care credeti ca ar beneficia sa-l asculte.

Pana data viitoare va pupa Lia!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *