Pleosc pleosc, pârț pârț, prrrrrrrr, prrrrrrrr, pfui ce urât miroase….
Sună familiar? Evident că da, mai ales celor care au locuit cu cineva vreodată.
Și toți am locuit cu familia, măcar o perioadă de timp. Așa că, inevitabil am ajuns să îi cunoaștem, câteodată mai bine decât ne-am fi dorit, și totuși agreând și tolerând familiaritatea și autenticitatea manifestate sonor și mirositor.
Nu știu de unde au apărut limitările legate de manifestările trupești în cuplu, dar experiența m-a învățat că pot fi o sursă de umor și intimitate mai intimă decât sexul.
Cei care ați avut sau aveți o relație de cuplu „serioasă” – Zâmbiți amintindu-vă de momentul în care ați rezolvat o problemă împreună sau…. de cel în care ați împărtășit un moment penibil, dar amuzant, între voi doi, în casa voastră?
Rareori se discută despre manifestări de tipul – primul pârț de sub plapumă, primul pipi făcut în 2 – unul pe budă, iar celălalt spălându-se pe dinți; frânele de pe chiloți ș.a.m.d. Și mai nimeni nu recunoaște că în cuplul din care face parte există, se practică și mai ales că se râde de asta cu poftă.
Paradoxal, sau nu, deși ștampilate societal a fi penibile, dezgustătoare și lista continuă, multe cupluri pot confirma că manifestările trupești zgomotoase și mirositoare pot aduce un plus de cunoaștere plină de umor și un nivel de relaxare greu de atins când cuplul este dominat de directiva „asta nu se face”.
Cei care nu ați dat un băs niciodată de față cu altcineva să aruncați primii cu piatra.
Cei care nu au râgâit sonor niciodată de față cu cineva să arunce primii cu piatra.
Cei care dimineață emană din gură miros de trandafiri cu frezii să comenteze fără rețineri.
Iar cei care au râs și au glumit pe marginea acestor subiecte să bată palma.
Ce intenționez să transmit prin acest mesaj este că aceste intimități sunt normale și, în viziunea mea, recomandate.
De ce?
Pentru că într-o relație se tot vorbește despre acceptare – iar eu vin cu TOT trupul meu în relația cu tine.
Dacă tu mă accepți pe bucăți – numai proaspăt ieșită din duș, proaspăt epilată, fără riduri, fără chelie, fără burta de la bere – cum să mai ajung să-ți cer să mă accepți ca personalitate, caracter, când tu te oripilezi la ceea ce vine natural de la orice ființă?
Într-o relație intrăm cu totul, venim la pachet, complet – cu calitățile care ne-au făcut să fim atrași unul de celălalt (atât fizice, cât și caracteriale) -, dar și cu defectele, cu fricile, cu trecutul, cu rănile și tot ceea ce ne face să fim noi înșine la momentul respectiv.
Nu lăsăm nimic deoparte. Și nu lăsăm deoparte nici manifestările trupești și caracteriale ce sunt mai puțin apreciate dacă le manifestăm în timp ce suntem la o piesă de teatru.
Cum ar fi dacă am face ceva analogii?
De exemplu, pârțul este de fapt sistemul nostru digestiv; râgâitul la fel; transpirația este de fapt sistemul nostru circulator; părul de pe corp este pielea pe care o avem pe noi; mirosul din gură este momentul în care ne exprimăm indignarea în legătură cu ceva; mucul care stă la vedere pe nas este durerea pierderii cățelului din copilărie și lista poate continua.
Și acum hai să ne gândim la reacțiile indignate legate de manifestările trupești „nepotrivite”:
- Ce fel de femeie se bășește?
- Nesimțitule ce ești – nu poți să mergi până la baie?
- Îți trebuie sex de dimineață când îți miroase gura?
- Șterge-te la nas că te vede lumea!
Răspunsurile la aceste indignări sunt foarte simple – toată lumea face pârț; dacă țin băsul până ajung la baie de cele mai multe ori nu îi mai pot da drumul și mă balonez de tot.
Să vezi ce vine peste nasul tău după aia, doar pentru că nu m-ai lăsat să mă eliberez la timpul potrivit. Și da, m-am trezit dimineață lângă tine, caldă, somnoroasă și vulnerabilă și mi s-a ridicat nivelul politic instant – pentru că pentru mine ești frumoasă și sexy nemachiată și ciufulită!
Și, dacă ne raportăm la analogiile de mai sus hai să le traducem:
- Nu suport să dai vânturi de față cu mine = nu te accept cu tot cu sistem digestiv
- Nu suport să te văd transpirat/ă = lasă sistemul tău circulator la ușă, înainte de a intra în casă
- Ai păr acolo = ia-ți pielea și las-o la intrare
- Mucul tău este dezgustător = să nu plângi de față cu mine
- Mirosul din gură = nu mă interesează ce te supără
Știu că par exemple extreme, dar oare chiar sunt? De ce? Cine spune asta?
Când dați drumul la un pârț în cadă aveți o reacție indignată?
Vă uitați la trupul vostru și îi spuneți – băi, trup nesimțit și dezgustător ce ești! De ce miroase? De ce le dai drumul de față cu mine?
De ce îți miroase gura dimineață?
De ce transpirația ta miroase a pisică moartă?
De ce îți crește păr pe corp?
Dacă acest dialog cu propriul trup există în mintea voastră, LIA vă îndrumă să faceți ceva în această privință.
Pentru că vă respingeți pe voi înșivă – și nu doar trupește -, iar viața voastră este, cel mai probabil, plină de stres, teamă și tristețe.
Dar dacă vouă înșivă nu vă vorbiți așa în capul propriu, ci vă acceptați manifestările corporale, indiferent de natura lor, fără să vi le judecați – atunci ce aveți cu celălalt?
De ce voi puteți și cel de lângă voi nu? Și mai ales de ce nu puteți să le dați drumul când sunteți împreună?
Dacă vă este dificil să vă acceptați acum, ce veți face când sunteți bolnavi? Ce veți faceți dacă dezvoltați o boală care vă balonează constant? Sau ceva mai grav de atât? Vă despărțiți? Dormiți separat? Vă evitați în casă?
Dacă acum nu suportați ce „nu se face” ce veți face la bătrânețe? Dacă ajungeți să trebuiască să aveți grijă de celălalt – ce o să faceți? Nu o să-l/o spălați, schimbați?
Plecați din relație pentru că nu mai este Făt-Frumos/Ileana Cosânzeana? O să vă respingeți/evita reciproc pentru faptul că mirosiți a oameni bătrâni? Doar “perfecțiunea” trupească vă leagă și vă ține împreună?
Dar când vă va muri primul prieten sau părinte și veți fi plin de muci și veți fi plină de durere?
Ce ați face dacă perechea v-ar apostrofa să vă suflați nasul pentru că imaginea este dezgustătoare în loc să vă ia în brațe cu tot cu muci și lacrimi, chiar dacă își murdărește hainele cu secrețiile voastre?
Dați-vă voie să fiți voi înșivă, mai ales când sunteți numai voi doi, indiferent ce înseamnă asta și cât timp nu îl rănește pe celălalt fizic. Și transformați „imperfecțiunile” în momente de umor și iubire.
Este una dintre modalitățile în care putem crea lumea noastră – pentru că de față cu străini nu ne permitem să fim 100% naturali aproape niciodată.
Sărutați-vă perechea dimineață, un țuc scurt, cu respirația oprită, nasul blocat și mergeți împreună să vă spălați pe dinți. Dacă vreți un moment provocator și amuzant, spălatul reciproc pe dinți este unul care merită încercat.
Dacă persoana de lângă voi este transpirată și miroase, luați-o în brațe, umpleți-vă de „parfumul” lui/ei – indiferent de care e – și propuneți un duș în doi. Rezolvați „problema” și creați o amintire de cuplu plăcută.
Faceți duș împreună cât mai des, spălați-vă unul pe celălalt, cu atenție, blândețe și plăcere. Vor rămâne în inimă mângâierile, nu tălpile negre sau părul murdar.
Râdeți de băsurile din casă, râdeți și mai tare când miros de îți mută nările la vecini, deschideți geamul și stați amândoi cu capul afară până când se aerisește. Și după ce se face frig în casă „încălziți-vă” reciproc.
Vă veți aminti că ați râs și că v-ați iubit, nu că v-a căzut părul din nas.
Faceți amor dimineața, prudent, poziția „cățel” – este cea mai adecvată, mai ales după o petrecere cu alcool și fumat. Și vă va rămâne amintirea conexiunii și a plăcerii, nu a mirosului de scrumieră veche din gura celuilalt.
Epilați-vă reciproc în zonele intime – dacă treceți peste jena asta și peste frica ca celălalt vă va ciupi sau tăia – puteți trece și peste alte frici, mai puțin evidente – cum ar fi frica de trădare. Creați o primă bază de încredere, folosindu-vă de gesturi care vă sunt la îndemână.
Vă puteți folosi periuțele de dinți, fără să faceți o criză de nervi sau indignare – tocmai ați făcut un schimb generos de salivă și v-ați lins peste tot astă-noapte. Ce anume credeți că înghițiți suplimentar când folosiți periuța de dinți a celuilalt?
Scoateți-vă coșurile reciproc – suntem maimuțe în proporție de 75%, iar cimpanzeii se purică reciproc ca să se lege emoțional unii de alții. Noi nu avem purici – sper cel puțin – dar toți avem coșuri și puncte negre. Putem să ne rușinăm de ele sau le putem folosi ca formă de intimitate care să ne lege.
Tăiați-vă unghiile reciproc – este o dovadă majoră de încredere în celălalt.
Domnilor, mergeți și cumpărați tampoane pentru domnița voastră. Și dacă țineți minte și ce folosește îi veți transmite mesajul că vă pasă și că doriți să îi fiți aproape și în perioadele delicate ale lunii. Iar șansele de a nu mai fi ținta reacțiilor ei hormonale cresc exponențial.
În timpul amorului, când iese aerul din vagin și sună ca și cum ditai balonul s-a spart în urechile noastre, mesajul este că s-a deschis garoafa toată de plăcere și că totul alunecă ca pe apă. Bucurați-vă de moment și lăsați jena la o parte. Pentru bărbați ar trebui să fie semn bun că ce fac pe acolo e bine 😉.
Dați-vă un mesaj de sănătate când unul din voi ori amândoi râgâiți zgomotos. Știați că sunt culturi în care dacă nu râgâi după masă înseamnă că nu ți-a plăcut mâncarea?
Eu am scăpat un râgâit ciobănesc la prima întâlnire a vieții mele, când eram adolescentă, cu un tip pe care îl plăceam de mult timp. El și-a amintit ani de zile cât de mult a râs de momentul meu de „glorie”. Și am fost împreună câțiva ani.
Acceptați trupul așa cum este – piciorul unei femei, natural, are păr pe el. La fel și fundul, pieptul și fața unui bărbat.
Nu îndrum la neglijență, ci la acceptarea faptului că un picior frumos de femeie este la fel de frumos și când nu a avut timp să se epileze.
De ce să cerem bărbatului de lângă noi să fie tot timpul proaspăt bărbierit și, eventual, iritat pe față ori pe piept sau pe picioare din cauza asta, când putem să ne distrăm pe seama faptului că furnicile își pierd direcția prin pădurea de pe piciorul sau pieptul lui?
Părul ciufulit după o noapte de amor, dar nu numai, este indicator de intimitate și autenticitate – iată-mă cum sunt, nu cum arăt după ce am ieșit de la coafor. Imperfecțiunea este mult mai sexy decât imaginea fabricată, indiferent dacă vorbim despre aspectul fizic sau despre personalitatea noastră.
Pregătiți-vă pentru bătrânețe și neputință în doi pentru ca etapa asta sigur va veni în cuplu dacă rămâneți împreună. Și e mai ușor de dus când umorul însoțește genunchiul care nu ne mai permite să stăm prea mult „deasupra” pentru că înțepenim și doare.
Uitați-vă la copii și la cât de natural se manifestă în absolut orice împrejurare. Iar adulții din jurul lor se amuza de numa’ numa’.
Oare de ce pervertim această izbucnire de râs când bebeul nostru perfect dă un pârț productiv în pampers în o reacție de indignare când e vorba de un adult? De ce alegem să fim aspri și judecători duri cu oamenii mari cu care locuim în casă, în loc să râdem și să avem material de glumă și tachinări?
Îmi amintesc povestea unei tipe care era în luna a 9-a și căreia i s-a rupt apa când era acasă. Ca să evite comentarii din partea asistentelor legate de faptul că nu e bărbierită proaspăt a decis cu soțul ei să o radă el, înainte de a merge la spital.
În timp ce ea stătea în poziții imposibile din cauza burții el își făcea treaba cu atâta meticulozitate și tandrețe „pe acolo” încât ar fi făcut ei altceva, dacă nu era copilul care bătea la ușă. Cam așa poate fi convertit un moment de vulnerabilitate fizică maximă în o poveste de spus la gura sobei, la bătrânețe. Și cam așa se pot crea amintiri nemuritoare la care să râdem cu poftă de fiecare dată.
În concluzie, ce este mirositor, imperfect la noi, poate fi o sursă de umor, de tachinare iubitoare și de intimitate. Având în vedere că nu avem cum să scăpăm de bacteriile din gură, de glandele sudoripare și fermenții din sistemul digestiv – oare nu este mai simplu să scoatem ceva bun din asta?
Noi alegem dacă ne respingem corpul propriu și al celuilalt, sau dacă ne bucurăm de el, indiferent dacă ne face mândri sau „de rușine”.
Să auzim de râsete mirositoare în doi și cupluri fericite.
Vă pupă,
LIA