Buna, dragii mei, si bine v-am regasit la mesajul de astazi.

Mi-am propus sa va povestesc astazi despre fericire si cum am gasit eu fericirea de fapt.

Pentru mine este o poveste frumoasa, sper sa va placa si voua.

Momentul de big bang pentru mine a fost un interviu cu un candidat – in viata de zi cu zi fac recrutare – si a fost una dintre discutiile care mi-a deschis ochii.

Mie oricum imi place sa stau de vorba cu candidatii, am invatat o gramada de chestii despre viata si oameni fiind om de resurse umane, dar tipul asta mi-a dat cu mindfuck in sens bun.

Nu stiu daca o sa asculte vreodata acest audio, dar ii multumesc inca o data pentru ca mi-a deschis ochii pe ce inseamna fericirea.

Tin minte ca l-am intrebat ce anume cauta la un loc de munca si agreasem la inceputul interviului ca trecem peste rolurile astea pe care le avem in timpul interviului – eu sunt candidat, eu sunt intervievator, stam si ne studiem unu pe altu’ ca soarecele si pisica – ci ca ne cunoastem reciproc si vedem daca are sens sa lucram impreuna sau nu;

si il intreb pe om: “ce anume cauti la un loc de munca?”

si omul imi spune:

“fii atenta ca o sa fiu foarte direct. S-ar putea sa nu iti placa si sa ma pici la interviul de resurse umane, dar nu imi pasa“… si imi zice “caut un loc de munca stabil, sa fie aproape de casa, sa imi iau salariul la timp, si eventual sa invat cate ceva dar nu e musai“.

M-am blocat pentru un moment, am inceput sa rad si am zis:

” ba, pentru mine are sens ce zici tu acolo, dar daca te duci cu atitudinea asta la multi altii intervievatori s-ar putea ca intradevar sa pici interviul. Nu mai este nimic altceva ce cauti la un loc de munca?”

si omul imi spune:

“ma, Lia, daca vrei sa iti dau discursul necesar, ti-l dau, ceea ce si fac la interviuri ca stiu ca trebuie, dar m-am gandit ca noi doi putem sa discutam direct”

si am zis:

“ba, chestia asta eu nu o notez, dar mi-ai atras atentia cu raspunsul asta”

si imi spune:

“pai lucrurile sunt foarte simple… ce pot sa cer si sa primesc prin contract, si sa fie chiar in controlul meu sunt fix doar aceste lucruri: sa imi primesc salariul la timp, sa fi e o firma care cel putin pana acum a fost stabila – deci pot sa presupun ca va fi in continuare macar un timp destul de indelungat stabila -, sa fie aproape de casa, prin urmare ma intereseaza unde este sediu‘. Restul sunt lucruri care tin de mine. Nu ma duc la munca ca sa imi fac prieteni pentru ca am prieteni. in meseria pe care mi-am ales-o…” – omu era software tester, conteaza foarte mult

Spunea: “…testarea este testare indiferent ce testez si daca vreau neaparat sa fac ceva mai interesant de atat, am timpul meu liber in care sa fac chestia asta. Nu stau niciodata peste program decat daca sunt platit dublu si daca am nevoie de bani. Daca nu am nevoie de bani refuz stau peste program pentru ca este timpul meu si viata mea pe care nu o inchiriez firmei.”

Imi spunea:

“ii place ce fac dar nu este hobby-ul meu principal, pentru ca am hobby-uri. Pe langa meseria pe care mi-am ales-o am o gramada de alte hobby-uri care ma fac fericit.”

L-am trecut pe om peste HR pentru ca o sinceritate atat de franca este o calitate din punctul meu de vedere.

Pana la urma ne-a refuzat oferta si acum tin minte, si acuma tin minte, sau ceva de genul asta; dar m-a lasat cu niste semne de intrebare.

Mi s-a parut ca ceva era pentru mine acolo, efectiv am simtit ca este un mesaj pentru mine, ca am ceva de invatat de la tipul asta pentru ca parea atat de linistit, si seren, si impacat cu tot si cu toate.

Si aveam in minte: ” Ba, vreau si eu starea asta” si datorita lui mi-am gasit fericirea.

Cum s-a intamplat asta?… analizand raspunsurile lui, mi-am dat seama ca acest candidat era o persoana care isi luase fericirea proprie in mainile proprii.

Se cunostea suficient de bine cat sa stie ce anume il face fericit si sa-si dea singur acele lucruri.

Daca ne ducem la un loc de munca cu pretentia si iluzia ca respectivul angajator sa ne tina in palme, sa ne dezvolte, sa ne creasca, sa ne creasca salariul din proprie initiativa, sa ne facem prieteni, si asa mai departe sansele sa fim dezamagiti macar la cateva dintre aceste asteptari sunt foarte mari.

Nu ne va placea tot ceea ce avem de facut la locul de munca, nu ne v-or placea toti colegii si de cele mai multe ori angajatorii nu vin din propria initiativa sa ne mareasca salariul, asa ca prin aceste iluzii nu facem decat sa ne pregatim terenul pentru dezamagire si nefericire; dar daca ne ducem cu niste asteptari si niste pretentii care sunt perfect realiste asa cum le avea aceasta persoana, atunci avem controlul asupra acestor variabile si daca se da cu bifa la ele si acceptam oferta de angajare, atunci stam fericiti.

Asta inseamna de fapt sa ai fericirea in mainile proprii, sa stii ce anume te bucura, si sa iti dai singur, sa te asiguri ca nu bagi iluzii pe la mijloc si la fel facem si in relatiile de cuplu, sau relatiile de prietenie – orice relatii pe care le avem -. In momentul in care luam fericirea noastra si o punem in palmele celuilalt si spunem “fa-ma fericita”, din start o sa fim nefericiti pentru ca celalalt nu va putea niciodata sa ne dea ceva ce noua ne lipseste de fapt, ca noi nu stim sa ne dam singuri.

Este un audio pe blog care spune de ce trebuie sa te cunosti pe tine insuti si spuneam in audio-ul respectiv ca ii ceri unei persoane sa iti faca mancarea preferata dar fara sa ii spui ce pentru ca tu nu stii.

Prin urmare indiferent ce iti va gati persoana respectiva, tu vei fi nemultumit pentru ca de fapt nu stii daca iti place sau nu, nu stii ce vrei, nu stii cine esti.

La fel si cu fericirea asta.

Daca nu stii ce te face fericit te astepti ca ceilalti sa te faca fericit.

Indiferent ce iti vor da nu va fi niciodata pe gustul tau pentru ca nu stii care este gustul tau iar sansele sa iti dea exact ceea ce iti doresti sunt minimale.

Singura persoana care poate sa iti ofere ceea ce iti doresti cu adevarat esti tu insuti.

Cum era baiatul asta… ii placea sa aiba hobby-uri si le facea.

Pentru el era important sa nu gaseasca foarte mult timp in plimbarea zilnica casa-munca, asa ca era foarte important sa lucreze pentru o firma care avea sediul aproape de casa.

Astea sunt niste chestii care sunt sub controlul nostru.

Noi decidem daca acceptam o oferta de angajare care cere sa facem o naveta zilnica de trei ore care ne va face nefericiti cel mai probabil.

Baiatul asta isi luase fericirea in propriile maini si avea grija sa si-o conserve.

Asta a fost primul moment de big bang pentru mine care a adus si la o gramada de schimbari in viata mea: am inceput sa elimin obiceiuri toxice cum ar fi mancatul emotional care ma facea nefericita – aveam trei secunde de satisfactie alimentara dar dup-aia cand ma suiam pe cantar evident ca eram nefericita -, am renuntat la prieteni cu care nu mai rezonam, am incetat sa mai stau peste program ceea ce ma facea nefericita pentru ca eram permanent obosita, am facut o gramada de schimbari.

Am descoperit ca sportul zilnic este o sursa de fericire zilnica pentru mine chiar daca nu este foarte Intens, am descoperit ca presiunea de a face sport ca sa slabesc ma face nefericita, dar daca fac sportul pentru ca imi place sa fac sport fara sa ma mai gandesc daca slabesc sau nu, daca mi se formeaza nu stiu cum corpul, si asa mai departe; doar ca fac ceva care este doar si doar pentru mine si pentru ca imi place ceea ce fac, am inceput sa fiu mai blanda, sa nu mai trag la sala ca nebuna, si asa mai departe si paradoxal dupa ce am facut aceasta schimbare de atitudine am slabit rapide si fara efort pentru ca am scapat de stres.

Dar mai era ceva, mai era ceva, simteam ca mai este ceva.

Al doilea pas in acest proces de cautare a fericirii a fost cand mi-am dat seama ca imprumutam notiunea de fericire din filme, reclame, povesti, carti, si asa mai departe si ca fericirea in tot ceea ce inseamna publicatii, reviste, mass-media, si asa mai departe este de fapt exaltare, este un push, este o descarcare brusca de adrenalina pe care nu avem cum sa o sustinem in fiecare zi.

Este foarte putin probabil sa ai fiorii primei intalniri cu iubitul tau In fiecare zi pentru ca la un moment dat lucrurile se stabilizeaza si nu mai ai momentul ala in care iti bubuie inima, abia astepti sa te intalnesti cu el sau cu ea, si asa mai departe.

Este putin probabil sa ai in fiecare zi niste partide de amor absolut innebunitoare care te lasa lat si transpirat, cu cearceaful ud dedesubt; foarte posibil sa nu poti nici fizic sa faci chestia asta in fiecare zi.

Nu sari in fiecare zi cu parasuta, nu iti indeplinesti visul de o viata in fiecare zi… astea sunt niste puseuri de energie pe care eu le-am definit nu ca fericire – si asta m-a eliberat foarte mult – ci ca fiind momente de exaltare, de fericire extrema de care ma bucur In egala masura dar nu reprezinta fericirea pentru mine ci sunt niste momente de entuziasm de fapt.

Asa ca am continuat cu intrebarea “ba, ce este fericirea pentru mine?” si am facut un pas in spate si m-am uitat la viata mea si mi-am dat seama intr-o prima faza ca fericirea de fapt este lipsa nefericirii.

Cand am avut aceasta constientizare mi-am adus aminte de un banc: era unul prin padure si se plimba si aude pe cineva ca urla, si urla, si urla persoana respectiva, il gaseste si era un tip care isi dadea cu ciocanul peste degete si inainte de-al intalni pe asta de isi dadea cu ciocanul peste degete il auzea ca avea momente in care urla si momente in care radea in hohote si il gaseste pe asta de se lovea singur si il intreaba: – Ba, dar tu ce faci aici?

Pai uite ca imi dau cu ciocanul peste degete.

Bine, si atunci inteleg urletele de durere, dar cand radeai de ce radeai?

Pai erau momente in care dadeam pe langa.

No… asta facem si noi in viata noastra de zi cu zi.

Ne dam cu ciocanul peste degete si momentele de fericire de fapt sunt momentele in care nu ne doare.

Consideram ca fericirea este momentul in care sau acea perioada din viata noastra in care nu suntem nefericiti.

Este utopic.

Sanatatea nu inseamna lipsa bolii, fericirea nu inseamna lipsa nefericirii.

Si apoi mi-am dat seama ca “ba stai putin, din nou nu am reusit sa gasesc ce inseamna fericirea”.

Si mi-a picat fisa intr-o dimineata… in cazul meu, nu stiu despre voi, pentru mine fericirea inseamna liniste. In aceasta spalare pe creier prin care trecem cu totii, fericirea devine ceva intangibil in care sa fii tot timpul entuziasmat, cu gura pana la urechi, si asa mai departe; si fericirea este definita prin opozitie cu drama de cele mai multe ori.

Ca si in povestile cu Fat Frumos… Pai Fat Frumos ca sa ajunga sa se cupleze cu Ileana Cosanzeana s-a dat cu capul de toti peretii si Ileana Cosanzeana de cele mai multe ori este inchisa prin tot felul de casteluri si chinuita si asa mai departe, musai trebuie sa fie drama ca sa ajungi la fericire.

Pai dar de ce, ma?De ce… De ce trebuie sa fie niste extreme pentru asta? Si mi-am dat seama ca sunt educata sa caut aceste momente de exaltare pentru ca nu exista nici o reclama la televizor, de exemplu, in care fericirea sa fie definita prin liniste, pur si simplu prin lucruri marunte.

Mai este asa pe la un sandwich, dar acolo este asa, partea aia de perfectiune.

Nu este nicio reclama in care ea face o omleta si trage un part, are sanii lasati dupa ce a alaptat sau poate i-a curs laptele, el are o pereche de trening rupti in fund, dar ce este misto este ca se imbratiseaza si rad.

El rade de faptul ca ea si-a patat tricoul cu laptele care ii curge din sani si ea ii baga degetul prin gaurica de la pantalonii de trening, si se treaza pe chestia asta,si ii promite ca o sa ii coase.

De ce nu ar fi asta fericire, pentru ca nu este exaltare? pentru ca de fapt ei impartasesc un moment foarte intim si misto, si rad, si se imbratiseaza.

De ce nu ar fi asta fericire? In momentul in care am scos drama si toxicitatea din viata mea – va recomand audio despre toxicitate -, mi-am dat seama ca pastrarea unei stari constante de liniste interioara, asta este fericirea mea si din momentul ala am inceput sa observ o gramada de chestii marunte din jurul meu.

Mi-am dat seama ca am inima calda cand imi vad cateii ca alearga prin iarba, ca mi se incalzeste inima cand simt miros de iarba proaspat cosita, ca sunt in stare sa ma uit minute intregi la picaturi de ploaie pe frunze care capteaza lumina – nu stiu daca ati vazut vreodata ca arata ca niste stelute picaturile de ploaie proaspata pe frunze.

Un pic de lumina daca este afara, acea apa capteaza lumina si pe frunze arata de parca ar fi niste stelute si sunt fascinata.

Am descoperit ca mergeam asa prin viata ca si cum as fi fost adormita in cautarea aia a adrenalinei, a fericirii extreme, a exaltarii, in opozitie cu drama.

Bai, nu vedeam ce era la indemana pentru ca fericirea este la indemana.

Imi dau seama ca imi imbratisez fetele care au trecut asa prin niste etape de dezvoltare, nu stiu, cand erau mici ma sufocau amandoua.

Inncontinuu erau calare pe mine si voiau sa petreaca timp cu mine, si sa facem chestii impreuna, si sa ne imbratisam, si sa ne pupam.

Dupa au trecut prin etapa de adolescenta timpurie in care daca le prindeam sa le mai pupe pe frunte eram fericita trei zile ca erau in etapa de ” nu o mai las pe maica-mea sa ma atinga.”

Acum suntem in echilibru, au crescut amandoua, sunt mari si cand le iau in brate si isi lipesc capul de pieptul meu, ala este un moment de fericire si este ceva atat de simplu si de la indemana.

Ma pis pe ea adrenalina pentru ca de fapt fericirea este liniste, este constanta, este siguranta si este tot ceea ce este in jurul nostru si de obicei nu vedem.

Nu vedem pentru ca atunci cand stai si te uiti tot timpul in sus, daca vrei sa urci un munte si singura ta tinta si singurul punct in care te uiti este varful muntelui pentru ca acolo trebuie sa ajungi si tu, pai nu ai sa vezi nimic.

Nu ai sa vezi Izvorul pe langa care treci, nu o sa vezi pestisorul care sare in apa, nu o sa vezi caprioara care iti taie calea, si de fapt asta este fericirea.

Fericirea este un cumul de chestii marunte care sunt zilnic zeci, sute, mii in jurul nostru.

Este momentul de umor cand te trezesti cu parul explodat dimineata si razi in loc sa te cam plac sezi pe chestia asta ca nu esti perfect.

Este momentul in care te trezesti noaptea in somn si partenerul tau de cuplu nu te tine in brate ca ii este cald, dar te tine strans de mana si stii ca te iubeste.

Este momentul in care faci dus cu partenerul de cuplu si va spalati reciproc si momentul ala este mai intim decat cea mai tare partida de sex pe care ai facut-o cu el vreodata.

Este momentul in care copilul tau mic saliveaza si face niste balonase de saliva si in loc sa ti se para dezgustator acest lucru este foarte amuzant, pentru mine cel putin este foarte amuzant cand vad asta.

Sau, nu stiu, cum ma plimb eu prin padurile Brasovului si sunt momente in care ma intalnesc fata in fata cu o caprioara si ma opresc si trag in mine, respir in mine momentul ala pentru ca mi se pare magic, mi se pare magic cum stau la cativa metri de o caprioara si ne uitam una la alta.

Si voi, cei care nu locuiti in Brasov si care probabil ca o sa comentati acuma “hai ma Lia, dar tu locuiesti in Brasov si te-ai scos pentru ca Brasovul este cel mai frumos oras din Romania.”

Cat am locuit in Bucuresti, si acuma tin minte ca spuneau bucurestenii ca ei locuiesc de o viata intreaga acolo si nu au descoperit nimic din ceea ce eu descopeream.

In fiecare weekend ma duceam si talpuiam si am gasit o gramada de gradini absolut superbe, pline de flori, ingrijite, copaci cu tot felul de forme interesante, fantani arteziene cu apa rosie, dar trebuie sa casti ochii.

Trebuie sa casti ochii si sa iti faci fericirea din lucruri marunte care sunt sub nasul tau in fiecare zi.

Zeci, sute, mii de lucruri marunte.

Deschide ochii, om bun! Deschide ochii, uita-te in jur si pune in cosul tau al fericirii aceste zeci, sute, mii de lucruri marunte care deja exista in viata ta si care te fac fericit.

Te pupa Lia!