Ep. 31 – Dependenta Emotionala – Despre Codependenta

Buna, dragii mei, si bine v-am regasit la mesajul Liei de astazi!

Mi-am propus astazi sa va povestesc despre codependenta.

Marea majoritate a relatiilor de cuplu existente, nu doar in Romania ci peste tot pe glob, sunt relatii care se bazeaza pe codependenta.

Probabil ca va fi un audio mai lung pentru ca as vrea ca acest subiect sa-l acopar deodata, intr-un singur audio.

Dar cred ca este important sa-l ascultati pana la capat si poate evitati sa experimentati anumite lucruri pe propria piele, asa cum am facut eu, si mai degraba invatati la ce sa fiti atenti in viata de zi de acum inainte.

Am facut un exercitiu foarte misto la Iulia Barbu, are ea niste webinare – vi le recomand cu caldura, aliniereenergetica.ro se numeste site-ul ei.

Chiar daca nu aderati la aceste principii energetice, daca nu rezonati cu lucru energetic, Iulia are o gramada de cunostinte de psihologie pe care reuseste sa le transmita intr-o maniera foarte facila si workshop-urile ei sunt foarte misto, vi le recomand cu caldura – si am facut un exercitiu cu ea, cu o tipa de la curs in pereche, in care am experimentat codependenta.

Exercitiul a fost foarte simplu, eu imi imaginam ca sunt in cercul meu, tipa cu care lucram isi imagina ca este in cercul ei si ne intersectam si ne inchipuiam ca suntem intr-o relatie de cuplu, intr-o relatie de cuplu codependenta.

A fost mindblowing, mindfuck.

Imaginati-va vizual cele doua cercuri care se intersecteaza, este un spatiu ingust la intersectie si o gramada de spatiu in rest.

Ei bine, ce am facut noi doua a fost sa ne inghesuim amandoua in spatiu ala ingust.

Bai, deci era super nasol acolo, super nasol.

Eram inghesuite, nu puteam sa ne miscam, nu puteam sa facem nimic.

Nu aveam spatiu personal, era nasol.

Eram inghesuite amandoua.

Nu puteam sa ne intindem.

Nu puteam sa facem nimic.

Experienta a fost extrem de intensa si am ramas cu chestia asta in minte, de aia am si pornit cu acest exemplu pentru ca este relevant pentru ceea ce va voi spune mai departe.

Imi aduc aminte ca in tineretile mele aveam un iubit care-mi era foarte drag si ma uitam la el gales si-i spuneam: „daca noi doi ne despartim, ce m-as face eu fara tine?”

Ma, si asta dadea un raspuns care ma scotea din sarite de fiecare data, se uita foarte senin la mine si imi spunea: „te faci psiholog” – eram studenta la vremea respectiva – si ma scotea din sarite pentru ca eu prin aceasta declaratie ii spuneam „vai de mine, nu pot sa traiesc fara tine. Eu sunt un nimic fara tine. Daca tu nu existi dispar si eu”, iar omul prin raspunsul lui, desi eu il interpretam ca fiind un raspuns de tipul „eu nu te iubesc la fel de mult”, el de fapt imi dadea o lectie foarte misto de viata, mi-a luat 20 si ceva de ani ca sa o aud.

Daca va asculta vreodata acest audio, ii multumesc; i-am multumit si in viata reala.

El imi spune asa:

Lia, ai tot ce iti trebuie ca sa te descurci fara mine.

Lia, am incredere in potentialul tau.

Lia, daca tu esti dependenta de mine esti o povara iar eu nu vreau asta.”

Foarte misto era ceea ce imi spunea el, numai ca eu nu eram pregatita la vremea respectiva sa aud mesajul real si ma suparam de fiecare data ca Xulescu nu ma iubeste la fel de mult pe cat il iubesc eu, dar de fapt ce incerca el sa faca era sa ma invete un stil de iubire sanatos.

Ce inseamna codependenta?

Va atrag atentia asupra cuvantului codependenta; suntem dependenti unul de celalalt.

Ce inseamna de fapt este ca fiecare dintre noi depinde de o anumita parte a personalitatii celuilalt ca sa se simta puternic.

Va dau cateva exemple: o persoana care este foarte nesigura pe sine dar si-a dezvoltat ca si masca o aroganta foarte puternica are nevoie sa fie intr-o relatie de cuplu cu o persoana care este in postura de victima, care are si mai putina incredere in fortele proprii si care are nevoie de cineva sa o salveze.

Poate sa fie chiar cuplul ideal desi nu este sanatos dar este o relatie care poate sa functioneze pentru ca victima se va uita la arogant, la narcisist ca si cum ar fi un zeu pe Pamant sau o zeita pe Pamant.

Va accepta sa fie sustinuta suta la suta financiar, va accepta sa nu ia decizii singura sau singur, va accepta sa nu faca studii, va accepta sa fie complet dependent sau dependenta de persoana narcisista, iar cand persoana narcisista va incepe sa se simta impovarata de victima – in psihologie se numeste persecutor -; cand persecutorul se va plictisi, se va simti impovarat de victima, va incepe sa o abuzeze verbal, fizic, sa aiba relatii extraconjugale, iar victima va accepta si va continua sa ramana in aceasta dependenta care de fapt ii distruge pe amandoi pe termen lung.

Daca nu apar comportamente foarte extremiste din partea persecutorului, daca persecutorul se multumeste cu aceasta pozitie de semi-zeu/semi-zeita, iar victima nu devine posesiva sau geloasa chiar este o relatie care poate sa functioneze pana la sfarsitul vietii lor in felul asta desi este o relatie fucked up pentru ca daca persecutorul moare primul, de exemplu, victima va fi complet incapabila sa se descurce mai departe fara el sau ea; iar daca victima moare prima, persecutorul s-ar putea sa-si gaseasca o alta victima, numai ca daca varsta este mai inaintata – undeva de la 30 ani plus – oamenii cam incep sa-si dea seama ce este ok si ce nu este ok pentru ei insisi si mai greu de gasit o victima, o persoana care nu isi poate gasi un loc de munca, nu are casa proprie, este dependenta de sustinerea financiara a unei alte persoane; asa ca cel mai probabil prosecutorul va avea acelasi tip de soc daca victima moare prima.

Ce sa mai zic despre o situatie in care unul din cei doi hotaraste sa se vindece, sa isi schimbe acest comportament nesanatos si isi da seama ca relatia este nesanatoasa si iese din relatie?… este o mare tragedie pe acolo.

Dar totusi cei doi depind unul de celalalt.

Persecutorul are nevoie de cineva mai slab ca el sau ca ea care sa-i mangaie egoul pentru ca inauntrul sau el sau ea nu stie ce calitati are, nu stie ce potential are, si nu numai asta, stie sa castige respectul doar minimizandu-l pe celalalt.

Persecutorul care intra intr-o relatie cu o victima, de cele mai multe ori va avea grija ca victima respectiva sa nu cumva sa isi creasca stima de sine.

Aveam un cunoscut care facea o chestie care mi se parea atat de cruda si naspa cu sotia lui.

Ea provenea dintr-o familie mai nevoiasa din punct de vedere financiar, de la tara, dar era ambitioasa.

Poate nu era cea mai inteligenta persoana de pe pamant, n-am cunoscut-o neaparat personal, dar cred ca era desteapta si cred ca intuitiv stia ca poate mai mult.

La un moment dat ea s-a inscris la Politehnica – si acum Politehnica este o facultate grea, dar la vremea la care ea a trecut examenul de admitere si s-a inscris la facultate.

Politehnica era o facultate elitista, erau oameni care dadeau examenul de admitere ani la rand pana cand sa intre la facultate si dup-aia le era foarte greu sa o termine, era foarte multa matematica, profesorii erau aspri, rai pe alocuri – si tipa asta s-a tinut si cat a fost studenta, el a tocat-o.

Tot ii spunea: „ce-ti trebuie? Ce-ti trebuie? N-o sa faci nimic! N-o sa faci nimic!”… si desi tipa in cauza a reusit sa termine facultatea, ceea ce la vremea respectiva era extraordinar – e ca si cum acuma te-ai duce si ai intra la Harvard, de exemplu, sau la alta facultate, universitate de elita la nivel international asa de grea era facultatea de Politehnica, Universitatea Politehnica la vremea respectiva – si atat de mult a reusit sa o toace si sa o submineze incat intr-adevar tipa n-a facut nimic cu diploma aia, cu diploma aia pentru care a muncit 5 ani de zile, 5 ani de zile de examene si invatat, pe langa locul de munca full time.

Si desi ar fi putut sa fie inginer atata a tocat-o si a subminat-o pana cand intr-adevar a facut-o dependenta de el si ea nu a facut nimic cu tot efortul asta si a ajuns pana la urma asistenta medicala, ceea ce este o meserie extraordinara.

Poate ca i se potriveste dar ea a vrut altceva.

Dar el i-a dat la picioare si i-a dat la picioare pentru ca daca ea ar fi devenit inginer si ar fi fost buna in ceea ce facea n-ar mai fi fost dependenta de el si atunci ala nu ar mai fi existat fara acest groupie personal, fara acest fan total.

Nu ar fi existat, ar fi fost un nimic, si da i-a iesit.

Si il tin minte cum povestea si spunea ca incerca sa faca cu ea psihologie inversa, adica sa o ambitioneze si mai tare, facea un mare cacat.

Incerca sa ramana in postul asta de salvator semizeu si ea de victima neajutorata care depinde complet de el, si pana la urma tot el a lasat-o cand s-a plictisit, cand s-a plictisit sa aiba pe cineva care sa fie complet dependent de el in decizii, financiar, si asa mai departe.

S-a plictisit de ceea ce a reusit sa construiasca o viata intreaga si a lasat femeia singura la 50 si ceva de ani pentru ca devenise o povara si pentru ca nu-i mai suporta abuzurile si la un moment dat a inceput sa riposteze.

Cam asta inseamna relatia de codependenta pentru ca si ea este in egala masura responsabila de situatia respectiva pentru ca a acceptat, a stat, a avut posibilitatea sa iasa si n-a facut-o, si a stat.

Cam la asta duce codependenta.

In esenta codependenta ne impiedica sa ne dezvoltam si sa ne accesam si sa ne folosim potentialul la maxim.

Sa zicem ca este un cuplu care formeaza o casnicie la 20 de ani plus, ceea ce multi dintre noi si facem, asta inseamna ca sunt inca niste muguri, ajungem la maturitate dupa 30 de ani.

Sa ai maturitate, parerea mea este ca undeva la 40 de ani incepem sa fim cu adevarat maturi din toate punctele de vedere, nu doar fizic ci si emotional, mintal dupa ce avem suficienta experienta profesionala si personala de viata.

Copiii astia doi se casatoresc dar sunt niste muguri.

Daca este o relatie sanatoasa, cei doi – o relatie independenta cum ii zic eu -, cei doi se vor stimula unu’ pe altul.

Daca unul doreste sa isi continue studiile, partenerul de cuplu il va sprijini, in perioada sesiunii va prelua treburile in casa, de exemplu, integral va face cumparaturile, va plimba cateii, se va ocupa mai mult de copii sau copil.

Daca altu gaseste o oportunitate de cariera care implica relocarea cuplului, dar pentru cel care prinde aceasta oportunitate de cariera ar fi ceva foarte misto sa ia decizia si cuplul se muta, se sprijina in acest proces, se cresc unu’ pe altul.

Un cuplu sanatos se complimenteaza, un cuplu sanatos isi multumeste pentru tot ceea ce cei doi fac unul pentru altul.

Nu stiu de ce lumea considera ca dupa o perioada de timp intr-o relatie nu mai este necesar sa spui multumesc cand partenerul de cuplu iti aduce un pahar de apa la pat, sau cand face patul, sau cand trage cu aspiratorul, sau cand te duce cu masina undeva.

Si ce daca spui „multumesc” o viata intreaga?

Asta este o expresie in engleza se numeste „to take someone for granted”, nu e chiar o traducere fidela „a-l lua pe celelalt de fraier”, dar nu exista o traducere foarte buna in romana.

E a considera ca totul ti se cuvine.

Da, suntem impreuna si este absolut normal ca el sa se trezeasca dimineata mai devreme si sa curete ambele masini de zapada.

Bai, sa mori tu ca asa este?! Nu… chiar nu este asa.

El face asta pentru ca te iubeste si vrea sa te ajute si tu daca-l respecti cu adevarat ii multumesti.

Daca faci asta timp de sase luni cat dureaza iarna in Romania, timp de sase luni in fiecare zi ii multumesti si esti recunoscatoare pentru acest gest.

In relatiile codependente cei doi nu fac asta.

Persoana care este in postura de victima pentru ca gaseste pe cineva care ii rezolva absolut toate problemele, face banii, ia deciziile pur si simplu nu isi dezvolta capacitatea de a lua decizii independent.

Victima nu este in stare, ajunge cateodata la punctul in care nu este in stare sa isi aleaga singura hainele, sa decida singura ce mananca, are nevoie sa se consulte cu persoana cealalta, iar persecutorul nu este niciodata cu adevarat independent pentru ca are tot timpul si pe altcineva de care sa aiba grija, cineva care nu este un copil, este un adult.

Dar oferindu-i totul pe tava si impunandu-si vointa de fiecare data il tine pe celalalt in dependenta pentru ca in felul asta se considera mare si tare.

Se considera o persoana generoasa de cele mai multe ori, nici macar nu-si da seama ca il transforma pe celalalt intr-un infirm de fapt.

O persoana la 40-50 de ani care nu este in stare sa isi pastreze un loc de munca sau sa isi gaseasca prin propriile puteri un loc de munca, care nu este in stare sa aiba niste venituri constante care sa ii acopere toate nevoile de baza este o persoana complet imatura, este o persoana infantilizata, si persoana in cauza este responsabila pentru ca a acceptat, dar aici vorbim despre persecutor si nevoia lui de a se simti generos, de a se simti generos si important.

Dar si persecutorul in aceasta situatie sau salvatorul – depinde de rolul pe care il adopta in cuplu – daca ar stimula persoana de langa sa creasca, sa se dezvolte, si sa fie independenta, si ar scapa de aceasta frica ca „daca X se poate descurca fara mine inseamna ca ma va parasi”, pentru ca asta este frica de baza de fapt.

Va recomand sa ascultati audio cu care sunt rolurile in cuplu in care am dezvoltat mai detaliat rolul salvatorului.

Daca scapa de aceasta frica isi va da seama ca o persoana independenta in momentul in care este intr-o relatie de cuplu cu tine te alege.

Ba este cea mai misto chestie.

Si asta este de fapt o relatie sanatoasa de cuplu.

In momentul in care vorbim despre doi oameni independenti care stiu ca sunt destepti, ca arata suficient de bine incat sa poata sa atraga pe altcineva.

Nu exista persoana prea urata asa cum nu exista o persoana care este prea frumoasa; pentru fiecare exista cineva care va fi atras.

Nu exista sa nu avem pe acolo pe cineva care sa ne placa exact asa cum suntem.

Doi oameni care sunt independenti financiar, doi oameni care au o directie in ceva cariera, o directie profesionala, doi oameni care se pot descurca singuri fara sa aiba nevoie de un partener in momentul in care se intalnesc si pornesc o relatie de cuplu se aleg.

Se aleg!…este foarte misto chestia asta si va atrag atentia: in momentul in care o persoana care nu are nevoie de noi intra intr-o relatie de cuplu cu noi, ne alege.

Asta inseamna ca vede si apreciaza calitatile pe care le avem, vede defectele pe care le avem si decide, si accepta ca pachetul intreg este bun pentru el sau pentru ea.

In momentul in care o persoana care nu are nevoie pentru nimic de noi, poate sa traiasca foarte bine si foarte fericita fara ca noi sa existam in viata lui sau ei, este o persoana care ne accepta asa cum suntem.

Este cel mai misto cadou pe care il putem primi pe acest pamant cand vorbim despre relatia de cuplu.

Nu vorbesc despre ajustari, in momentul in care intram intr-o relatie de cuplu niste schimbari la viata noastra trebuie sa facem, ca nu ne comportam ca si cum am fi singuri, astea sunt niste ajustari, niste adaptari. In momentul in care o persoana nu are nevoie de banii nostri, nu are nevoie de casa noastra, nu are nevoie de masina noastra, nu are nevoie de suportul nostru emotional, nu are nevoie de prietenia noastra, nu are nevoie de deciziile noastre, nu are nevoie de nimic si totusi alege sa inceapa o relatie de cuplu cu noi, sa ne faca loc in viata lui sau a ei, acea persoana ne accepta, ne-a vazut si ne accepta exact asa cum suntem.

Nu avem nevoie de nicio masca cu o astfel de persoana, nu avem nevoie de minciuni, nu avem nevoie de ascunzisuri, de absolut nimic pentru ca persoana respectiva ne-a vazut si cu bune si cu rele, ne-a acceptat si a decis sa ne faca loc in viata lui sau a ei.

Bestial! Si o astfel de persoana va face tot ce-i va sta in putinta sa ne sprijine in drumul de a avea succes indiferent ce inseamna acest succes in viata pentru noi.

Va face tot posibilul sa ne faca fericiti de a avea succes pentru ca o persoana independenta nu are nevoie de o persoana codependenta, nu are nevoie de o planta agatatoare pentru ca va impiedica in propria fericire.

Imi aduc aminte de o chestie foarte misto pe care ne-o spunea o terapeuta, cand eram in terapie, si spunea:

Lia, inainte sa incepi o relatie de cuplu, construieste-ti o viata care sa fie foarte misto.

Alege-ti cu grija prietenii, fa-ti niste hobby-uri.

Asigura-te ca ai in general o stare misto, esti cu pace, esti vesela, esti linistita fara sa ai neaparat un partener de cuplu; pentru ca dupa ce vei avea o viata misto, in momentul in care iti alegi un partener de cuplu vei avea foarte mare grija carei persoane ii permiti sa intre in viata ta.”

Am mai facut eu prin ceva audio analogia asta, in momentul in care viata pe care o ai independent este misto si chiar nu ai nevoie de un partener de cuplu ca sa fii fericit esti ca un parinte cu copilul.

Daca va uitati la parintii care sunt divortati, sunt foarte atenti la partenerii pe care si-i aleg si carora le fac cunostinta cu proprii copii.

Viata misto pe care ti-o construiesti este copilul tau, este constructia ta, este efortul tau, este suma alegerilor tale.

Normal ca vei avea foarte multa grija cui ii permiti sa intre in viata ta.

Daca vine si starea de bine se pastreaza, minunat si deosebit; daca vine si starea de bine se amplifica, aduce un plus la viata ta care este deja misto este extraordinar, dar daca vine si aduce stres, si drama, si suparari iti va fi mult mai usor sa ejectezi persoana respectiva din viata ta pentru ca tu stii ca chiar si in afara unei relatii de cuplu esti bine, poti sa razi, te simti bine cu tine insuti, poti petrece timp singur/singura fara sa te plictisesti, ai prieteni misto, ai hobby-uri misto, ai un job misto, viata ta este faina si nu permiti nimanui pe termen lung sa vina si sa strice aceasta viata faina.

Codependentii rareori au o viata cu adevarat faina pentru ca ca sa il impiedici pe celalalt sa se dezvolte trebuie sa-i faci ceva nasol, trebuie sa-i tai aripile.

Asta inseamna sa il critici, sa-i reprosezi, sa il santajezi, sa-i generezi regrete, sentimente de vinovatie, de insuficienta, de nesiguranta.

Cei doi se saboteaza permanent in diverse forme unul pe celalalt.

Nu au cum sa fie cu adevarat fericiti indiferent de ceea ce afiseaza in societate; dar doi oameni care nu au nevoie unul de celalalt si decid sa aiba o relatie de cuplu bai, aia sunt fericiti pentru ca se va aduna plus cu plus.

Pana si matematic plus cu plus da intotdeauna cu plus, minus cu minus da intotdeauna cu minus, iar minus cu plus da cu minus.

Asa ca fiti foarte atenti, tineti minte acest mesaj: primul pas spre o relatie de cuplu sanatoasa este sa nu aveti deloc nevoie de o relatie de cuplu ca sa fiti fericiti.

Asta inseamna sa va construiti o viata super misto indiferent daca aveti parteneri de cuplu sau nu, iar al doilea pas este sa cascati ochii foarte atent dupa ce v-ati construit viata faina cui ii permiteti sa intre in aceasta viata pe care ati construit-o cu sudoare, cu efort, cu atentie, cu disciplina, cu munca.

Daca persoana care vine, vine cu ceva nasol, dati-i un sut in fund la timp si cautati pe altcineva.

Protejati-va viata misto.

Fiti independent si alegeti sa fiti intr-o relatie de cuplu, in niciun caz sa aveti nevoie de o relatie de cuplu ca sa va simtiti impliniti.

Daca vi s-a parut util acest mesaj, am sa va rog sa-i dati like, sa va abonati la canalul de pe YouTube, sa-i dati share ca poate mai exista cineva pe aceasta lume care are nevoie sa auda acest mesaj.

Va pupa Lia!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *