Ep. 39 – Despre asteptari

  • LOVEcast

Buna, dragii mei si bine v-am regasit la mesajul Liei de astazi!

Mi-am propus sa va povestesc astazi despre maniera in care ne pozitionam vizavi de oameni indiferent de relatia pe care o stabilim cu ei.

Ca e o relatie de amicitie, de cuplu, profesionala, chiar si o intalnire intamplatoare din tren, din autobuz si asa mai departe si sa va dau o perspectiva despre impactul, filtrul pe care il aplicam in momentul in care relationam cu oamenii le influenteaza comportamentul.

Exista in psihologie notiunea de predictie care se autoimplineste – in engleza este self fullfeeling prophecy – este o paradigma, un framework, un concept care este foarte bine documentat cu multe studii in spate si care, asa pe scurt ca suna foarte abstract “predictia care se auto implineste” corespunde zicalei sau proverbului ce o fi care spune “de ce ti-e frica de aia nu scapi.”

Conotatia este negativa in aceasta expresie “de ce ti-e frica de aia nu scapi”, dar cred ca foarte multi dintre noi de fapt ce ne dorim este sa eliminam cat mai mult evenimentele negative si persoanele cu impact negativ asupra vietii noastre asa ca probabil in acest audio o sa dau preponderent exemple negative, dar o sa incerc sa le echilibrez si cu cele pozitive.

Ce inseamna chestia asta?… asa mai pe romaneste, mai pe limba noastra.

Inseamna ca in momentul in care noi relationam cu o persoana avem o idee in minte, constienta sau nu, legata de persoana respectiva.

Tot in psihologie exista notiunea de reprezentari sociale care spune ca avem in minte un sir de caracteristici ale unei persoane in functie de diverse aspecte. de exemplu despre profesori, in momentul in care auzim ca Lia este profesoara, de exemplu, ne putem imagina ca are facultate, ca ii plac copiii, ca se imbraca elegant, ca vorbeste elevat, poate si in functie de experientele personale putem sa spunem ca e o scarba, ca tipa mult; in functie si de ce experiente am avut pe parcursul traseului nostru scolar.

Sau din contra putem sa ne imaginam ca este o persoana zambitoare care isi ajuta cu placere elevii sa isi construiasca un viitor luminos.

Aceste reprezentari sociale, aceste imagini pe care noi le avem in minte practic spun “aaa… Lia este profesoara. Aaa… stiu eu cum este ea.”

Pe bune este primul lucru pe care-l facem in a o jigni pe Lia cand abordam lucurile din aceasta perspectiva pentru ca-i negam unicitatea.

Este ca si cum Lia ar fi un android care a fost facut dupa un sablon foarte clar, pe care s-a pus un soft care este identic de la o persoana la alta si nu are nimic care este unic, care ii apartine doar Liei.

Deci din start cand facem asta jignim oamenii.

Le spunem ca nu sunt unici ci ca sunt niste sabloane, niste androizi, nu sunt oameni.

Dincolo de asta ce se intampla este ca in momentul in care avem niste asteptari, si pot sa spuna psihologii si terapeutii pana la cucui marti sa nu ne facem asteptari eu nu am cunoscut pana acum nicio persoana, inclusiv terapeutii cu care am avut de-a face, care sa nu aiba asteptari.

Da… intradevar asteptarile genereaza de cele mai multe ori dezamagire.

Cu cat avem asteptari mai mari si mai multe cu atat sansele ca ele sa nu fie indeplinite suta la suta sunt mai mari si atunci sunt sanse egale sa fim dezamagiti.

Asa ca in functie de aceste asteptari, ca practic asta inseamna si predictia care se auto-implineste si reprezentarile sociale, se refera la asteptarile pe care le avem in legatura cu o persoana in momentul in care incepem sa reactionam cu ea.

Si hai sa facem un exercitiu prin care sa ne vedem cum ne influenteaza aceste asteptari.

Sa zicem ca sunt un candidat – asta vine si din experienta mea de resurse umane – si pentru ca am intalnit destul de multi candidati care intradevar au avut niste experiente proaste in legatura cu primii angajatori din cariera lor, au tras concluzia ca angajatorii sunt niste sugatori de sange care te folosesc pentru donare de sange pana cand nu mai pot si dupa aia te arunca ca pe o carpa mai departe si renunta la tine, ca angajatorii isi bat joc, ca angajatorii nu au niciun respect pentru oamenii care lucreaza pentru firma, etc., etc.

Eu nu neg ca sunt angajatori, poate sunt multi angajatori care fac asta si aceasta atitudine fata de persoanele care lucreaza pentru ei, dar ce va pot spune este ca sunt angajatori care le pasa.

Eu am fost unul dintre ei cat am fost antreprenor si pot sa confirme angajatii pe care i-am avut acest lucru, iar firma la care lucrez este pe bune o firma careia ii pasa de starea de bine a oamenilor care lucreaza pentru pentru noi.

Lucrez de patru ani cu ei si pentru ei si le pasa, le pasa de om, deci exista si angajatori care sunt de treaba.

Dar noi avem aceasta imagine in minte ca ma duc sa lucrez pentru inca un abuzator, practic.

Eu lucrand in IT, unde lumea are foarte multe optiuni in ceea ce priveste locurile de munca, candidatii au si posibilitatea de alegere, prin urmare isi permit sa isi exprime mai liber aceste opinii in timpul interviului si am de-a face in timpul interviului de resurse umane, am de-a face cu tot felul de persoane care au avut niste experinte proaste in trecut si care vin si spun “lasa ca stiu eu cum o sa fie asa ca singura motivatie pe care o am sa vin la voi este partea financiara.”

Acuma sa ne intelegem… toti lucram pentru bani si nu pentru nasturi asa ca pentru mine are sens aceasta motivatie financiara ca nu lucram pe inimioare, dar pentru un angajator este destul de complicat sa aiba de-a face cu un astfel de angajat.

Experienta m-a invatat ca o persoana care intr-adevar este preponderent motivata financiar va cere in continuu mariri de salariu indiferent daca le merita sau nu.

Nu ma refer la negocierea anuala unde mi se pare firesc sa se faca macar un update cu inflatia, dar de cele mai multe ori ideal este sa fie o marire mai mare, ci ma refer la faptul ca am avut de-a face cu oameni care din patru in patru luni veneau si cereau o marire de salariu pentru ca… asa cum am avut oameni care veneau si imi cereau marire de salariu pentru ca s-au insurat.

Ma bucur pentru tine si inteleg ca exista poate niste presiuni financiare suplimentare acum ca esti sustinator de familie, dar asta nu neaparat este treaba mea.

Daca ti-a crescut performanta si ai invatat niste chestii noi asteapta perioada de evaluare si o sa primesti.

In momentul in care atitudinea, asteptarea fata de angajator este una negativa, ce am remarcat este ca persoanele se frustreaza foarte repede si din absolut orice pentru ca se asteapta ca si acest loc de munca sa fie nasol.

Prin urmare sunt pur si simplu incapabili sa aiba o atitudine echilibrata in care sa analizeze obiectiv si plusurile si minusurile pe care le au lucrand pentru compania X sau Y si sa ia o decizie in functie de asta.

Cand asteptarea vizavi de un loc de munca este din start una negativa “ma duc si la aia ca sa ma hamaleasca” nu mai poti sa vezi si partile bune, pur si simplu nu mai poti.

Cinci minute daca ai stat peste program, gata te-au hamalit.

Inca unii care ma tin peste program.

Nu ajuta treaba asta, nu ajuta deloc.

Din punctul de vedere al unei relatii de cuplu, lucrurile sunt si mai complicate pentru ca mai ales de la o anumita varsta deja avem macar o relatie care ne-a zgandarit sufletul si pornim in relatia respectiva si cu frica si implicit frica genereaza asteptari negative.

Daca in relatia anterioara de cuplu ai avut de-a face cu infidelitatea, care pe tine te doare, adica nu esti adeptul sau adepta unei relatii deschise in care fiecare face ce vrea dar cuplu merge mai departe ca si cuplu chiar daca exista si relatii intime ocazionale pe langa, dar daca esti o persoana care esti adepta fidelitatii si intr-o relatie anterioara ai avut de-a face cu infidelitatea o data sau de mai multe ori, daca nu te vindeci, daca nu-ti iei timp ca sa te vindeci cel mai probabil in noua relatie de cuplu vei intra cu asteptarea ca si asta/si asta sa te insele.

– Ca si paranteza va recomand cele doua audio-uri care sunt cu acelasi titlu, dar sunt in continuare “graba strica treaba” in care am mai discutat despre acest subiect.

– No, si ce faci intr-o astfel de situatie? Daca tot te astepti ca celalalt sa te insele mai devreme sau mai tarziu poti sa faci o gramada de chestii.

Unu: sa ai tendinta de a-l controla si de a-i pune foarte multe intrebari de la inceput “unde ai fost?”, “ce ai facut?”, “dar cu cine ai fost?”, “dar ce-ai facut?”, “dar ce ati discutat?” si asa mai departe.

Ai tendinta de a fi foarte nesigur pe cuplu “dar ma iubesti?”, “sigur suntem impreuna?”, “dar ai planuri de viitor cu mine?”, ceea ce-l poate sufoca si irita pe celalalt mai ales daca el sau ea se stie cu pacea, stie ca este fidel, ca isi vede de treaba lui sau ei, si asa mai departe si ca nu are nicio treaba cu a-si dori sa aiba si alte relatii pe langa.

Dar ce reusesti cu aceasta asteptare este sa omiti sa vezi comportamentele care sunt de fapt in favoarea ta si sa fii tot timpul atent sau atenta la pericole.

Este asa numita gandire “tunel” se numeste, si din nou fac referire la psihologie: exista un concept de asemenea documentat foarte bine care se numeste “selectivitate perceptiva”; si ca sa va dau un exemplu care o sa aiba foarte mult sens pentru voi, in momentul in care mergem in gara sau la aeroport sa asteptam pe cineva care ne este drag, desi suntem intr-o mare de oameni remarcam persoana pe care o asteptam foarte repede.

Pentru ca mintea noastra este chitita sa o identifice pe Lia care a venit din delegatie si tu de abia astepti sa o vezi.

La fel se intampla si cand cautam aspecte pozitive respectiv negative la noua persoana care a intrat in viata noastra indiferent de tipul de relatii ca este profesionala, ca este de amicitie, ca este de cuplu.

Daca setarea noastra, daca asteptarile noastre sunt pozitive ne vom bucura de calitatile persoanei care intrat in viata noastra foarte mult.

Ne vom bucura de faptul ca Lia zambeste mult, ne vom bucura de faptul ca este cocheta, ne vom bucura de faptul ca are simtul umorului, vom aprecia gesturile de afectiune pe care le face, respectul pe care ni-l arata in diverse feluri si ne vom intari asteptarea pozitiva si vom trage concluzia ca Lia este de treaba si este o persoana cu care poti sa construiesti o relatie de cuplu pe termen lung.

Daca intram in relatia respectiva cu suspiciune si cu experiente din trecut neincheiate si cu atitudine negativa, in special cu frica – fac din nou o paranteza: consider ca iubirea are doua opusuri: indiferenta si frica.

Indiferenta pentru ca nu-ti mai pasa chiar deloc, nu simti nici plus, nici minus.

Nu simti nimic. Persoana respectiva este la fel de straina ca si bunicul care se asaza in fata ta in autobuz si care nu spune nimic.

Si frica pentru ca frica anuleaza iubirea pur si simplu.

Aceste doua nu sunt compatibile.

Nu pot sa coexiste in inima noastra in acelasi timp, ori ne este frica, ori iubim. – Iar in momentul in care pornim in a construi o relatie, din nou indiferent de tipul ei, bazandu-ne pe frica si pe suspiciune adica avand asteptari negative din nou se aplica aceasta selectivitate perceptiva si vom remarca doar defectele.

Poate am nasul mare dar in rest am o structura frumoasa la corp, daca asteptarea persoanei care intra in relatie cu mine este ca odata ce ma relaxez o sa incep sa fiu neglijenta, o sa ma ingras si sta si imi cauta defecte probabil ca o sa remarce.

Nu stiu, sunt inainte de ciclu si mi se umplu tesuturile de apa, ceea ce se intampla la femei, si trage concluzia “vezi, am stiut eu! Odata ce Lia s-a simtit intr-o relatie de cuplu stabila a inceput sa se ingrase” sau ne-au crescut doua fire de par pe picioare desi poate ma epilez saptamanal si imediat trage concluzia “vezi, am stiut de la inceput ca Lia cand se relaxeaza ca este intr-o relatie de cuplu serioasa incepe sa nu mai fie ingrijita.”

Si tot cautand aceste defecte evident ca o sa le gasesti pentru ca nimeni nu este perfect.

Nu numai ca o sa le gasesti, o sa le exagerezi.

Este o atitudine de adolescent.

Daca va aduceti aminte cu totii am avut macar un cos pe fata de-a lungul existentei noastre care ne-a deranjat.

In momentul in care i-am dat atentie, ce am facut?… l-am zgandarit si dintr-un punct negru am facut un cos, si daca continuam sa-l zgandarim dintr-un cos am facut ditai furunculu si ne deformam fata; si da… pana la urma vom ajunge sa aratam ca dracu si sa ne simtim ca dracu pentru ca ni se pare ca suntem urati.

Exact aceleasi lucru se intampla si in relatia cu celalalt.

In momentul in care centrarea este pe negativ, persoana respectiva va simti si tendinta primara va fi sa se apere, sa fie defensiva, sa fie inautentica.

Noi vom simti ca este inautentica, ne vom intari credinta ca Lia este ca toate celelalte femei o mincinoasa si vom intra intr-un circuit care va duce la terminarea relatiei.

Nu vom aprecia gesturile frumoase, cuvintele frumoase pe care celelalt ni le ofera pentru ca nu le vedem.

Se face o sita care pur si simplu blocheaza anumite lucruri.

Asa ca recomandarea mea personala este cand incepeti o relatie noua, indiferent de natura ei, sa incepeti cu curiozitate.

Nici cu asteptari pozitive, nici cu asteptari negative, ci cu curiozitate.

Abia astept sa o cunosc pe Lia., o ascult pe Lia si vad ce-mi povesteste din experientele ei anterioare si ce a invatat din ele, ma uit la trupul ei si remarc ca are marea majoritate a calitatilor pe care eu le caut la o persoana daca este vorba de o relatie de cuplu, incerc sa o cunosc, ii pun intrebari, o observ, nu presupun.

In momentul in care ceva nu-mi este clar pur si simplu intreb “ba, uite mi s-a parut ca esti mai geloasa din fire. Tu cum te cunosti pe tine? Esti geloasa? Hai sa discutam umpic despre ce anume inseamna gelozia si ce anume poate sa ti-o declanseze.”

Nu te iei dupa un comportament izolat si tragi concluzia ca Lia este geloasa si ca nu mai vrei sa ai de-a face cu ea pentru ca partenera ta dinainte a fost geloasa si a iesit nasol si bla bla bla.

Nu numai asta, dar aceste asteptari pot sa genereze in noi insine niste comportamente care sa duca la deteriorarea relatiei.

Nu sa intru aici in detalii, este un audio pe blog care cred ca se numeste “Merit sa fiu iubit” in care se vorbeste exact despre impactul credintei “nu sunt suficient de bun ca sa fiu iubit” si ce se intampla, cum ne afecteaza asta comportamentul.

Pentru ca cand ne este frica de celalalt si de ce poate sa ne faca in relatia pe care noi am stabilit-o cu persoana respectiva, din start ne devalorizam noi pe noi insine ca nu meritam ca cineva care ne place si ne este drag sa ne acorde atentie si sa relationeze cald, frumos, bland, respectuos cu noi.

Asa ca asta va recomand, intrati cu curiozitate, culegeti date, clarificati informatiile care pentru voi sunt vagi si trageti o concluzie in functie de ceea ce aflati despre Lia, despre persoana cu care ati inceput sa relationati fara sa va raportati la trecut, fara sa va raportati la ceea ce v-a spus mama, tata, ce vedeti in presa, pe Facebook, pe orice retea sociala.

Acordati-va voi insiva respectul de a trage o concluzie personala si va asigur ca va va fi bine indiferent daca ramaneti in relationarea respectiva, in momentul in care iei deciziile pe capul tau – cum se spune – sau de capul tau, adica ai folosit propria ratiune, propria intuitie, va va fi bine intotdeauna pentru ca veti ramane in relationari care va fac bine si veti iesi din relatarile care nu va fac bine si veti fi multumiti si impacati cu deciziile luate si atunci o sa fiti cu pace.

Asta am vrut sa va povestesc astazi, sper sa va ajute.

Daca v-a placut acest mesaj, ca de obicei am sa va rog sa dati like, sa va inscrieti pe canalul de YouTube, sa dati share poate au nevoie si altii sa asculte.

Pana data viitoare,

Va pupa Lia!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *