Ep. 42 – Despre lupta pentru putere

  • LOVEcast

Buna, dragii mei, si bine v-am gasit la mesajul Liei de astazi!

Mi-am propus sa va povestesc astazi despre lupta pentru putere din cuplu.

Este o etapa in care majoritatea cuplurilor raman blocate.

Fie raman impreuna si pot ramane blocati in aceasta etapa o viata intreaga cateodata, fie multi dintre cei care incep o relatie de cuplu si intra in aceasta etapa care este inevitabila ajung sa se desparta, din pacate, cand de fapt lucrurile sunt mult mai simple.

Si acum mai tin minte, eram studenta si am facut cunostinta cu un cuplu care aveau o poveste foarte romantica.

Ea cred ca era mai mare decat el cu 13-14 ani – oricum era diferenta destul de mare de varsta – si s-au intalnit, si s-au iubit, si s-au indragostit foarte tare si imi povesteau ca prima lor cearta a pornit de la faptul ca erau destul de saraci si aveau un singur mar, si el zicea “ia tu marul sa-l mananci”, dar ea zicea “ia tu tot marul sa-l mananci” pana cand au ajuns sa se haraie.

Si povesteau ca acu’ X ani mai tarziu se uita unul in farfuria celuilalt si se intreaba “mai mananci?”.

Da, evolueaza cuplurile din momentul in care ne intalnim, ne cunoastem, ne placem, punem rapid iluzie pe celalalt si ne imaginam ca este Ileana Cosanzeana/Fat-Frumos incarnati special pentru noi si la un moment dat ajungem in aceasta etapa care inseamna lupta pentru putere.

Care-i treaba de fapt cu aceasta lupta pentru putere?

Este o vorba in popor care spune ca fiecare trage pe spuza lui.

Dupa ce am trecut de etapa in care am facut amor pana la epuizare, am descoperit toate lucrurile in comun si ne-am uimit de ele.

Cum spuneam, am si pus si partea de iluzie pentru ca facem asta pe persoana respectiva si i-am dat un plus de calitati pe care poate nu le are sau nu sunt atat de dezvoltate pe cat le vedem noi.

Cand valul indragostelii incepe sa cada usurel-usurel sau macar sa se subtieze, iar hormonii sunt pusi la cale suficient de bine, incepem sa cunoastem cu adevarat persoana respectiva; iar daca ne-am indragosti de-a binelea de cele mai multe ori, din pacate, intervine si frica care spune “vai de mine… daca pierd aceasta minunatie de barbat sau de fata care tocmai a intrat in viata mea si de care sunt atat de indragostit sau indragostita?”.

Dar lupta de putere nu se refera atat de mult doar la caderea iluziei ci la faptul ca daca la inceput ne expandam – suntem ca o gogoasa, ca o clatita, ca o spuma din aia de se pune la geamurile termopan cand ni le punem in perete care se expandeaza foarte tare – asta facem si la inceputul unei relatii.

Fiind foarte entuziasmati la inceput suntem extrem de dornici sa facem gesturi si sa spunem cuvinte care nu neaparat ne sunt caracteristice: poate un barbat care este mai putin romantic de felul lui, in etapele primare ale relatiei fiind indragostit si plin de hormoni care tropaie prin tot sange si organele lui sexuale, este mult mai dispus sa aiba replici din astea romantice “sunt indragostit pana peste urechi”, “sunt fascinat”, desi a plecat de cinci minute din casa sa trimita un mesaj “imi este dor de tine” si asa mai departe.

Dar la un moment dat lucurile se aseaza, si cand se aseaza ne retragem in matca care ne este caracteristica; poate ca este un pic mai flexibila decat inainte de a ne intalni jumatatea, dar tot matca noastra este.

Si atunci incepem sa tragem pe spuza noastra si practic lupta pentru putere inseamna:

Eu am dreptate.
Ba nu… eu am dreptate.
Ba eu am dreptate.
Ba nu, eu. Tu gresesti.
Nu este adevarat. Tu ai inceput sau tu ai gresit.

Foarte multe cupluri raman blocate in aceasta etapa.

Primul lucru pe care il spun este ca amandoi aveti dreptate.

Practic ce se intampla in aceasta etapa este ca apar negocierile, coliziunile intre sistemele de valori si practic este etapa cea mai importanta in care daca stim sa ne certam, certurile respective sau discutiile in contradictoriu vor consolida relatia la nivelul la care putina lume ajunge.

Si aici am sa va impartasesc ce povesteam cu Florin – fostul meu terapeut din Brasov, Florin Vancea in continuare n-am sa scap nicio ocazie in a-l recomanda cu caldura -, iar acelasi principiu l-am discutat si cu Raluca Robu – cealalta terapeuta cu care am lucrat, tot din Brasov – care imi spuneau ca este diferenta intre negociere si compromis – am sa fac un audio separat pe chestia asta -.

Ideea de baza este urmatoarea: negocierea se refera la nevoia pe care noi o avem; nevoia nu se negociaza dar se negociaza maniera in care poate fi satisfacuta.

Si cum se traduce chestia asta in asa zisa lupta pentru putere in care fiecare trage pe felia lui si incearca sa domine, sa castige?

Sa zicem ca nevoia mea este afectiune iar nevoia lui este de libertate, de spatiu.

No, ce facem aici?… pentru ca aparent sunt niste nevoi care se bat cap in cap.

A fi in lupta pentru putere inseamna ca eu ii spun ca el este un ciudat ca nu are nevoie de afectiune sau il acuz ca nu ma iubeste pentru ca nu ma atinge, nu-mi spune cuvinte de dragoste, poate chiar nu face amor cu mine din diverse motive, nu merge cu mine la cumparaturi… fiecare intelege iubirea in felurile lui – va recomand ca o paranteza sa cititi cartea “Cele cinci limbaje ale iubirii” sau sa va uitati pe site unde este o sinteza a acestei carti care sa va dea niste indicatori ca intelegem iubirea in mod diferit -.

Deci eu ii spun fie ca nu ma iubeste, ori ca este un ciudat, iar el imi spune “Lia esti tu o ciudata ca esti sufocanta, vrei prea multa atentie, imi ceri prea mult, vrei sa ma legi” si asa mai departe.

Putem sa stam in acest circuit infinit pana ne despartim sau ramanem impreuna si suntem niste nefericiti pentru ca la cum ma cunosc eu sigur l-as cicali in continuare spunandu-i ca nevoile mele de afectiune nu sunt satisfacute, iar el in continuare ar protesta spunandu-mi ca nevoia lui de libertate nu este satisfacuta – adica ne-am comporta ca niste copii idioti – sau ne asezam la masa si discutam “bine, ma, Lia imi spui ca nevoia ta de afectiune nu este satisfacuta. Hai sa vedem ce intelegi tu prin afectiune? Ce ai nevoie de la mine?” ma intreaba Xulescu si eu ii spun “bai, dude-ule, am nevoie cand mergem de mana sa ma ti de mana pe strada.

Pentru mine este un gest intim si foarte important.

In momentul in care tu mergi pe langa mine pe strada si nu ma ti de mana ma simt parasita.

Am nevoie sa-ti reglezi putin programul de somn astfel incat, ok… ma culc la ora 10 seara.

Stiu ca ma culc devreme fata de alte persoane dar uite eu as putea sa fac un compromis sa ma culc pe la 10 jumate-11, si tu in loc sa te culci la 12 sau la 1 sa te culci si tu pe la 11-11 jumate pentru ca imi doresc sa ma ti in brate, imi doresc sa dormim impreuna.

Asa cum suntem acum, ca tu stai pana spre dimineata si lucrezi sau te joci iar eu dup-aia ma trezesc foarte dimineata pentru ca sunt foarte matinala si fac ale mele, am impresia ca nu suntem impreuna, ca nu impartasim suficient.

Am nevoie sa mergem la plimbarea de seara cu cateii impreuna, chiar daca tu ai de lucru sa-ti iei o jumatate de ora pauza si sa mergi cu mine ca sa impartasim putin cum ne-a fost ziua pana atunci.

In weekenduri mi-ar placea sa facem mai multe lucruri impreuna. Cand vii acasa imi doresc sa ma saruti si sa ma ti un pic in brate”.

Si eu imi exprim aceasta nevoie si il intreb si eu la randul meu “dar tu, nevoia de libertate… cum simti ca ai libertate in relatia cu mine? Ce ai nevoie de la mine?”


Am nevoie sa nu-mi dai niciun SMS cand ies cu baietii la bere.

Daca intarzi cinci minute sa nu te umplii de draci, sa nu te umplii de draci nici daca intarzi jumatate de ora.

Am nevoie cand fac campionate de jucat in retea sa-mi dai pace.

O data la doua luni am nevoie de un weekend in care sa ma duc la pescuit sau la fotbal sau whatever in care tu sa ma lasi in pace.

No, fac aici o paranteza si va recomand sa ascultati audio despre libertatea in cuplu.

Daca relatia dintre noi doi se bazeaza pe faptul, pe credinta nestramutata ca tot ceea ce face dude-ul meu ma include in sensul in care ii face placere sa ma faca fericita si are grija sa nu ma raneasca, iar el are aceeasi credinta in ceea ce ma priveste ca imi face placere sa il fac fericit si am mare grija sa nu il ranesc, daca avem acest principiu de baza in relatia de cuplu, cel mai probabil negocierea va fi in felul urmator :

Ba, Lia, cand vin acasa daca vin in delegatie primul lucru pe care mi-l doresc este sa fac dus pentru ca ma simt murdar.

Pentru tine ar fi ok ca intai sa ma lasi sa ma duc la baie sa fac dus si dup-aia sa petrec cu tine timp, sa te tin in brate si sa te pup?

Pai da.

Care este termenul limita pentru tine, Lia, in care incepi sa te oftici daca eu intarzii fara sa te anunt?

Ba, de la juma’ de ora in sus incep sa ma irit mai ales daca aveam planuri de iesit in oras.

Bine. Este ok pentru tine daca stiu ca voi intarzia mai mult de jumatate de ora si-ti dau un SMS?

Este foarte ok.

La fel si cu weekend-urile cu baietii:

Ba, sa pleci lunar pentru mine este umpic cam des.

Hai sa negociem chestia asta sa fie o data la doua luni.

Cand imi spui ca esti cu baietii nu-ti dau niciun semn de viata.

Iti vezi de treaba ta, cand vii acasa vii acasa.

Si chestii de genul asta.

Si ajungem sa nu mai avem nevoie ca fiecare sa aiba dreptate.

Eu nu o sa il acuz ca este noncommittal, ca nu vrea sa se implice, ca nu-i pasa de relatie, el sa imi spuna ca sunt sufocanta; ci nevoia de baza este satisfacuta pentru ca eu imi primesc portia de afectiune de care am nevoie, el isi primeste, ii este satisfacuta nevoia de libertate de care are nevoie dar negociem putin limitele, manierele pentru ca nici eu nu mai sunt singura, nici el nu mai este singur si atunci ajungem undeva la o situatie de mijloc in care suntem amandoi fericiti.

Lupta pentru putere se manifesta si prin orgoliu.

A fost un conflict in cuplu si fiecare asteapta ca celuilalt sa-i treaca.

De cele mai multe ori, de fapt nu de cele mai multe ori, in toate certurile, in toate conflictele amandoi gresesc.

Fie ea a fost cicalitoare, fie a fost prea pretentioasa, fie a fost prea sensibiloasa, fie l-a acuzat, i-a reprosat, fie a ales un moment nepotrivit, fie el a ridicat tonul, nu s-a tinut de promisiune. Intotdeauna certurile sunt generate de doua persoane nu doar de una indiferent daca ne place sau nu sa acceptam acest adevar.

Si are loc cearta in cuplu si amandoi se inflameaza, li se inflameaza orgoliul si fiecare asteapta ca celuilalt sa-i treaca si sa isi ceara scuze.

Stiu cupluri care au fost in stare sa locuiasca in aceeasi casa si sa nu vorbeasca trei-patru saptamani unul cu altul in afara de salut-salut.

Mi se pare o utopie chestia asta, trebuie sa fi un pic tacanit ca sa poti ajunge la o asemenea performanta: sa locuiesti in aceeasi casa cu o persoana indiferent cat de tare ne-am certat mi se pare imposibil sa stai atata timp si sa te limitezi la salut-salut cu persoana cu care dormi in acelasi pat, si chiar daca dormi in camere separate dude, what the fuck?… scuipa ce ai de spus si cu asta gata.

Iar o situatie in care nu se manifesta lupta pentru putere este cand poate unuia ii trece mai repede suparare, isi da seama care au fost partile in care a gresit, se duce frumos la celalalt, isi cere scuze, il pupa si-l ia in brate, iar celalalt in loc sa se bucure de faptul ca a castigat, de faptul ca Lia a fost cea care a cedat prima si si-a cerut scuze si a cautat impacarea, sa isi ceara la randul lui sau ei scuze.

Ideea de baza este ca nu conteaza cine cedeaza pentru ca nu este o lupta in cuplu, este o tampenie sa ne luptam in cuplu.

Pentru ce ne luptam? Putem sa ne luptam sa fim fericiti, nu stiu, daca familiile noastre nu sunt de acord ca noi doi sa fim impreuna putem sa ne luptam cu familiile noastre ca noi doi sa fim impreuna si sa fim fericiti.

Dar de ce ne luptam, fratele meu, unu’ cu altul?

La fel si intr-o situatie de cearta, cine are de castigat din a tine la suparare?… nimeni, nimeni.

Asa ca nu conteaza cine a cedat, intr-un cuplu echilibrat primul care incepe sa simta lipsa celuilalt, se duce frumos – poate sa fie si aceeasi persoana din cuplu.

Nu cred ca eu as avea o problema ca sa fiu eu prima dupa o cearta in care sa ma duc permanent catre iubitul meu, catre sotul meu si sa-l iau in brate, si sa-mi cer scuze pentru ceea ce am facut eu in cuplul respectiv.

Da, m-ar deranja si m-ar inflama daca dude-ul meu se bucura de faptul ca a castigat nu stiu ce premiu care exista doar in mintea lui si in loc sa se uite si la contributia personala in cuplul respectiv ma iarta.

Stai, ma, putin ca fiecare am gresit.

Ideea de baza cand ne luam o pauza, o tacere in urma unui conflict mai ales daca a fost unu mai intens este ca fiecare sa se uite putin in curtea proprie si sa o vada “ba, dar eu cu ce am contribuit la cearta asta?

Pai cu x, y si z. Si ce pot sa fac ca sa nu se mai repete?

As putea sa fac a, b si c.”

Un conflict care este incheiat sanatos se incheie cu fiecare asumandu-si propriul comportament si consecintele sale, cerandu-si scuze daca este necesar, cu o negociere – asa cum am povestit mai devreme – astfel incat toata lumea sa iasa mai fericita pe viitor.

Critica legata de sistemul de valori este iarasi o lupta pentru putere.

Da, este posibil sa ne cuplam cateodata cu niste oameni de care suntem foarte atrasi, poate ca este o persoana care arata bine, sexul este minunat si deosebit, are simtul umorului, este de cariera, dar are un sistem de valori care este complet incompatibil cu al nostru; poate sa fie pe partea religioasa, poate sa fie maniera in care tratam oamenii cu care relationam, respectarea legaturilor de familie si asa mai departe, cert este ca ajungem sa ne batem cap in cap la modul ca efectiv sistemul de valori de baza prin cel principial este foarte incompatibil.

Intr-o astfel de situatie lucrurile pot sa fie foarte complicate.

Sunt destul de rare situatiile in care unul sau altul adopta sistemul de valori al celuilalt; rareori un traficant de droguri, un infractor de la varsta de 10 ani adopta sistemul de valori al Liei care se teme sa intarzie cinci minute dupa ce a primit ordinul de plata pentru taxele la stat, sa adopte sistemul meu de valori.

Si de cele mai multe ori un astfel de cuplu se desparte, dar pana sa se desparta ideal ar fi ca aceasta despartire sa nu fie una facuta cu tam-tam si cu drama in ciuda atractiei pe alte planuri, ci pur si simplu cei doi sa-si dea seama “ba, astea sunt principiile dupa care eu imi ghidez viata, e destul de complicat sa le negociem si sa le schimbam.

Este clar ca ne certam grav din cauza asta si ca este foarte dificil de mers inainte.

Hai sa ne vedem fiecare de treaba si sa ne cautam o persoana cu care impartasim aceste valori si principii.”

Nu este neaparat nevoie de drama, iar un lucru pe care il facem cei mai multi dintre noi este sa criticam sistemul de valori al celuilalt ceea ce este foarte jignitor.

Eu am facut-o cu brio cred ca in toate relatiile pe care le-am avut vreodata si pana cand mi-am dat seama ca este o mare porcarie, ca diferit inseamna doar diferit – va recomand audio care chiar asa se numeste

“Diferit inseamna doar diferit” – nu mi-am dat sema cat de nasol este sa faci asta altcuiva.

Prin urmare ca sa nu fiti in lupta pentru putere ce va recomand este sa lasati orgoliul la o parte.

Nu conteaza intr-o cearta cu ce a gresit celalalt ci conteaza cu ce am gresit noi, ce am fi putut noi sa facem altfel.

Nu conteaza cine vine primul catre impacare important este sa isi doreasca amandoi impacarea, important este ca intr-un conflict amandoi sa isi ceara scuze, amandoi sa-si analizeze propriul comportament si cum a contribuit la aparitia conflictului.

Nu conteaza cine vine cu impacarea, important este sa identifice nevoia de baza “ce am eu nevoie si cum ma poti tu ajuta ca sa imi satisfac aceasta nevoie in cuplu?”

Aduceti-va aminte de negocierea de care v-am povestit mai devreme… nevoia mea de afectiune si nevoia dude-ului meu de a fi liber.

Chiar se poate si este simplu, dar trebuie sa identificati care este nevoia de baza, sa lasati orgoliile si fricile la o parte si o sa vedeti ca lupta pentru putere, daca apare, poate fi foarte usor calmata si indepartata din viata de cuplu.

Iubiti-va, aveti incredere unii in altii, aveti grija unii de altii, oferiti-va sprijin sa cresteti, sa va dezvoltati din toate punctele de vedere si daca porniti de la aceste principii de incredere, respect si sprijin, fara frica si orgoliu ci doar cu iubire va asigur ca veti avea relatii de cuplu functionale, si fericite, si sanatoase si asta va doresc.

Sa fiti fericiti si sanatosi.

Daca v-a placut acest mesaj am sa va rog ca de obicei sa dati like, share, sa impartasiti aceste mesaje si cu persoanele pe care le cunoasteti sau pe propriul social media, sa va inscrieti pe canalul de YouTube si sa apasati butonul de notificari astfel incat sa intram imediat in contact odata ce publicam un nou audio.

Pana data viitoare,

Va pupa Lia!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *