Ep. 11 – Despre Iertare

Lia Podcast

Buna, dragii mei, si bine ati venit inapoi pe pagina Lia!

Mesajul de astazi este despre iertare.

Nu stiu pentru voi dar pentru mine traseul asta de a invata sa iert si sa-mi cer iertare pentru lucrurile pe care le-am facut eu a fost unu sinuos si dificil.

Primul lucru despre care as vrea sa va povestesc este legat de cum ne cerem iertare.

Ce am remarcat atat la mine cat si la alte persoane este ca, de cele mai multe ori, cererea de iertare vine, mai degraba, din dorinta de a scapa de tensiune si vinovatie si rusine decat dintr-un regret autentic.

Ce am descoperit ca este in spatele acestui aspect, acestei atitudini este orgoliul, odata, iar in spatele orgoliului de fapt este o frica aproape incontrolabila de a accepta ca suntem imperfecti.

Eu personal pana acum nu am cunoscut o persoana care sa aiba o stima de sine stabila, impecabila.

Prin urmare, cel mai adesea cand ne este frica sa recunoastem ca suntem imperfecti de fapt ne este frica ca incetam sa fim iubiti.

Adica daca ne ducem in fata persoanei careia i-am gresit cu ceva, ne recunoastem contributia la situatia respectiva intr-o maniera autentica, undeva inauntrul nostru este frica ca persoana respectiva, in momentul in care va vedea ca noi suntem imperfecti si mai ales vulnerabili in aceasta imperfectiune, ne va parasi.

Este exact ceea ce duce la neiertare.

Prin urmare, primul pas in a ne cere iertare in mod eficient este chiar sa acceptam faptul ca am facut ceva care este gresit, care a suparat, a ranit, a indignat, a revoltat pe cineva.

Sa acceptam faptul ca uneori faptele si cuvintele noastre ii ranesc foarte tare pe ceilalti, ca suntem persoane imperfecte si sa mergem cu exact aceasta atitudine in fata persoanei careia i-am gresit.

Unu’ din pasii esentiali ai iertarii, ai dorintei de a fi iertati este schimbarea.

Este un al doilea pas foarte important pentru ca poate pentru unii le este usor sa spuna „iarta-ma” dar este greu sa fie atenti sa nu repete comportamentul care a generat situatia conflictuala.

Cele doua sunt legate.

In momentul in care ne asumam faptul ca am facut ceva gresit si cautam motivele din spate „de ce am facut ceea ce am facut?

De ce am spus ceea ce am spus?”

Schimbarea comportamentului vine de la sine, prin urmare, cele doua etape merg mana in mana.

In schimb daca ne cerem iertare doar ca sa scapam de tensiune si de rusine, este aproape sigur ca vom repeta comportamentul care a suparat, este aproape sigur.

De asemenea, cererea de iertare trebuie sa fie concreta, trebuie sa fie specifica.

Ce inseamna asta, este sa descriem exact comportamentul care a dus la generarea conflictului.

Va dau un exemplu: sa zicem ca am jignit o persoana foarte tare.

Daca ne ducem si spunem doar atat „imi pare rau ca te-am suparat” nu rezolvam nimic pentru ca prin acest mesaj ii transmitem persoanei respective, fara sa ne dam seama mesajul ca „ok, hai ca-ti spun ca imi cer iertare, si tu ma ierti, si trecem peste, si asa mai departe”, nu ne asumam nimic in felul asta, absolut nimic.

Atunci persoana poate ne iarta pe moment dar data viitoare cand vom repeta comportamentul, pentru ca o vom face, va exploda si pe buna dreptate.

Prin urmare, in momentul in care ne cerem iertare pentru ceva, pasii sunt foarte simplii.

Imi cer iertare ca ti-am spus in momentul respectiv ca esti o proasta, ca esti un bou, ca te-am jignit.

Iti promit ca pe viitor oricat de tare m-as enerva o sa prefer sa ies din camera sau sa luam o pauza de la discutia inconfortabila pentru mine decat sa dau drumul unor astfel de cuvinte care nu fac decat sa escaladeze conflictul.

Imi pare sincer rau ca te-am jignit si voi avea grija pe viitor sa-mi controlez comportamentul, cuvintele, actiunile astfel incat sa ma asigur ca o astfel de situatie nu se va mai repeta.

Iar ulterior chiar asta facem.

In momentul in care suntem tentati sa repetam acel comportament, ne controlam si atunci ne cerem iertare intr-o maniera autentica.

Recunoastem si acceptam ca exista o persoana in noi, exista o latura a noastra care este agresiva in limbaj, care raneste.

Acceptam ca suntem imperfecti.

Exprimam clar acest lucru fara scuze, fara explicatii.

Promitem schimbarea si ne tinem de promisiune.

In momentul in care gasim explicatii, scuze pentru comportamentul nostru nu facem decat sa anulam cererea de iertare.

Eu te-am jignit pe tine dar tu ai inceput prima”, eu te-am inselat dar din cauza ca tu m-ai criticat sau nu ai facut amor suficient de des cu mine”; nu, dragii mei.

Indiferent ce face persoana de langa noi, noi suntem cei care alegem sa spunem anumite cuvinte si sa facem anumite actiuni.

Oricat de mult am incerca sa ne diminuam vina si resposabilitatea pentru deciziile noastre, suntem adulti.

A fi adult inseamna ca esti suta la suta responsabil pentru tot ceea ce faci si tot ceea ce spui indiferent daca rezultatul este unul pozitiv sau nu atat asupra propriei persoane cat si asupra celorlalti.

De asemenea, cand iertam am face bine sa iertam pe bune.

O greseala pe care o facem aproape cu totii este ca scoatem ochii ulterior.

Pot sa inteleg cand se intampla chestia asta in momentul in care comportamentul se repeta dar daca comportamentul nu se repeta, cererea de iertare a fost autentica insotita si de schimbarea comportamentului lasam situatia respectiva in trecut.

Cred ca foarte multe femei daca stau si au momente de onestitate interioara, ar recunoaste ca adesea au tendinta de a scoate ochii omului de langa ele pe un comportament din trecut care nu s-a mai repetat.

Inainte de a face reprosu’ ganditi-va foarte bine daca reprosurile legate de comportamentul din trecut vin din faptul ca acele comportamente s-au repetat si atunci poate ca are sens reprosul dar nu pe un comportament trecut ci pe repetarea comportamentului, pe nerespectarea promisiunii facute in momentul in care s-a facut cererea de iertare sau daca pur si simplu suntem negativiste.

Pur si simplu suntem negativiste si neiertatoare si atunci este cazul sa lucram cu noi insine pentru ca, la fel, iertarea insotita de un comportament care indica neiertarea si anume reprosurile, sau raceala, sau distantarea emotionala, sau razbunarea; nu fac decat sa escaladeze conflictul in continuare, sa-l creasca, sa-l mentina.

Nu rezolvam absolut nimic in felul asta.

In momentul in care decidem, la randul nostru, sa iertam un comportament, intregul nostru comportament trebuie sa reflecte, la randul sau, faptul ca am iertat.

Chiar si cand este vorba despre infidelitate care este una dintre cele mai dureroase experiente traite de oameni de-a lungul vietii pe langa doliu, pierderea locului de munca; in momentul in care decidem sa ramanem cu persoana respectiva, daca persoana respectiva nu mai repeta comportamentul si manifesta un regret autentic, sincer si face eforturi sa repare relatia dupa acel moment de infidelitate, daca continuam sa-i scoatem ochii si sa-i reprosam, sa ne razbunam, sa ne distantam emotional si sa nu mergem cu iubire, blandete, caldura si iertare autentica catre persoana respectiva, nu facem decat sa creem contextul ideal fie pentru ruperea completa a relatiei, fie pentru repetarea comportamentului.

Pentru cei care sunt curiosi, va invit sa cititi despre predictia care se auto-implineste care spune ceva foarte simplu: in momentul in care etichetam o persoana intr-un anumit fel, persoana respectiva va face exact ceea ce pe noi ne sperie ca se va intampla.

Daca noi ii reprosam persoanei cu care suntem intr-o relatie ca este mincinoasa desi persoana respectiva este onesta pur si simplu va incepe sa ne minta, va confirma eticheta.

Daca consideram ca este infidela, exact asta se va intampla, la un moment dat va fi infidela.

Mecanismul din spate este destul de simplu.

La un moment dat, pur si simplu gandeste si actioneaza conform acestei etichete. „Fuck it!

Daca tot imi scoti ochii in continuu cu gelozia ta si cu acuzele tale de infidelitate cand eu stiu ca-mi vad de treaba mea si sunt dedicat in relatie, atunci chiar o sa te insel, fratele meu, ca sa vezi cum este; daca tot asta imi reprosezi in continuu sau asta banui in legatura cu mine.”

In concluzie: Cereti-va iertare acceptand faptul ca sunteti imperfecti, asumandu-va ca exista o latura a personalitatii voastre care-i raneste pe cei din jur.

Doar asa veti ajunge la un echilibru care sa va permita sa o controlati.

Cereti-va iertare intr-o maniera autentica si specifica, imi cer iertare exact pentru acel comportament, decizie, actiune, cuvant; si mai ales nu mai repetati.

Cei care iarta, iertati autentic daca persoana care si-a cerut iertare chiar implementeaza schimbarea, acceptati-o, imbratisati-o fara reprosuri.

Si situatii extrem de dureroase din trecutul relational al oricarei persoane raman in trecut.

Raman in trecut pe bune ceea ce ne elibereaza si ne permite ca in prezent sa avem liniste, pace, fericire, multumire si incredere. Iertati, dragii mei.

Cereti-va iertare, este absolut eliberator pentru ambele parti.

Astept cu interes comentariile voastre.

Chiar sunt curioasa care sunt acele situatii din viata voastra in care aveti nevoie de ghidaj pentru a va cere iertare si pentru a ierta.

Va pupa Lia!