Cuprins :
Respectul de Sine si Respectul fata de Ceilalti
Acceptarea de Sine Neconditionata
„Nu vă bazați pe altcineva pentru fericirea și valoarea de sine.
Numai voi puteti fi responsabili pentru asta.
Dacă nu puteți să vă iubiți și să vă respectați – nimeni altcineva nu va putea face acest lucru.
Acceptați cine sunteți – complet; cu binele și răul din voi.
Daca decideti sa faceti schimbari este pentru ca asa vi se pare potrivit voua, nu pentru că credeți că altcineva vrea să fiti altfel „. – Carta Stacey
Sunt sigura ca toti ati auzit macar odata sau vi s-a spus macar odata vestita propozitie:
Pana cand TU nu te iubesti pe tine nu vei putea iubi nici oamenii din jur.
A fost o afirmatie care m-a framantat de-a lungul timpului pentru ca nu ii intelegeam sensul si poate cea mai mare dilema era raspunsul la intrebarea – ce inseamna de fapt iubirea de sine? Inseamna sa ma gandesc numai la mine?
Cand cineva imi spune ca e nemultumit de ceva ce am facut sa concluzionez ca este doar un prost pentru ca eu sunt de fapt o minunata si o deosebita?
Ce treaba, ce legatura are iubirea de sine cu iubirea fata de ceilalti?
Randurile de mai jos sunt o expresie a concluziilor mele personale, in niciun caz afirmatii de „desteapta pamantului”.
Pe mine, personal, simplificarea acestui concept si cautarea de indicatori prin care sa imi dau seama mai clar daca am sau nu grija de mine asa cum am nevoie m-au ajutat sa ma relaxez si sa cer cat mai rar oamenilor din jurul meu sa ma faca fericita – pentru ca am invatat ca este in primul rand responsabilitatea mea.
Asadar, cum am ajuns la iubirea de sine, cum am grija sa ma respect si ce efect a avut tot acest proces asupra relatiilor cu cei din jur.
Acceptarea de Sine
Am acceptat ca am defecte.
Multe! Am imbunatatit ce am putut, inca o mai fac.
Dar am acceptat faptul ca cei care ma iubesc trebuie sa ma ia la pachet – si cu bune, si cu rele.
Da, avem defecte si multe dintre ele nu le vom putea corecta niciodata.
Stiati ca peste 60% din certurile de cuplu nu se rezolva, dar invatam sa trecem peste?
Asa e si cu defectele – nu vom fi mai inalti, mai scunzi indiferent ce facem.
Daca suntem tipul de persoana sensibila, care cand era mica plangea din orice si se supara din orice, tot ceea ce putem sa facem este sa avem reactii mai echilibrate cand ne supara ceva, dar nu vom deveni niciodata insensibili.
Daca suntem mai colerici de fel, genul care se trantea cu fundul de pamant in magazin si urla cat il tinea gura cand nu primea inghetata ceruta, putem invata sa ne tinem nervii in frau cand ne iau dracii, dar nu vom deveni genul de persoana care nu se enerveaza niciodata.
Ce s-a schimbat in relatiile mele?
Pai daca ma judec pe mine mai putin, evident ca am inceput sa ii judec si pe ceilalti mai putin.
Daca am acceptat ca eu am defecte si ca multe raman exact asa cum sunt, fara sa pot schimba ceva, a venit natural si concluzia ca si ceilalti sunt imperfecti.
Asa ca m-am concentrat pe o intrebare foarte simpla – pot sa accept zi de zi defectele celui de langa mine fara sa ma sui pe pereti de nervi in mod constant si fara sa ma simt ranita?
Prin urmare, am facut curat in viata mea personala si acum sunt inconjurata de persoane cu care am un sistem de valori comun (suntem toti sinceri si autentici, de exemplu) si a caror tipicarii, obiceiuri etc sunt mai degraba o sursa de amuzament si tachinare decat de iritare.
Am acceptat ca imi este imposibil sa fiu pe placul tuturor.
Momentul in care am inteles acest lucru a fost si cel in care m-am relaxat brusc pentru ca a scazut presiunea pe mine.
M-am concentrat sa fiu pe placul meu in primul rand, dar fara sa devin nesimtita.
Am trasat o limita care devine din ce in ce mai clara – daca a face pe altcineva fericit sau multumit inseamna ca eu sa devin nefericita pe termen lung sau sa fac sacrificii majore, aleg sa negociez sau pur si simplu ignor cerintele celorlalti spunand NU.
Am renuntat la atitudinea de miel dus la taiere, de persoana care se sacrifica pentru ceilalti – pentru ca nu merita.
Si, foarte important, am renuntat sa mi se para ca sunt un om mai bun ca ceilalti pentru ca aleg sa imi ignor dorintele si nevoile doar ca sa ii fac pe cei din jur fericiti.
Am inteles ca de fapt eram doar fraiera, ca nu sunt Iisus, nici Fecioara Maria si ca de fapt imi bat joc de mine, in niciun caz nu sunt cu nimic mai buna ca altii.
Respectul de Sine si Respectul fata de Ceilalti
Ce s-a schimbat in viata si in relatiile mele?
Pai, fiind mai relaxata in general, am devenit mai autentica si mai simpatica, la modul cel mai serios.
Si, culmea!, a inceput mai multa lume sa ma placa si sa imi caute compania.
Cui ii place sa petreaca timp cu o persoana care este tot timpul incordata?
Am slabit, stresul fiind una din cauzele supraponderabilitatii mele prin secretia in exces de cortizol si prin tendinta de a manca ca sa relaxez.
Fiind mai autentica, incetand sa ma prefac ca sa fiu pe placul lui X sau a lui Y, am dat posibilitatea oamenilor sa ma cunoasca cu adevarat si sa decida in cunostinta de cauza daca vor sa se apropie de mine sau nu.
Am devenit mai relaxata la munca, acceptand faptul ca este imposibil sa ma placa toti colegii.
Subliniez faptul ca am avut grija sa nu fiu nesimtita sau insensibila, doar am incetat sa ma consum cand unele persoane nu ma tratau ca pe o prietena.
M-am concentrat pe persoanele apropiate asteptandu-ma sa ma trateze ca pe o prietena 😉.
Iubeste-te pe Tine Insuti
Am inteles in sfarsit ca sunt unica si ca e un lucru bun a fi unic.
Nu exista nicio persoana pe acest pamant care sa fie identica cu mine, asa ca orice comparatie este lipsita de sens.
Si, odata cu asta, mi-am mutat atentia de la „ce imi lipseste ca sa fiu perfecta” la „ce pot invata de la oamenii din jur si imi foloseste ca sa am o viata mai buna, mai bogata, mai linistita, mai relaxata….”.
- De exemplu, daca ma compar cu prietena mea care este mult mai subtire ma complexez ca sunt grasa. Daca incetez sa ma compar cu ea si stau si o studiez, pot remarca ca face sport regulat, mananca sanatos, bea suficienta apa si toate aceste obiceiuri o ajuta sa fie in forma fizica foarte buna. Si o pot lua ca exemplu, sa o imit, in loc sa ma limitez la a ma complexa ca sunt mai rotunda ca ea.
Am inceput sa am mai multa grija la maniera in care vorbesc despre mine si cu mine insami.
Cred ca putini dintre noi ne dam seama cat de urat vorbim de noi insine, mai ales cand facem o greseala.
„Am fost o proasta/sunt o proasta”; „sunt un fraier/un dobitoc”; „am mancat ca o animala”; „nimic nu fac bine”; „ceva e in neregula cu mine”.
Daca cineva ne vorbeste asa ajungem rapid sa evitam persoana respectiva si protestam – cei mai multi dintre noi. Dar noi ne vorbim noua urat zilnic.
In momentul in care am inceput sa fiu mai atenta si mai blanda cu mine am inceput sa invat din greseli si sa am mai multa grija de mine.
Am incetat sa mai fac o drama din momentele in care fac ceva nepotrivit – daca nu sunt o proasta cand gresesc inseamna ca pot corecta greseala, nu?
O proasta nu poate invata din greseli.
Ce s-a schimbat in relatiile mele?
Nu am mai acceptat ca lumea sa imi vorbeasca urat, chiar si cand i-am dezamagit.
Toti gresim si o facem des. Suntem oameni.
Asta nu inseamna ca e cazul sa permitem sa fim tratati nerespectuos, agresati verbal sau chiar si fizic.
Asa ca am inceput sa spun ferm – „nu iti permit sa ma jignesti”; „nu iti permit sa ridici tonul la mine”.
Da, am suparat unele persoane, dar am impus niste limite clare si acum sunt inconjurata de oameni care se comporta respectuos cu mine, chiar si cand ii dezamagesc.
Fiind atenta sa imi vorbesc MIE frumos, am inceput sa fiu atenta la a-mi exprima nemultumirile intr-o maniera mai blanda.
Iar asta a dus la relatii mult mai calitative si relaxate cu cei din jur, mai ales cu cei apropiati de sufletul meu.
Am inceput sa fiu recunoscatoare pentru ce am.
In engleza exista o expresie foarte faina – to take for granted.
Se refera la a considera ca totul ti se cuvinte, prin urmare nu multumesti pentru nimic.
Efectul negativ este ca vrei tot timpul mai mult pana cand ajungi sa ceri imposibilul si sa fii permanent nemultumit de viata ta si de tine insuti.
Mi-am facut un ritual zilnic, care poate suna ciudat pentru unii, dar pe mine ma ajuta.
Cand fac dus dimineata in exprim recunostinta pentru tot – ca sunt sanatoasa, ca am casa, masa, un loc de munca stabil, ca am macar o persoana care ma iubeste etc.
Si mi-am stabilit un punct de reper – daca am nevoile de baza acoperite (casa, masa, haine, sanatate) atunci tot ceea ce este in plus fata de asta este un cadou si am grija sa ma bucur de plusuri ca de niste cadouri.
Ce s-a schimbat in viata si relatiile mele?
Am redus mult pretentiile pe care le am fata de ceea ce vreau sa primesc de la cei din jur.
Ma concentrez mai mult pe ceea ce primesc de la ei si mai putin pe ceea ce imi lipseste in relatiile cu ei.
Si le multumesc cat de des pot pentru ceea ce imi ofera.
Si culmea, fiind mai recunoscatoare primesc mai des de la cei din jur ce imi face placere, tocmai pentru ca acum stiu clar ce sa-mi ofere.
Sunt mai vesela si mai optimista.
Adesea sunt intrebata cum de am marea majoritate a timpului zambetul pe buze.
Pai am toate motivele sa fiu vesela si optimista – primesc zilnic cadouri de la viata si de la oameni.
Sunt o norocoasa 😉. Iar oamenii norocosi sunt veseli, nu-i asa?
Am inceput sa fiu mult mai atenta cu cine imi petrec timpul liber.
Cu totii am avut sau avem acei „prieteni” de care nu avem de fapt niciun chef, dar cu care continuam sa pastram legatura din obligatie.
Da, exact. Nu ne place compania lor de fapt – vorbesc prea tare, prea mult, prea vulgar, nu putem fi autentici in jurul lor, ne judeca adesea -, dar continuam sa patram legatura cu ei din diverse motive: ca ne cunoastem de mult timp, ca sunt prieteni de familie etc.
8-10 ore pe zi petrecem timp la munca sau in alte contexte cu persoane cu care nu ne-am imprieteni in mod obisnuit pentru ca nu avem lucruri in comun sau pur si simplu nu ne plac.
Nu avem ce face. Nu ii putem evita.
Dar avem control 100% pe ce facem cu timpul nostru liber si cu cine alegem sa-l petrecem.
Asa ca eu am inceput sa fac 2 lucruri – sa spun ce nu imi convine si ce comportamente imi dau un sentiment de disconfort si, daca lucrurile nu s-au schimbat, am rupt acele prietenii care erau de fapt obligatii ce existau doar in mintea mea.
Avem putin timp liber in societatea capitalista, muncim mult cei mai multi dintre noi.
In timpul meu liber vreau sa pot fi autentica si relaxata.
Si asta inseamna sa relationez cu persoane cu care pot fi autentica si relaxata.
Ce s-a schimbat in relatiile mele?
Am eliminat oamenii toxici din viata mea, aia de ma lasau supta de energie dupa ce ma vedeam cu ei.
Da, am primit reprosuri, am fost barfita, judecata.
Am ales sa imi pese mai mult de mine decat de ei si am facut bine.
Acum am un cerc de prieteni cu care ma simt bine, pe care abia astept sa ii vad, cu care rad mult si am prietenii care imi dau energie, nu mi-o iau.
Si, odata cu aceste schimbari, am inceput sa ma simt mai odihnita pentru ca efectiv muncesc mai putin.
Pentru ca a fi atent la ce spui si ce faci si dupa ce ai terminat munca, inseamna tot munca.
Suna egoist? Este.
Dar este un egoism sanatos, in viziunea mea. Pentru ca este de fapt iubire si respect fata de mine insami.
Carti despre Iubirea de Sine
Am vorbit despre lucrurile de care imi era rusine ca le-am facut sau spus.
Marturisesc ca am inceput cu adevarat sa fac treaba asta dupa ce am citit cartea „Curajul de a fi vulnerabil”, de Brene Brown.
Va recomand cu caldura sa o cititi – pentru mine a fost suprinzator sa aflu ce ravagii face rusinea in viata noastra.
Spune Brene acolo ca daca nu vorbesti despre lucrurile pe care le-ai facut si de care iti este rusine le vei repeta.
Ei bine, cand am stat si am analizat diverse situatii din viata mea i-am dat dreptate.
Marturisesc cu rusine 😉 ca am avut momente (multe) de drama queen in care am exagerat si am fost isterica, dar pe care le-am ascuns ca pisica sub pres si da, le-am repetat 😉.
In momentul in care am avut curaj sa vorbesc despre ce am facut si am spus mi-a fost mult mai usor sa inteleg de ce am facut ce am facut, sa ma iert si sa incep sa ma schimb.
Am avut momente in care am fost rea si am spus lucruri dureroase de care mi-a fost asa de rusine ca nu am spus nimanui multi ani ce am facut.
Dar cand am putut vorbi despre asta am putut sa imi cer iertare in mod autentic si am si obtinut iertarea.
Ce s-a schimbat in relatiile mele?
Am invatat sa imi cer scuze cu sinceritate si sa incetez sa repet greseli majore din trecut.
Si totul a devenit mai simplu in viata mea personala.
Am inceput sa fiu mai atenta la cum imi formulez gandurile.
Nu vorbesc aici de Univers si nici de Legea Atractiei.
Vorbesc despre faptul ca mintea este un instrument pe care cei mai multi dintre noi il folosim prost, inclusiv eu.
- Mintea este sclavul nostru personal si e din ala puternic, de poate sa faca aproape orice ii cerem sa faca. Al nostru Arhanghel sau Demon, depinde de scopul pe care i-l dam.
- Mintea nu stie NU. Nu intamplator copiii, cand le spunem ca NU au voie sa faca ceva fix asta se duc sa faca. Din „NU baga degetele in priza” ei aud doar „baga degetele in priza” si se conformeaza. Invata sa se fereseasca fie dupa ce curenteaza zdravan, fie dupa ce iau bataie sau sunt pedepsiti in diverse feluri. Iar noi adultii facem la fel, indiferent daca ne place sau nu sa recunoastem. Cati dintre noi pot nega satisfactia ascunsa de a incalca o regula fara sa fie prinsi?
Prin urmare, atunci cand avem in cap chestii negative mintea noastra intelege ca avem niste dorinte si face tot posibilul sa ne satisfaca doleanta.
Din „ma tem ca imi voi pierde locul de munca, ca voi ajunge somer” mintea intelege „imi voi pierde locul de munca, vreau sa fiu somer” si ne satisface dorinta.
Fara sa ne dam seama facem tot felul de tampenii pana cand suntem dati afara ori ignoram semnalele ca firma nu o duce bine si nu ne cautam alt loc de munca la timp.
Asa ca am inceput sa am mai multa grija cum gandesc. Imi reformulez gandurile cand „ma prind” ca ma duc iar pe panta negativa.
„Ma tem ca sotul meu ma va insela” devine „Am incredere in sotul meu ca este si imi va fi fidel”
„Ma tem ca nu voi slabi niciodata” devine „Am incredere ca in un an voi reusi sa slabesc 10 kg”.
Toate aceste formulari pozitive m-au mobilizat sa ma tin de obiectivele pe care mi le-am stabilit, sa fiu mai relaxata, mai increzatoare, atat in mine, cat si in ceilalti.
Stiti vorba „De ce ti-e frica nu scapi?” – va asigur ca este adevarata.
Ce s-a schimbat in relatiile mele?
M-am relaxat, am inceput sa fiu mai atenta si la cum imi formulez gandurile legate de oamenii din jurul meu si acum mi se pare ca toata este lumea mai de treaba 😉.
Nu am picat intr-un idealism copilaresc, nu merg pe credinta ca toata lumea ma iubeste si ca traim intr-un Rai pe pamant.
Dar in loc sa merg din start pe principul ca X sau Y ma va trage in piept cu ceva imi acord timp sa cunosc oamenii pe care ii intalnesc si sa decid treptat daca merita sa am incredere in ei sau nu.
Si viata mea nu mai este plina de dusmani inchipuiti. E foarte fain, recomand experienta 😊.
Am inlocuit „trebuie” cu „vreau” sau „aleg”.
Trebuie inseamna ca e musai sa faci. Cati dintre noi ne bucuram cand suntem fortati sa facem ceva? Mai niciunul.
Cand inlocuim trebuie cu „vreau’ sau „aleg” recapatam controlul asupra vietii noastre si facem lucrurile cu placere.
Asta am facut si am facut bine 😉.
Ce s-a schimbat in relatiile mele?
Pai ia ganditi-va cum era cand trebuia sa petrec timp cu partenerul, prietenii si familia si cum este acum cand abia astept sa petrec timp cu ei – pentru ca vreau si imi face placere asta.
Fac cu placere gesturi marunte pentru cei din jur, care sa ii bucure.
Si ma bucur cu adevarat de reactia lor.
Ma simt libera sa fac ce vreau si ce imi face placere, am putine obligatii (in mintea mea), inclusiv cea de a munci.
Am visuri, obiective, scopuri si fac constant cate ceva pentru a mi le indeplini.
Am spus-o si am sa tot repet – cei mai nefericiti oameni pe care ii cunosc si i-am cunoscut sunt cei care nu stiu ce vor. Adica cei care nu viseaza la nimic.
Absolut tot ceea ce exista pe lumea asta a pornit de la un vis, cineva a indraznit sa viseze ca poate sa faca X sau Y. Google, Amazon, Netflix – toate au pornit de la o idee care a si parut nebuneasca pentru cei din jur.
Uitati-va in jurul vostru – persoanele care nu au niciun scop, nimic care sa le entuziasmeze sunt si cele mai rautacioase si companiile cele mai neplacute.
De cand ma stiu am avut cate un scop, cate un obiectiv care m-a entuziasmat si in care am investit energie.
Nu a iesit visul asta? Nicio problema, am trecut la urmatorul.
Ce s-a schimbat in relatiile mele, in viata mea?
Am visat la o relatie de cuplu asa cum imi doream.
Multa lume mi-a spus de-a lungul timpului ca visez cai verzi pe pereti, ca asa ceva nu exista, ca citesc prea mult, ca asa sunt barbatii etc.
Acum am exact relatia de cuplu la care am visat – am citit, am invatat, am inteles unde gresesc eu, am schimbat maniera in care relationam cu partenerul meu si a meritat si merita fiecare efort facut pentru a-mi indeplini si intretine visul unei familii fericite pe bune, nu doar de ochii lumii.
Am fost obeza si mi-am dorit enorm sa slabesc, sa imi reintru in forma.
Am facut sport de mi-a iesit pe ochi, mi-am schimbat tot programul ca sa pot ajunge la sala, mi-am schimbat alimentatia. 3 ani mai tarziu am trecut de la marimea 50 la blugi la marimea 38/40.
Am visat, am actionat si mi-am atins scopul.
Am rabdare cu mine, mai ales cand vreau sa invat ceva sau sa schimb ceva la mine.
Chiar daca rezultatele nu apar imediat, perseverez pentru ca stiu ca fac asta pentru mine, pentru a fi mai buna, pentru a avea o viata mai buna.
Exemplul de mai sus, cel cu slabitul, este cel mai usor de urmarit.
Stiam ca va dura, ca la 40+ nu mai slabesc ca la 20+, asa ca am avut rabdare, nu m-am blocat in momentele platou si nici nu am abandonat cand imi vinea sa arunc gantera cat colo si sa ma duc acasa sa mananc o punga de pufuleti.
Acceptarea de Sine Neconditionata
Ce fac zilnic sau aproape zilnic ca sa ma asigur ca nu uit de mine?
Suna stupid, dar este necesar sa fim atenti sa tinem minte sa ne iubim si sa avem grija de noi.
Mi se pare incredibil cat de usor uitam de noi in vartejul zilnic de lucruri pe care le facem.
Asa ca eu mi-am facut o lista de care tin cont si care ma ajuta zilnic sa imi amintesc sa ma iubesc pe mine insami.
- Am grija ce mananc, sa fie sanatos si proaspat si mai ales ieftin. Salata nu lipseste din meniul meu zilnic, de exemplu, desi nu imi place la gust, dar stiu ca imi face bine.
- Am grija ce beau, chiar daca este alcool. Prefer sa fie putin si bun. Beau minim 2L de apa pe zi.
- Fac zilnic miscare – ca e plimbatul cainilor, sport la sala sau curatenie, nu conteaza. Dar zilnic fac miscare. Cateodata pur si simplu dansez 2-3 piese prin casa.
- Ma imbrac frumos, indiferent de context. Am aruncat toate trainingurile rupte in fund sau vechi, toate hainele largi (ca sunt comode) sau ponosite. Desi lucrez de acasa, ca multa alta lume, mai ales in perioada asta, am grija sa fiu ingrijita, pieptanata, si sa pun haine dragute pe mine, cateodata chiar ma imbrac ca la birou, cu o rochita draguta. Sotul meu face la fel – se barbereste, se imbraca frumos, ma roaga sa ii calc tricourile, desi si el lucreaza de acasa.
- Am grija sa fie ordine in casa, pe cat posibil. Casele dezordonate, cu haine aruncate peste tot si tone de vase nespalate etc, induc o stare de haos si neliniste care genereaza stres. Nu e impecabil, dar am grija sa fie cat de cat ordine ca sa imi pastrez starea de liniste.
- Am incetat sa ma uit la stiri. Nu mai am TV de mai bine de 15 ani, iar stirile le citesc rar, doar cat sa nu fiu complet desprinsa de lume.
- Desi e pandemie si masurile de protectie nu sunt confortabile, am ales in casa sa discutam cat mai putin despre Covid si statistici. Virusul asta nu va pleca nicaieri curand, dar avem multe alte subiecte interesante de discutie si ne concentram pe ele.
- Imi fac zilnic un compliment marunt. Da, se poate spune ca mi-au murit laudatorii, dar mie imi face extrem de bine treaba asta. Zilnic ma complimentez singurica pentru o sarcina bine facuta la munca, sau ma uit cu placere la faptul ca imi sta bine cum m-am machiat ori ca imi sta bine cu ceva haina aleasa dimineata. Nu mai stau sa astept aprecierea celor din jur pentru ca ma am pe mine la indemana sa ma apreciez singura.
- Zilnic fac ceva ce imi face mare placere si e numai si numai pentru mine. Ca e cafeaua de dimineata facuta pe gustul meu, ca e o baie lunga, ca stau 10 minute cu ochii in tavan, orice. Nu trebuie sa dureze mult ori sa coste bani. Doar sa fie. Zilnic 😊.
- Pentru mine este extrem de important ca zilnic sa am timpul meu cu mine. Timp in care nu sunt deloc disponibila pentru alte persoane, nu comunic cu nimeni. Cel mai adesea inseamna cafeaua de dimineata – prefer sa ma trezesc mai devreme ca sa imi acord acel timp. Dar am constatat ca cel mai bine imi face sa stau 10 minute intinsa pe podea, seara, dupa munca, si sa imi analizez corpul – daca am spatele incordat sa il relaxez facand ceva miscari dedicate; am descoperit ca fata este incordata cel mai des, asa ca am grija sa imi relaxez muschii faciali etc. Dureaza 10 minute, ma ajuta sa ma deconectez de munca si sa ma bucur cu adevarat de cei dragi. Statul pe buda este spatiul perfect pentru timp cu noi insine.
- Zilnic invat cate ceva nou, oricat de marunt. Ca invat ceva de pe la munca, ca ma invata copiii o noua aplicatie pe telefon sau cum sa il folosesc, nu conteaza. Am invatat de la cainii mei, de exemplu, si imi reamintesc zilnic, sa ma bucur cand ma vad cu familia de parca nu i-am vazut de X timp.
- Zilnic, cand fac dus, multumesc in gand tuturor bucatilor din corpul meu pentru ceea ce fac pentru mine. Da, stiu ca suna foarte ciudat, dar la fel de ciudat este CAT de nemultumiti suntem de trupurile noastre. Cateodata ne intalnim cu oameni care nu au maini sau picioare sau au diformitati majore si avem cateva minute de recunostinta – Slava Domnului ca am tot ce imi trebuie. Apoi uitam. Exercitiul asta zilnic ma ajuta sa fiu bucuroasa ca am ce am si sa ma bucur de tot ceea ce primesc in plus. Il recomand din tot sufletul. Oare cum ar fi daca nu am avea deloc acea parte din corp care nu ne place – burta, picioare, ochi etc?
Am hobby-uri carora le dedic saptamanal macar cateva minute.
Ca fac lut, pictez, dansez, citesc, nu conteaza.
Saptamanal, macar unuia dintre aceste hobby-uri le dedic cateva minute.
Doar pentru placerea si relaxarea mea.
Cer ceea ce vreau, fara sa astept ca ceilalti sau celalalt „sa se prinda”.
Aici am invatat ceva foarte fain de la fiica-mea care are o comunicare extrem de deschisa cu iubitul ei.
Asa ca ei doi cer tot ceea ce isi doresc unul de la celalalt – „Vreau un pic de atentie – ma suni, imi dai un pupic?”. La fel e cu orice altceva – „Ma ajuti, te rog, sa desfac borcanul? Imi calci, te rog, camasa?”.
Copilul care nu plange nu primeste tzatza – spune o vorba din popor.
Noi avem un avantaj major – stim sa vorbim, deci putem cere.
Spun NU cand nu vreau sa fac ceva.
Nu ma refer aici la a deveni un copil mofturos sau un adult iresponsabil.
Ma refer la situatii de genu – refuz sa imprumut bani daca nu am un surplus generos si daca persoana nu este 100% de incredere.
Daca ma simt foarte obosita si prietenii sau sotul pun presiune pe mine sa iesim in oras spun nu.
Ideea de baza este am incetat sa ma sacrific pe mine ca sa ii fac pe altii fericiti.
Inclusiv sefilor le spun nu cand ma impovareaza prea tare cu sarcini si asta ar inseamna sa stau prea des peste program.
Si da, lectia asta a fost cel mai greu de invatat.
Am iertat – m-am iertat pe mine, i-am iertat pe altii.
Iertarea asta nu vine neaparat cu uitare si nici nu pastrarea legaturii cu persoanele care m-au ranit in mod repetat pentru ca nu le pasa.
Nu este o indrumare spre a deveni Iisus si sa intoarcem si celalalt obraz sau sa nu ne invatam lectiile.
Se refera strict la iertare personala ca eliberare de draci si suparare.
Poate sa insemne pastrarea legaturii cu persoana care ne-a gresit daca a incetat sa mai faca ce ne supara.
Poate sa insemne sa iertam, dar sa incetam orice legatura cu acea persoana.
Dar cand iertam scapam de sentimente apasatoare care ne fac DOAR noua rau – va asigur ca pe persoana pe care ramanem suparata o doare la patina de ce a generat in noi.
Este o replica geniala intr-un film – „Iertarea se face o singura data. Ranchiuna inseamna sa iti amintesti continuu ce te-a suparat. E prea mare bataie de cap sa tii la suparare”.
Iar iertarea de sine, pentru tampeniile pe care le-am spus si le-am facut a venit odata cu alte lectii – ca sunt imperfecta, deci predispusa la greseala; ca a vorbi despre lucrurile rusinoase pe care le-am facut inseamna primul pas spre a nu le repeta.
Odata cu aceste lectii m-am iertat pe mine pentru ce am facut si am disponibilitate sa ma iert pe mine pentru ceea ce voi face.
Planuiesc sa traiesc mult, deci am timp suficient la dispozitie sa fac si sa spun prostii pe care sa le regret si de care sa imi fie rusine.
Important este sa invat, sa schimb ce pot schimba si sa merg mai departe cu capul sus.
Imi dau voie sa fiu lenesa din cand in cand, sa mananc ce poftesc etc fara a-mi face remuscari sau a-mi reprosa.
Da, am din cand in cand zile in care imi dau voie, fara remuscari, sa-mi fac de cap.
Stau in pat toata ziua, nu fac curat nici daca este necesar, ma uit la seriale, citesc, dorm si mananc ce vreau eu, chiar daca asta implica pufuleti sau KFC.
Si tare bine este. Sunt sigura ca oricine isi poate permite, maca odata la cateva luni, macar jumatate de zi de lene din aia grava 😉.
Fac fapte bune, oricat de mici, zilnic, fara sa astept recunostinta pentru asta.
Am remarcat ca multa lume isi inchipuie ca a face fapte bune trebuie sa fie marete. Nope. Inseamna un zambet catre vanzatoarea de la magazin, o vorba buna, o bucata de paine aruncata unui catel pe strada, un compliment partenerei de cuplu, o plasa dusa pana la usa blocului, o hartie de pe strada adunata si pusa la cos etc.
Si nu cer nimanui sa ma trateze ca pe o printesa dupa aia, nici sa ma tina minte, nici sa isi exprime recunostinta.
Lista asta vine din experienta personale, voi, cei care cititi acest articol aveti cu siguranta completari, eliminari.
Am vrut doar sa va impartasesc cat de bine este cand avem grija de noi si cat de suportabila si chiar fericita devine viata noastra, pe toate planurile, cand ne oferim noi insine blandete in primul rand.
Sper sa aud si alte idei de la voi, in comentarii.
Imi doresc sa invat de la voi. In fiecare zi 😉.
Va pupa,
LIA