Ep. 30 – Despre Masti

Buna, dragii mei, si bine v-am regasit la mesajul Liei de astazi!

Mi-am propus astazi sa va vorbesc despre masti si ce inteleg eu prin masti, cu ce ne ajuta si cu ce ne incurca, din punctul meu de vedere, evident.

Suntem invatati de mici ca nu putem sa fim autentici, ca nu putem sa fim noi insine.

Inainte de a merge in vizita la cineva, mama ne educa: „sa nu fac prostii!”, „sa nu tipi!”, „sa nu pui mana pe ce nu e al tau!”, si asa mai departe.

La scoala vin profesorii: nu ai voie sa faci aia, nu ai voie sa faci aia, nu ai voie sa faci cealalta; iar cand facem suntem pedepsiti.

Asa ca invatam ca a fi autentic si a face ceea ce ne dorim si ne place sau ce simtim este gresit, suntem pedepsiti pentru asta.

Nu este neaparat un lucru rau.

De ce spun ca a avea niste masti vine cu beneficii si cu pierderi?

Cred ca arta este sa stim sa alegem cand sa folosim mastile respective si cand nu; si asta inseamna sa facem o evaluare a riscurilor – cum se vorbeste in project management -.

Procesul nu este atat de complicat pe cat pare, cel putin din punctul meu de vedere si dupa suficient de mult exercitiu o sa descoperiti ca putem sa fim autentici intr-o masura destul de mare, in marea majoritate a timpului, indiferent de context.

Hai sa vedem cu ce ne ajuta mastile in primul si in primul rand: ne ajuta sa facem fata la medii sociale in care poate nu vrem neaparat sa fim, dar trebuie si ne ajuta sa ne integram si sa nu ne cream probleme.

De exemplu daca lucram intr-un mediu in care nu ne place de toata lumea, partea autentica din noi, copilul ala care are sinceritatea brutala, ar simti nevoia sa se duca la sef in momentul in care face ceva care ne-a scos din sarite si sa-i spunem: „ba, ai fost un prost acolo” sau „ai luat o decizie gresita. In momentul de fata nu-mi place de tine”; un copil asta ar face, cel mai probabil un copil mic.

Daca facem chestia asta cel mai probabil nu ne-ar fi neaparat bine la acel loc de munca si atunci punem o masca in care trecem peste, mergem pe ideea ca locul de munca reprezinta o sursa de venit constanta care ne aduce mult mai multe beneficii decat la a da drumul unei frustrari de moment si a pune toate cartile pe masa.

Mergem la o nunta.

Poate ca nu suntem foarte apropiati de persoanele care se casatoresc, dar este o obligatie: ne-a rugat mama, ne-a rugat tata, sunt niste prieteni ai partenerului de cuplu; facem ce este de facut, la fel.

In momentul in care ne ducem sa felicitam mirii, poate ca ne bucuram intr-o maniera autentica pentru ei, dar zambetul nostru nu este neaparat sincer pentru ca in viata de zi cu zi nu sunt preferatii nostri si cateodata chiar ne displac de-a binelea; dar punem o masca, zambim frumos, stam cat este necesar, facem ceva si de dragul partenerului de cuplu ca daca pentru el acele persoane sunt importante tinem cont de acest lucru, si mergem pe ideea ca este doar o seara in care petrecem atat de mult timp cu niste persoane care nu ne plac si ca este un compromis pe care il putem face.

Sunt tot felul de astfel de situatii in care la un minim calcul al riscurilor este mult mai util sa purtam o masca, sa radem la glume care nu ne plac sau macar sa zambim politicos la ele, sa ignoram anumite comportamente care ne deranjeaza in anumite limite, sa nu comentam, sa zambim frumos, sa ne comportam acceptabil social astfel incat sa nu ne ridicam lumea in cap pentru ca nu merita.

Am avea mult mai multe de pierdut daca am face asta decat daca ne-am da toate mastile jos si am spune tot timpul suta la suta adevarul.

Unde cred eu ca ne incurca aceste masti si ne fac viata cu adevarat grea?

In relatiile care implica mult timp petrecut impreuna si pe care le consideram intime, a porni cu o masca este o politica care din punctul meu de vedere este foarte pierzatoare in prietenii sau in relatiile de cuplu; cu familia este discutabil pentru ca familiile pot sa aiba niste relatii atat de complicate incat cateodata de dragul de a pastra legatura cu familia, pentru ca sangele apa nu se face, este necesar sa purtam niste masti… asa ca n-am sa intru foarte mult in subiectul asta.

Dar familia nu ne-o alegem, ne este data, in schimb partenerii de cuplu si prietenii ii alegem; si aici vine o prima indrumare pe care eu o fac si am sa o tot fac: alegeti-va cu atentie grupul de apartenenta.

Alegeti-va in jurul vostru oameni cu care sa puteti sa fiti suta la suta autentici si care sa va accepte exact asa cum sunteti, iar in momentul in care faceti ceva ce este deranjant acele persoane sunt capabile sa va dea, sa ne dea acel feedback cateodata chiar si mai putin diplomat astfel incat sa ne atraga atentia asupra faptului ca avem ceva de schimbat la comportamentul nostru fara ca acest lucru sa insemne o amenintare la adresa relatiei decat in masura in care ceea ce facem noi este inadmisibil si repetam, adica nu suntem dispusi sa facem schimbarea respectiva.

Dar a purta masti in momentul in care incepem o relatie de prietenie sau mai ales o relatie de cuplu, de fapt nu mai ales pentru ca sunt relatii apropiate de sufletul nostru, ma refer la o prietenie adevarata, nu ma refer la prietenii de context in care te intalnesti cu cineva din cand in cand si ai ce sa vorbesti cu persoana respectiva dar in momentul in care a disparut nu simti nevoia sa o contactezi din nou; vorbesc despre prietenii apropiate cu care impartasesti informatii intime si unde primesti informatii intime, unde esti sprijinit, iubit, acceptat, incurajat, si asa mai departe.

Cu ce ne incurca sa purtam masti in astfel de relatii?

In primul si in primul rand, persoana respectiva, persoana cu care ne imprietenim sau cu care incepem o relatie de cuplu isi va forma o anumita imagine despre noi.

Desi toata lumea are o intuitie mai mult sau mai putin dezvoltata, ce am constatat eu este ca in general oamenii, chiar si cei care sunt suspiciosi, nu stau neaparat sa scobeasca semnale de alarma si sa aiba antenele mega ridicate ca sa identifice ce ar putea sa fie in neregula cu aceasta persoana noua pe care au cunoscut-o, ci pur si simplu chiar se iau dupa ceea ce noi le spunem si le aratam.

Daca noi le spunem ca fidelitatea absoluta este un principiu fara de care, din punctul meu de vedere, nu exista o relatie; prin fidelitate, eu personal de exemplu, inteleg nu doar fidelitatea fizica ca nu ne atingem cu alti oameni ci inteleg si o fidelitate emotionala si intelectuala.

Dar daca eu incep o relatie de cuplu declarand acest principiu si de fapt in sinea mea sau in momentul in care nu sunt cu partenerul de cuplu flirtez cu cine apuc, nu scap nicio ocazie sa ating alte persoane chiar daca nu fac amor, dar macar un pic sa le ating: o strangere in brate mai lunga, conversatii intime si repetate, complimente mai deocheate si cu subtilitati deocheate, si asa mai departe, din punctul meu de vedere asta este flirt; imi incalc propriul principiu pe care l-am declarat, numai ca persoana cu care eu am inceput relatia de cuplu nu stie acest lucru, chiar nu stie.

Daca declar alte lucruri, nu stiu: foarte multa lume, cel putin inceput de relatie de cuplu, ia o gramada de decizii foarte proaste de genu sa declare ca le place foarte mult sa mearga pe munte doar ca sa adauge un plus de compatibilitate la persoana pe care tocmai a intalnit-o si care este foarte pasionata de excursiile pe munte.

Este o chestiune de timp, evident persoana respectiva se bucura ca a intalnit pe cineva cu care are in comun aceasta pasiune asa ca va trage de mine la nesfarsit sa facem de excursii care pe mine de fapt ma innebunesc.

Poate ca-mi place sa fac o excursie pe niste dealuri sau cateodata chiar si o excursie mai provocatoare din punct de vedere fizic, dar sa fac chestia asta saptamanal no fucking way.

Du-te, fa-ti treaba si ne intalnim la un Netflix diseara, sau la o bere, sau la un vin, dar nu vreau sa merg cu tine in fiecare saptamana.

Sau daca noul meu partener de cuplu este genul de persoana care merge foarte repede pe munte, eu sunt ca o broasca testoasa cand merg pe munte, merg dar merg incet, prin urmare durata traseului se prelungeste foarte mult si ma mai si plang, adica ii stric placerea; asa ca e de preferat sa spui de la inceput exact adevarul asta: „ba, imi place sa fac o excursie de o ora, sa ma duc pana pe Tampa, poate sa fac o excursie simpluta pe Postavaru, dar nu ma fugari si nu ma tarai pe Postavaru in fiecare saptamana pentru ca nu imi place, dar nu am nicio problema ca tu sa te duci.”

In momentul in care eu declar ca „ba, da cum sa nu? Vreau, vreau! Abia astept sa facem excursii impreuna, chiar investesc in echipament sportiv” creeaza o imagine falsa.

Sau daca eu sunt fumatoare inraita, sunt genul de persoana care fumeaza un pachet-doua de tigari pe zi, dar la inceput sunt foarte atenta sa fumez o tigara-doua cand stau cu noul partener de cuplu, prin urmare ii creez impresia ca la rugamintea lui mi-ar fi foarte usor sa ma las, dar in momentul in care nu sunt cu el completez lipsa, bag tigara dupa tigara.

La fel si cu alcoolul si cu, nu stiu, imi place sa ma uit la porn sau nu, imi plac chestii deocheate in pat sau nu, sau anumite preferinte, si asa mai departe; toate astea sunt niste masti, niste declaratii false.

Sa zicem ca cu aceasta masca reusim sa ne cream o imagine suficient de atragatoare pentru persoana cu care am inceput sa relationam, indiferent daca este partener de cuplu sau un prieten nou care se comporta cu noi conform imaginii pe care noi am creat-o si are niste asteptari: are asteptarea ca in momentul in care vine cu propunerea sa facem excursii pe munte noi sa fim entuziasmati, are asteptarea si pretentia unei fidelitati din toate punctele de vedere pentru ca asta am declarat.

Nu stiu, eu am avut parte de experiente in care persoana cu care am inceput sa ma intalnesc declara, parea foarte sincer spunand ca „mie nu imi place sa mint, nu vreau sa mint, vreau sa spun tot adevarul”, si asa mai departe, ca sa descopar in timp ca de fapt era un mincinos pana la punctul de mitoman adica mintea gratuit, fara scop, pur si simplu.

Sunt niste copilarii care intotdeauna explodeaza in fata.

Pentru ca si eu am avut acest prost obicei de a purta o masca de a fi acea femeie toleranta, perfecta, care nu e niciodata geloasa, si asa mai departe, ceea ce nu era adevarat.

Am momentele mele in care sunt geloasa mai ales daca sunt butonata corespunzator, am momentele mele in care sunt scarba, in care reprosez, in care sunt nervoasa, in care urlu, si asa mai departe, dar evident ca nu neaparat precizam aceste lucruri de la inceput.

Prin urmare creem aceste asteptari false si incepem sa le simtim presiunea pentru ca aceasta masca nu poate fi intretinuta foarte mult timp pentru ca ne strica toate planurile si ne indeparteaza practic de la persoana care suntem noi, si oricat de mult ne-ar placea noi sa cream o imagine de minunati si deosebiti, perfecti n-o sa fim niciodata indiferent de cat de misto suntem ca persoane si este o chestiune de timp pana cand adevarul iese la iveala.

Nu intamplator sunt vorbele astea ca „minciuna are picioare scurte”, „adevarul iese ca uleiul pe apa”, si asa mai departe – sunt tot felul de zicale din popor care stiu ele de unde au pornit-.

Asa ca in momentul in care celalalt are pretentia ca noi sa ne comportam conform declaratiilor si imaginii pe care am decis sa o cream in fata lui sau ei, incepem sa fim presati, si sa fim stresati, si sa fim nemultumiti, si asa mai departe, si incepem sa respingem noi, de cele mai multe ori, persoana respectiva, desi am facut-o singuri, este o gogoasa pe care singuri am bagat-o in oala cu ulei la copt.

Pe langa asta pierdem timp pentru ca daca eu port masca si tu porti masca este o chestiune de timp pana cand mastile vor cadea, dar in functie de exercitiu pe care-l avem in a fi altcineva decat suntem cu adevarat, acest timp poate sa fie mai lung sau mai scurt.

Nu ar fi mult mai simplu ca de la prima, a doua, a cincia intalnire sa dam masca jos cu totul si sa spunem ce vrem, ce nu vrem, ce ne place, ce nu ne place?

De cele mai multe ori evitam sa facem acest lucru pentru ca ceva ne place la persoana cu care relationam si ne este frica ca o pierdem.

Ce pierdem complet din vedere de fapt este ca in momentul in care masca va cadea, dezamagirea va fi atat de mare incat vom pierde persoana respectiva oricum; si mai ales daca noi nu avem dorinta interioara de a face niste schimbari sa stim ca avem un comportament care nu neaparat ajuta la intretinerea unei relatii calitative: mintim, inselam, profitam, si asa mai departe, este o chestiune de timp pana cand aceasta masca va cadea si va duce la niste despartiri care de cele mai multe ori sunt incarcate si de furie.

O sa fie niste reprosuri care sa ne pice prost si care n-o sa se termine, de cele mai multe ori, cu o discutie foarte calma: „am crezut ca esti altcineva, nu mai vreau sa relationez cu tine dupa ce te-am cunoscut. Out!”; mai ales femeile, cum avem noi aceasta latura emotionala mult mai manifesta probabil ca o sa va scoatem ochii, dragii nostri barbati, destul de mult pe marginea acestui subiect.

Chiar daca ne-am despartit, asteptati-va la mesaje in miez de noapte in care va porcaim pentru ca facem asta si cred ca majoritatea ascultatorilor mei au trecut deja printr-o astfel de experienta.

N-ar fi mult mai simplu?… „bai, Lia, uite eu sunt poligam. Nu pot sa fiu fidel. Eu caut o relatie deschisa, tu esti prima doamna, adica tu vei fi partenera mea oficiala, dar din cand in cand am nevoie sa dau si pe langa.”

E o decizie informata de da sau nu.

Poate ca-ti impartasesc aceste principii si nici eu nu am curaj sa ti le impartasesc.

Unu din noi doi trebuie sa fie onest.

Sau „ba, Lia, uite sunt workoholic. Pentru mine este o mandrie sa stau sa lucrez 16 ore pe zi. Prin urmare, te poti astepta ca in timpul saptamanii cel putin ori sa ne vedem foarte putin, ori sa fiu marea majoritate a timpului ocupat si sa nu-ti dau foarte multa atentie.

Din nou eu am toate informatiile ca sa iau o decizie informata, „ba daca am nevoie de mai mult timp de cuplu decat atat, atunci nu vreau. Nu vreau relatia respectiva de cuplu.”

Sau intr-o relatie de prietenie: „Lia asteapta-te la faptul ca eu nu sunt punctuala. De fiecare data cand o sa stabilim sa ne intalnim in oras asteapta-te sa intarzii 15-20 de minute, chiar o ora, si nici nu sunt genul care sa isi ceara scuze. Daca poti sa traiesti cu chestia asta putem sa fim prietene, sa fim prieteni” sau schimb planurile pe ultima suta de metri.

Am hotarat ca ne vedem in oras si cu 10 minute inainte ca tu sa pleci de acasa imbracata, machiata si entuziasmata ca iesi in oras, eu te anunt ca mi-am facut alte planuri si te las balta.

Astea sunt niste chestii pe care daca le punem pe masa de la inceput cream niste asteptari realiste si mergem mai departe sau nu, dar nu mai pierdem timpul si nu ne mai incarcam negativ, nu ne mai ne reprosam, nu ne mai enervam; le punem pe masa pur si simplu si cream oportunitatea de a avea timp si disponibilitate de a intalni persoane care chiar ne pot accepta asa cum suntem.

Mai ales pe relatia de cuplu ca prietei nu stiu daca este neaparat mai usor sa ne facem, dar sa zicem ca asteptarile nu mai sunt atat de mari si detaliate.

Avem o toleranta mai mare fata de anumite comportamente ale prietenilor decat fata de acelasi comportament care ar fi manifestat de un partener.

In primul si in primul rand pentru ca cu partenerul, in teorie cel putin, relationam in fiecare zi.

Un prieten ne poate scoate din sarite odata la o saptamana, odata doua saptamani, si asa mai departe, dar partenerul daca are ceva ce ne deranjeaza ne poate enerva in fiecare zi ceea ce la un moment dat duce la explozii si eventual la ruperea relatiei.

Eu am o analogie cu chestia asta: a purta masti la inceputul unei relatii care anticipezi ca va deveni apropiata, mai ales in cazul unei relatii de cuplu este ca si cum ti-ai pune sosete in sutien.

Bai, la un moment dat o sa ajunga sa te vada goala persoana respectiva, vrei-nu vrei.

Poti sa stingi lumina, poti sa faci intuneric.

O sa puna mana pe tine si o sa vada ca ai sanii mici de fapt.

Ce sens are sa te duci la primele intalniri pana cand isi baga mana prima oara in sutienul tau cu sosete sau cu ditai buretele la sutien?

Daca dai peste un tip pentru care este deal breaker ca tu sa ai tatele mari si te lasa in momentul in care pune mana, n-ati pierdut amandoi timp la faza asta?

E o prostie! Pur si simplu este o prostie.

La fel si barbatii care se dau rotunzi la primele intalniri ca au bani, imprumuta masina super smechera a prietenului cel mai bun, imprumuta bani ca sa scoata fata la nu stiu ce mega restaurant, si asa mai departe.

Ce faci daca dai peste o tipa pentru care banii conteaza foarte mult?

La un dat o sa afle, o sa afle ca situatia ta financiara nu este la nivelul la care ai vrut tu sa sugerezi ca este la primele intalniri si te lasa, si iesim din aceste relatii o oftica ca ea era o profitoare.

Poate ca nu este o profitoare, poate ca a fost foarte saraca acasa si pentru ea banii sunt importanti sau poate ca a fost educata ca barbatul trebuie sa fie unicul sustinator financiar al familiei.

Sunt barbati care asta isi doresc, isi doresc ca femeia sa fie casnica si sa fie unicul sustinator financiar al familiei astfel incat ea sa stea acasa, se ocupe de copii, de menaj, si de bucatarie.

Lasa sa isi gaseasca un om care chiar asta vrea si asta are de oferit, iar tu la randul tau vezi ce vrei si pune totul pe masa de la inceput.

Prin urmare, in relatiile apropiate daca purtam masti avem mult mai multe de pierdut decat de castigat.

Avem de pierdut din start pentru ca mastile vor cadea.

Este o chestiune de timp pana cand cealalta persoana va vedea exact cum suntem pentru ca nu putem sa ne comportam nenatural la nesfarsit, mai ales cand petrecem mult timp cu persoana respectiva.

E ca si cum ai pretinde ca parturile tale miros a trandafiri pana cand o dai pe prima, e atat de simplu.

Pierdem timp.

Pierdem timp mult sau putin pana cand ne dam noi seama daca celalalt este asa cum s-a prezentat sau pana cand celalalt isi da seama daca noi chiar suntem asa cum ne-am prezentat.

Timp pe care l-am putea investi cautand niste persoane care sa ne fie mai compatibile.

De exemplu, daca suntem poligami cautam persoane care sa caute si sa accepte relatii deschise.

Daca avem tot felul de preferinte sexuale care nu sunt neaparat in obisnuinta societala, cautam persoane care sa aiba exact aceleasi preferinte si nu mai avem bataie de cap dup-aia.

Astea sunt doar asa niste exemple mai extremiste, dar se refera la toti prin mici detalii.

Deci e o chestiune de timp pana cand ,masca va cadea, investim timp in gol, pierdem timp de fapt, suntem frustrati si stresati pentru ca trebuie sa intretinem o imagine care de fapt nu este adevarata, trebuie sa spunem o gramada de minciuni pe care trebuie sa le tinem minte ceea ce implica efectiv un efort de memorie si atentie complet necesar, complet necesar.

Si in final lucrurile se termina oricum, dar se termina cu scandal fara exceptie.

Se termina cu scandal chiar daca in partea cealalta a persoanei dezamagite este un barbat sau o femeie, foarte-foarte rar scapam fara reprosuri si fara porcaieli pentru ca celalalt va fi socat si dezamagit.

Ce ai avut de castigat din asta purtand o masca si facand marketingul de inceput?… mai nimic.

Asa ca in relatiile care sunt apropiate mastile aduc foarte multe pierderi, deci din start pierdem, dar sunt necesare in contextele care nu sunt intime.

Cel putin asta este parerea mea.

Marea arta este sa decidem si sa alegem cand suntem autentici si cand purtam o masca pentru ca ne ajuta mai mult sa ne comportam altfel decat cum ne-ar veni natural.

Sper ca a ajuns acest mesaj la voi.

Daca va plac mesajele spuse de Lia, am sa va rog sa va inscrieti pe canalul de YouTube, sa dati like si share astfel incat aceste mesaje sa ajunga si la alte persoane care au nevoie sa le auda.

Va multumesc!

Va pupa Lia!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *