Cuprins :
Ce Asteptari Ai de la o Relatie ?
Cand Trebuie sa Spui Stop unei Relatii?
Certuri in Cuplu
Schimbarea în general, dar mai ales în relații, este un subiect controversat și o sursă constantă de conflict în toate relațiile – atât de cuplu, cât și cele de prietenie, muncă ori familiale.
Scriam într-un articol anterior – Despre relatii, parteneri, infidelitate– „ …. “Sunt cu X de atâția ani, știu totul despre el/ea și m-am plictisit” vorbește de fapt despre faptul că ai uitat să mai acorzi atenție jumătății tale.
TU ești la fel că anul trecut, exact la fel, nu s-a schimbat nimic la tine, ai exact aceleași tabieturi, îți plac exact aceleași lucruri, arăți exact la fel?
Dacă răspunsul tău este că nu, ai dreptate. Nici persoana de lângă tine nu mai este la fel – ai remarcat asta?”
Cererile de schimbare reprezintă una dintre principalele surse de tensiune în absolut toate relațiile pe care le avem.
Pentru că, de cele mai multe ori, când cineva ne cere să schimbam ceva la noi nu auzim mesajul spus – „te rog să nu mai faci asta sau ailaltă” sau „te rog să faci pentru mine asta” -, ci interpretăm cerea de schimbare, o transformăm într-un mesaj dureros pentru noi „nu te accept așa cum ești”, „nu te iubesc așa cum ești”, „daca nu faci cum spun eu, te părăsesc”, „nu ești iubililă așa cum ești”.
Și ne ofticăm, și reacționăm, și, adesea, refuzăm categoric să facem schimbarea cerută.
Schimbarea face parte din evoluție.
Este absolut necesară ca să ne adaptăm la mediul înconjurător.
Este sănătos și de dorit să fim flexibili la schimbare.
Lumea din jurul nostru se schimbă, iar noi ne adaptăm ca să putem supraviețui.
Și atunci de ce suntem atât de rezistenți la cererea de schimbare când apare în relațiile noastre? De ce când cineva din viața noastră ne cere să facem schimbări sărim în sus ca arși și devenim cel mai adesea încăpățânați și rigizi?
De ce ne adaptăm cu ușurință la prieteni, la locurile de muncă, în alt oraș sau țară, dar în relațiile apropiate, mai ales cele de cuplu ne încăpățânăm să fim rezistenți la schimbare?
Noi, cei de la LIA, am găsit mai multe explicații și va sugeram și câteva abordări care sperăm să va ajute.
În esență ele sunt:
1. Ne este frică că cel de lângă noi va cere schimbări tot mai grele și mai profunde, până când ne vom simți complet mutilați, adică nu mai putem fi noi înșine.
2. Exagerăm fiecare cerere și o considerăm nerezonabilă.
3. Nu știm ce vrem
4. Confundăm sistemul de valori cu obișnuințele
5. Nu facem diferența dintre schimbare și adaptare
6. Refuzam să muncim pentru relațiile noastre, să învățăm relaționarea sănătoasă
7. Considerăm că munca pentru o relație este o corvoadă
8. Considerăm că cererea de schimbare este un atac personal
9. Ne este frică că ne vom pierde libertatea.
10. Pierdem din vedere faptul că cererile de schimbare sunt o metodă excelentă de a ne cunoaște partenerul.
Practic ne spune ce are nevoie ca să fie fericit alături de noi.
11. Uităm că nu mai suntem singuri, ci doi, în o relație de cuplu.
12. Nu ne punem întrebarea – oare schimbările cerute de celălalt îmi folosesc și mie?
Ia să vedem, chiar așa stau lucrurile?
1. Ne este frică că cel de lângă noi va cere schimbări tot mai grele și mai profunde, până când ne vom simți complet mutilați, adică nu mai putem fi noi înșine.
Ne este frică că vom ajunge să renunțăm la noi înșine ca să îl facem pe cel de lângă noi fericit.
Se pare că de cele mai multe ori în spatele rezistenței la schimbare se află această temere – dacă eu îi dau acum ce îmi cere în final îmi va cere să schimb tot la mine, că să fiu pe placul ei sau lui.
Adică ne manifestăm de fapt neîncrederea în persoana de lângă noi – efectiv nu avem încredere că ceea ce ne cere este punctual și limitat la nevoia de a trai în armonie cu noi.
Nu avem încredere că ne va respecta ca om, ca persoana și că tot ce va cere se va încadra în niște limite rezonabile și respectuoase.
Pe scurt, NOI suntem cei care gândim urât despre cel de lângă noi, pentru că anticipăm faptul că va fi nerezonabil și rău, cerându-ne să devenim altcineva.
Ce putem face?
În primul rând ne amintim că persoana ne-a ales deja – ca partener de cuplu sau ca amic/ă, ori ne-a angajat.
Deci, deja ne-a acceptat și valorizat pentru un set de calități pe care le avem și pe care le-a remarcat.
În momentul în care cineva ne alege să facem parte din viața sa ne face un compliment implicit – ne confirmă din start că ne apreciază.
În al doilea rând alegem să fim observatori.
Ce înseamnă asta? Să fim atenți la fiecare cerere în parte și să punem frână dacă va fi cazul.
Dar ideea este să le luăm pe rând, pe fiecare în parte și să decidem de fiecare dată dacă ACEA schimbare este rezonabilă sau nu.
Chiar dacă sunt multe, dacă sunt rezonabile și ușor de făcut, nu avem motive să le refuzăm doar pentru că ni se pare că sunt multe.
Viața în doi înseamnă din start multe schimbări mărunte – de la spațiul mai limitat în pat, la concedii, timpul cu prietenii ș.a.m.d.
Acordați celui de lângă voi încredere, prezumția de nevinovăție.
Aveți încredere că vă respectă suficient de mult cât să țină cont de ceea ce este important pentru voi și că nu va veni cu cereri absurde către voi.
Iar dacă o face și o face în mod repetat aveți o decizie de luat – rămâneți sau nu în relație.
Dar mai întâi acordați-i încredere.
2. Exagerăm fiecare cerere și o considerăm nerezonabilă.
Pornind de la teama descrisă mai sus avem tendința de a exagera fiecare cerere de schimbare, luptându-ne cu un dușman închipuit – partenerul nostru în varianta sa cea mai urâtă.
Până când nu devine nerezonabil, niciun partener nu este nerezonabil.
Ce se poate face?
Am citit pe undeva principiul după care funcționa un cuplu pentru a reduce conflictele. Foloseau o scară de la 1 la 5 pentru orice.
În momentul în care unul dintre parteneri cerea ceva spunea – “pentru mine are o importanță de 5 sau 1 etc. ceea ce cer”.
Dacă pe aceeași scară de evaluare dificultatea de a satisface doleanța era la nivelul 1 sau 2 lucrurile erau simple – cererea era satisfăcută fără comentarii.
Când ambii dădeau aceeași importanță unui lucru (3, 4 sau 5), discutau, negociau, astfel încât să fie amândoi mulțumiți.
Folosiți scara de la 1 la 5.
Când persoana cu care aveți o relație vă cere o schimbare întrebați-vă ÎNAINTE de a reacționa – cât de greu îmi este să fac schimbarea asta? Raportați-vă fix la cererea în sine, nu la rezistența voastră la schimbare.
Dacă partenera voastră vă cere să puneți șosetele în coșul de rufe și nu sub pat, fix asta cere.
Cât de greu vă este să îi oferiți asta? Dacă pentru ea acest lucru are importanță de 5 și pentru voi de 1, obișnuiți-vă să puneți șosetele în coșul de rufe și gata, fără comentarii și resentimente.
Vă asigur că veți scăpa de multe discuții obositoare și iritante.
Dacă partenerul vostru vă cere să fiți punctuală când trebuie să mergeți undeva întrebați-vă – cât de greu îmi este să îmi planific timpul ceva mai bine că să nu-l mai enervez de fiecare dată prin faptul că întârzii? Dacă pentru el cererea are importanță de 5 și pentru mine efortul de a fi punctuală este de 2, îi dau ce cere și gata.
Exemple.
Eu am cerut în relația mea mai mult timp de cuplu.
Pentru mine, a petrece mai mult timp împreună este foarte important, la nivel de 5.
El este foarte pasionat de ceea ce face la muncă, și, pentru el, acest timp dedicat lucrului este tot la nivel de 5.
Puteam să ne batem cap în cap și să ne certăm ca chiorii pentru asta – ceea ce am și făcut un timp.
Iar apoi am negociat.
În această situație, care este reală din viața mea, eu m-am întrebat – vreau mai multe ore petrecute împreună sau vreau timp mai de calitate petrecut împreună?
Am concluzionat că nu vreau mai multe ore, ci vreau ca timpul petrecut împreună să fie de calitate, adică el să nu facă altceva când stăm împreună, să fie prezent.
Dacă este acasă și gândul lui este de fapt la sarcina de muncă nefinalizată nu îmi va acorda atenția pe care eu o cer și de care am nevoie, de fapt.
Rezultatul a fost satisfăcător pentru amândoi – eu nu am mai pus bot când el stătea peste program sau lucra în weekend.
El, când petrecem timp împreună, nu mai stă cu ochii pe telefon și am început să facem mai multe plecări în weekend, ceea ce ne face plăcere amândurora.
Alt exemplu.
Eu am cerut că înainte să-și planifice timpul liber să mă întrebe mai întâi daca vreau să facem ceva împreună în seara aceea sau acel weekend; dacă am nevoie de el să mă ajute cu ceva etc.
Pentru mine acest aspect avea importanță de 5 – era o măsură a respectului față de mine, a nivelului de importanță pe care relația noastră o are în ochii lui și o măsură a iubirii lui față de mine – dorințele și nevoile mele sunt importante pentru el.
Reacția inițială nu a fost una bună, s-a ofticat, s-a simțit controlat.
Așa că l-am întrebat – “pe o scara de la 1 la 5 cât de greu este pentru tine să mă consulți, să mă suni înainte de a-ți face planuri care nu mă includ?” Răspunsul a fost că 2, dar mai mult pentru că nu este obișnuit să facă asta, nu pentru că ar fi cine știe ce efort. Și a acceptat schimbarea.
Așa că acum, înainte de a-și face alte planuri mă sună.
Iar eu am grijă să îi dau spațiu să își vadă prietenii, să se ocupe de hobby-urile și pasiunile lui, inclusiv de timpul lui cu el (când are nevoie să stea singur).
În momentul în care a realizat că ceea ce cer eu de fapt este să mă sune, adică să facă gestul în sine și atât, s-a relaxat instant.
Și ulterior a învățat că de fapt are libertate să facă aproape orice își dorește, dar că, dacă mă consultă eu mă simt băgată în seamă, iubită, inclusă în decizii, importantă în ochii lui.
Iată câte efecte pozitive obținute cu un simplu telefon.
3. Nu știm ce vrem
Ce Asteptari Ai de la o Relatie ?
Cei mai nemulțumiți și pesimiști oameni pe care i-am cunoscut de-a lungul vieții mele sunt cei care nu știu ce vor.
Sunt cei care nu știu să fie recunoscători pentru că efectiv nu își dau seama că primesc ceva ce își doreau.
Și atunci se plâng continuu de ceva – de prieteni, familie, loc de muncă, finanțe etc.
În momentul în care nu știm ce vrem ne raportăm la idealuri.
Și idealurile ni le luăm din filme, cărți sau tot felul de povești. Iar idealurile sunt utopii, sunt vise nerealizabile.
Nicio relație nu este ideală, nicio persoană nu este perfectă.
Când ne imaginăm că o relație funcțională și fericită înseamnă că niciunul nu schimbă nimic și că totul vine de la sine vom fi rezistenți la orice schimbare și orice negociere.
Pentru că vom concluziona că este ceva în neregulă la relație sau la pereche dacă trebuie să facem schimbări la obișnuințele noastre, la stilul nostru de viață pentru a-l face pe celălalt fericit.
Ce se poate face?
Identificați nevoile proprii într-o relație și mai ales ce este complet inacceptabil pentru voi.
Identificați nevoile partenerului de cuplu în relația cu voi și ce este inacceptabil pentru el sau ea.
Cand Trebuie sa Spui Stop unei Relatii ?
Odată stabilite limitele clare știți două lucruri:
– Dacă vă bateți cap în cap în ceea ce privește aspectele ne-negociabile nu are sens să continuați relația.
Dacă ea vrea o relație deschisă, în care să aibă și alți parteneri, iar tu consideri că fidelitatea și exclusivitatea sunt deal breaker-i atunci nu are sens să continui relația.
Dacă angajatorul tău consideră că a sta peste program este o normalitate și te penalizează pentru că pleci acasă la terminarea programului, iar pentru tine este important să ai un echilibru între viața personală și muncă, atunci schimbi locul de muncă, chiar dacă îți place ce faci acolo.
Pentru că îți încalcă niște limite nenegociabile.
– Dacă sunteți în acord, dacă vă este ușor să vă respectați limitele reciproce NEnegociabile, atunci știți exact care sunt aspectele pe care sunteți dispuși să le schimbați pentru ca celălalt să fie fericit în relația cu voi.
– Când sunteți în acord cu limitele reciproce mai aflați o informație extrem de importantă – înseamnă că aveți un sistem de valori comun și o relație construită pe această compatibilitate este una sănătoasă.
Da, înseamnă că v-ați găsit perechea, locul de muncă mult dorit, prietenii pe care vă puteți baza.
Când descriu oamenilor maniera în care își pot da seama ce vor de fapt le prezint acest sistem de întrebări care pornește de la o nevoie/cerință:
– Vreau un câine.
– Pui sau adult?
Pui
– De rasă sau maidanez?
De rasă.
– Mascul sau femelă?
Mascul.
– De talie mare sau mică?
Mică.
– Cu pedigree sau fără?
Cu pedigree.
Cred că ați prins deja ideea.
Folosind acest sistem de întrebări ajungi să ai exact câinele pe care ți-l dorești– pui, de rasa, cu pedigree, mascul, de talie mică, până în 7 kg, care nu năpârlește și nu miroase etc.
Poate fi un yorkshire, caniș pitic, snautzer pitic, bichon etc. Și în felul acesta alegi ceva ce este pe placul tău și rămâi în același timp deschis la opțiuni.
În relațiile de cuplu, dacă ați avut mai multe, puteți face o listă a calităților pe care le-ați apreciat la partenerii din trecut.
Sau vă puteți raporta la calitățile pe care le apreciați la persoanele cu care aveți o relație apropiată.
Încercați să vă dați seama cum vă simțiți când relaționați cu aceste persoane – ce nevoi vă satisfac și vă face să aveți încredere în ele și să le considerați prieteni? Iar apoi analizați persoana de lângă voi – are aceste calități? Vă face să vă simțiți la fel de bine?
4. Confundăm sistemul de valori cu obișnuințele.
Avem prostul obicei de a ne confunda pe noi înșine cu tabieturile și obișnuințele noastre.
Și, în momentul în care cineva ne cere să ne schimbăm un tabiet reacționăm exagerat la doleanța lor, având impresia că ne cere să ne schimbăm în profunzime.
Este o diferență colosală între ce suntem obișnuiți să facem de obicei și principiile de viață, valorile după care ne ghidam.
De exemplu, noi suntem obișnuiți să lăsăm vasele în chiuvetă sau hainele pe scaun.
Sunt tabieturi ce ne definesc ca persoană?
Când o valoare după care ne ghidam în viață este onestitatea și cel de lângă noi ne cere să mințim atunci da, avem o problemă în relația respectivă.
Am avut nenumărați candidați care au decis să schimbe locul de muncă – deși le plăcea ce fac și erau bine plătiți – pentru că angajatorul le cerea să mintă clienții.
Sistemul de valori este cel care stabilește, în esență, compatibilitatea dintre persoanele care stabilesc relații apropiate sau se evită reciproc.
Pot fi prieten cu tine chiar dacă lași vasele în chiuvetă de fiecare dată.
Dar nu pot fi prieten cu tine daca mă minți continuu.
Același principiu se aplică și în o relație de cuplu.
Ce se poate face?
Identificați-vă propriul sistem de valori, principiile de viață care vă ghidează comportamentul în viața de zi cu zi.
În general sunteți mai relaxați când mințiți sau când spuneți adevărul? În general respectați sau încălcați legea? În general sunteți leneși sau harnici?
Identificarea propriului sistem de valori, a principiilor de viață este simplu – căutați pe internet liste cu valori, cu principii de viață și vedeți care dintre ele vi se par faine, cu care rezonați și pe care le respectați de obicei.
Iată câteva exemple:
Și când cineva vă cere să schimbați ceva întrebați-vă – îmi cere să schimb o valoare sau o obișnuință?
5. Nu facem diferența dintre schimbare și adaptare
Cererile celor din jur sunt mai rar schimbări, sunt mai mult adaptări.
Chiar și când sunt formulate mai puțin fericit mesajele celor din jur sunt de fapt apeluri la adaptare.
Rareori ni se cere să facem schimbări profunde, de structură – să facem modificări radicale la aspectul nostru fizic, să devenim mincinoși, leneși, infractori etc.
De cele mai multe ori ni se cer ajustări de comportament sau obiceiuri.
“Poarta, te rog, pantaloni care să îți ascundă chiloții”; „nu te mai da cu fond de ten”; “spală vasele”; „curăță frânele de pe buda” „sună-mă când întârzii la muncă” “consultă-mă când iei o decizie”etc.
În momentul în care înțelegem că ce ni se cere este de fapt o adaptare, dacă folosim și scara de la 1 la 5 descrisă mai sus, ne va fi mult mai ușor să trecem peste rezistența la schimbare.
6. Refuzăm să muncim pentru relațiile noastre, să învățăm relaționarea sănătoasă
Matthew Hussey are un clip dedicat învățării în ceea ce privește relațiile de cuplu.
Spune el că lumea înțelege și acceptă că trebuie să învețe ca să aibă o viață mai bună – o limbă străină, cum să folosească un calculator, cum să își facă treaba la muncă etc.
Dar când e vorba de cuplu și de relații majoritatea oamenilor se consideră niște specialiști din naștere și refuză categoric să învețe, să citească, să depună efort.
Nici eu nu înțeleg asta, sincer va zic.
Nu vreți relații mai bune, în care să fiți mai fericiți cu parteneri mai fericiți?
Majoritatea dintre noi, mai ales cei din România, nu am discutat niciodată cu părinții noștri despre relații în general, ce să mai zic de relații de cuplu sau sex.
Majoritatea nu am avut acasă exemple pozitive. Prea puțini venim din familii funcționale, armonioase, iubitoare.
Faptul că o relație a rezistat în timp nu înseamnă că a fost una de calitate. Mulți dintre noi, copii fiind, ne-am dorit ca părinții noștri să fi divorțat mai repede ca să fie mai puține certuri în casă și să avem părinții mai calmi și mai implicați în relația cu noi.
Majoritatea dintre noi am avut mai degrabă exemple de relații disfuncționale, dar târâite în timp, așa că habar nu avem ce înseamnă o relație de cuplu satisfăcătoare pentru că nu am văzut niciuna.
Așa că trebuie să învățăm ce înseamnă o relație sănătoasă.
Da, suntem niște novice la acest capitol, indiferent de vârsta noastră.
Este necesar să citim, să învățăm, să testăm și să ne schimbăm în interior – să ștergem lecțiile învățate din familie și să învățăm ce înseamnă o relație armonioasă.
Și, după ce o găsim, să muncim pentru a o întreține.
De ce suntem atât de dispuși să muncim pentru un angajator cu atâta perseverență, dar pentru o relație nu? Și la angajator muncim zilnic, 8-10 ore chiar.
De ce suntem dispuși să învățăm, să citim despre domeniul nostru de muncă pentru a deveni tot mai buni la ceea ce facem, dar refuzăm să învățăm, să muncim pentru a deveni parteneri de cuplu mai buni?
Și, dacă ne place cu adevărat partenerul de cuplu prima sursă de informație este chiar el/ea – ne spune ce are nevoie de la noi ca să îi fie bine în relație.
Tot ce este necesar este să ascultăm și să învățăm.
7. Considerăm că munca pentru o relație este o corvoadă
Aici noi, cei de la LIA, propunem doar o schimbare de mesaj intern:
În loc să îți spui constant că e greu să muncești pentru relația asta; că e greu să te schimbi ca să îți faci partenerul mai fericit oare nu este mai simplu să formulezi altfel:
Mă bucură să mă adaptez la partenerul meu, să învăț cum să îl fac mai fericit!
În momentul în care munca este făcută cu drag devine plăcere.
Este o vorbă de aur: fă ce îți place și nu vei munci nicio zi din viața ta.
Adaptează-te din iubire și cu plăcere la nevoile partenerului tău de relaționare și nu vei munci nicio clipa în relația cu el/ea.
Bucură-te de bucuria lui/ei.
8. Considerăm că cererea de schimbare este un atac personal
Certuri in Cuplu
În relațiile de cuplu ne dezvăluim în fața persoanei iubite mult mai mult decât în orice altă relație.
De aceea suntem mult mai sensibili la mesajele perechii noastre.
Fiind vorba de intimitate avem tendința de a ne proteja până la punctul în care devenim rigizi la orice schimbare.
Pe scurt, când jumătatea noastră ne cere o schimbare o percepem a fi o schimbare intimă, o luăm personal –“ai multe defecte si nu te pot iubi așa cum ești” – și refuzăm să ne adaptăm la celălalt.
De aceea și suntem mai puțin flexibili ca în alte contexte, cum ar fi locul de muncă sau relațiile de amiciție.
Miza este mult mai mare, iar o schimbare făcută de noi pentru ca relația de cuplu să funcționeze mai bine este una permanentă.
Adică literalmente viața noastră se schimbă. Si da, e greu câteodată să acceptăm acest lucru.
Până la un punct avem dreptate, mai ales dacă cel de lângă noi nu știe la rândul său să comunice cu blândețe și constructiv mesajul.
Și cum cererile de schimbare apar de obicei în momente tensionate din cuplu, formularea lor este de cele mai multe ori agresivă și exagerat de generalizată – “Niciodată nu speli vasele”; “Nu faci nimic în casă”; “Cheltui tot timpul banii pe prostii”.
Ce se poate face?
În primul rând, ascultă ce spune celălalt.
Dacă începi să te aperi și să spui că nu e adevărat (chiar dacă ai dreptate) sau să ataci la rândul tău (să vezi ce faci tu) tot ce reușești să obții este escaladarea conflictului.
În al doilea rând, după conflict ia o pauză, ia-ți niște spațiu și încearcă să extragi din ceea ce a spus celălalt doar mesajul, ignorând forma în care a fost transmis.
Mai ales dacă ești în conflict cu o femeie, elimină din discursul ei “niciodată, întotdeauna”.
Sunt forme de comunicare specific feminine – când suntem în conflict avem tendința să generalizăm negativ, să exagerăm pentru a ne întări mesajul și rareori scăpăm de meteahna asta proastă.
Dacă ea ți-a spus “Niciodată nu speli vasele” reformulează mesajul de la ea în “Am nevoie să te implici mai mult în treburile casnice”.
Dacă el ți-a spus “Tot timpul cheltui banii pe prostii” reformulează mesajul “Nu stăm bine cu banii, am nevoie să fii mai cumpătată la cumpărături”.
Dacă nu este clar ce vrea de fapt celălalt de la noi, după ce se calmează spiritele putem iniția o discuție despre lucrurile spuse, exprimând ce am înțeles noi:
“Am înțeles din ceea ce mi-ai spus că ai nevoie să te ajut mai mult cu ce este de făcut în casă. Am înțeles corect? Îmi poți face o listă de treburi de care ai nevoie să mă ocup numai eu?”
“Am înțeles că am tendința de a cheltui prea mulți bani, din punctul tău de vedere. Îmi poți spune care dintre cheltuieli ar trebui eliminate?”
Și așa începe negocierea. Și așa se stinge conflictul.
9. Ne este frică că ne vom pierde libertatea
Scriu despre teama asta separat pentru că este una acută si specifică.
Include mai puțin cererile legate de tabieturile în casă, ci atinge mai degrabă relația cu familia, prietenii, timpul acordat hobby-urilor.
Aici chiar recomand atenție sporită la cerințele care vin de la persoanele din jur.
Un angajator care îți cere să îi dedici tot timpul tău liber este un angajator toxic pe care ar fi bine să îl părăsești.
Pentru că nu ține cont de faptul că ești om și că nevoile tale depășesc cu mult sfera carierei și a banilor. Nu te respectă ca persoană.
La fel sunt și cerințele jumătății tale.
Da, când ai o relație de cuplu reduci timpul petrecut cu prietenii, dar când ți se cere să renunți la ei ai o decizie grea de luat.
Daca ți se cere să renunți la pasiunile tale ca să fii tot timpul la dispoziția partenerului de cuplu ai, din nou, un semnal de alarmă.
Relațiile fuzionante, de tip bot în bot tot timpul, rareori au viață lungă.
Și când se termină lasă un gol periculos și greu de umplut.
Totuși, neglijarea relației pentru a petrece timp cu prietenii, a sta la muncă non-stop din pasiune pentru proiect, hobby-urile care rup iar o mare parte din timpul de cuplu condamnă în timp relația la eșec.
Așa că fiți atenți – jumătatea voastră vă cere să renunțați la relațiile voastre semnificative, la pasiunile voastre sau vă cere să aveți o abordare mai echilibrată? Vă cere să fie și relația de cuplu o prioritate în viața voastră sau vrea să vă acapareze?
10.Pierdem din vedere faptul că cererile de schimbare sunt o metodă excelentă de a ne cunoaște partenerul.
Practic ne spune ce are nevoie ca să fie fericit alături de noi.
Cum știm ce vrea celălalt? Prin ceea ce ne spune.
Ne spune ce îi place și ce are nevoie să fie altfel.
A presupune că știm noi cum să ne facem fericită jumătatea, ignorând mesajele pe care ni le transmite, este doar o dovadă de aroganță și lipsă de respect față de el sau ea.
Orice cerere de schimbare de la cei din jur ne vorbește despre ei – despre ce îi bucură, despre ce îi supără, despre valorile lor, tabieturile lor.
Așa că, ascultând cu atenție ce ne cere lumea cu care relaționăm reprezintă o metodă excelentă de a-i cunoaște mai bine și a decide în cunoștință de cauză, cu informații multe, dacă sunt persoane pe care vrem să le păstrăm în viața noastră sau nu.
11.Uităm că nu mai suntem singuri, ci doi, în o relație de cuplu.
A ne aștepta să nu se schimbe viața noastră deloc sau foarte puțin odată ce începem o relație de cuplu este utopic.
De fapt ce este utopic este să ne așteptăm ca relația să reziste în timp și să fie una de calitate, în care este armonie.
Multe lucruri se schimbă.
Timpul nu ne mai aparține în exclusivitate.
Nu mai luăm deciziile singuri.
Tot ce decidem îl afectează și pe celălalt – dacă vrem să ne mutăm în alt oraș ținem cont de jumătatea noastră; dacă vrem să ne implicăm într-un proiect care ne va solicita foarte mult acest lucru îl va afecta pe celălalt – va reduce timpul de cuplu, vom fi mai obosiți, mai irascibili, mai puțin disponibili afectiv.
Nu mai flirtăm cu cine vrem noi, nu mai ieșim la întâlniri cu cine vrem noi.
Dacă decidem să facem amor cu o altă persoană decât partenerul de cuplu și facem asta fără prezervativ riscăm și sănătatea celuilalt, nu doar pe a noastră.
Spațiul din casă, din pat, nu ne mai aparține în exclusivitate.
Așa că, dacă ne așteptăm să nu se schimbe nimic în viața noastră odată cu începerea unei relații de cuplu, întrebarea corectă este – vrem de fapt ca acea relație de cuplu să dureze? Ne dorim o relație sau o aventură?
12. Nu ne punem întrebarea – oare schimbările cerute de celălalt îmi folosesc și mie? Nu cumva daca fac aceste schimbări îmi va fi MIE mai bine?
Rareori am auzit pe cineva punând-și această întrebare.
De cele mai multe ori suntem atât de concentrați să refuzam schimbarea încât nici nu conștientizăm că este posibil ca mesajul din spate să fie unul de iubire.
Exemple:
Cererile de a sta mai rar peste program, de a munci mai puțin.
Chiar nu ne aduce niciun beneficiu căutarea unui loc de munca în care să muncim mai puțin? Oare nu cumva suntem mai fericiți când suntem mai odihniți și avem mai mult timp pentru pasiunile și oamenii pe care îi iubim?
Când celălalt te bate la cap să mănânci mai sănătos și să faci mișcare mai multă îți spune de fapt – “mă tem că te vei îmbolnăvi și te voi pierde”.
Chiar nu îți aduce niciun beneficiu o schimbare de stil de viață spre unul mai echilibrat și mai sănătos?
Când renunți la dorințele tale pentru a-i face pe alții fericiți sau pentru a evita confruntările și partenerul de viață sau prietenii îți atrag atenția asupra acestui lucru – oare chiar îți vor răul și îți spun că nu ești iubibil?
Sau îți transmit de fapt un mesaj de iubire: “Eu te respect foarte mult, îmi doresc să te respecți și tu mai mult pe tine însuți.
Mă doare când văd că renunți la tine sau te umilești ca să fie alții mulțumiți cu costul fericirii tale”.
Mi-a spus odată un prieten că cea mai iubitoare întrebare pe care o poți primi într-o relație este – “Tu ce vrei?”.
Pentru că persoana respectivă vrea să afle cum să te facă fericit.
Chiar dacă a afla răspunsul la aceasta întrebare înseamnă să muncești puțin și să înveți să comunici, aceste schimbări îți vor face rău?
Când cei din jur îți spun că ești prea pesimistă și ar trebui să fii mai recunoscătoare și mai optimistă poți spune cu mâna pe inimă că viața ta va fi nasoală dacă faci această schimbare de atitudine?
Fiți flexibili, adaptabili, luați din orice cerere de schimbare ce vă folosește atât vouă, cât și relației, îmbrățișați schimbările care vă fac și pe voi, și pe cei cu care relaționați mai fericiți.
Țineți minte: singurele constante din viața noastră sunt moartea, taxele și schimbarea.
Aștept poveștile voastre de schimbare și relații fericite.
Va pupă,
LIA
