Ep. 46 – Casa pe piloni

Lia Podcast

Buna, dragii mei si bine v-am gasit la mesajul Liei!

Mi-am propus astazi sa va povestesc despre tendinta pe care am remarcat-o la destul de multe persoane, inclusiv la mine, de a ne focaliza sursa de satisfactie, de bucurie intr-un singur loc, intr-un singur punct.

Punctul asta poate sa fie orice: poate sa fie munca, poate sa fie partenera/partenerul de cuplu, familia, prietenii dar despre ce vorbesc eu astazi este despre focalizarea intr-un singur punct; si de acolo ne luam satisfactiile, bucuria, linistea, si asa mai departe.

Ce am invatat in anii astia de existenta, 43 la numar, este ca e o strategie de a trai cu riscuri foarte mari, foarte-foarte mari si am invatat asta luand calea grea, adica avand aceasta focalizare unicata.

Am inceput prin a fi dependenta de munca in tineretea mea timpurie, am trecut si prin perioada de dependenta de partener, am trecut si prin perioada de dependenta de distractii, si asa mai departe.

Elementul comun a fost ca eram focalizata intr-un singur punct si cand punctul respectiv se muta sau dispunea eram la pamant.

Pur si simplu eram la pamant.

Ma scuturam de praf, imi reveneam si o luam de la capat; pana cand mi-am dat seama ca riscurile pe care mi le asum imi dau cu minus.

Pur si simplu sunt prea mari si sunt negestionabile pentru ca nu luam in considerare elementul de imprevizibil al vietii.

Prin urmare despre asta vreau sa va povestesc astazi: de ce din punctul meu de vedere este bine sa avem cat mai mult piloni pe care sa ne sprijinim starea de bine interioara, starea de sanatate mintala, de satisfactie emotionala si de ce este riscant sa avem una sau chiar numai doua surse de bucurie.

Imaginati-va ca suntem o casa, si este o casa care este ridicata de la pamant si are in mijloc un singur pilon sau doi, atat.

Ce se intampla cu casa respectiva in momentul in care este un cutremur?

Ce se intampla cu casa noastra cand da o viitura?

Sansele ca ea sa se darame odata cu pilonul sau cei doi piloni pe care ne sprijinim sunt foarte mari, dar nu intamplator este vorba asta de popor care spune “unde-s doi puterea creste”; si nu se refera la a fi doar doi ci la a fi cat mai multi.

Oamenii au evoluat si au supravietuit prin comparatie cu alte specii pentru ca au construit comunitati.

Au fost multi, au pornit de la “unde-s doi puterea creste”.

La fel este cu starea asta de bine interioara. In viata mea, dar si in vietile multor oameni pe care i-am cunoscut – cum am tot spus prin audio-uri: lucrez de foarte multi ani in resurse umane, prin urmare am cunoscut mii si mii de oameni si foarte multi au o poveste de sine asemanatoare de viata din acest punct de vedere – fie isi puneau toata starea de bine in relatia de cuplu, fie se refugiau in munca.

De ce este riscant?

Am eu o vorba ca viata se intampla.

Primul soc puternic, primul cutremur interior puternic pe care l-am avut din acest punct de vedere si cand am invatat, de fapt, cu viata se intampla a fost cand a murit fratele meu intr-un accident stupid, acu’ destul de multi ani, cand nu mi-a venit sa cred.

Pur si simplu nu mi-a venit sa cred ca este posibil sa se intample asa ceva.

Nu este normal si nu este de asteptat ca un copil de 20 de ani azi sa fie si maine sa nu mai fie; si atunci am invatat ca oamenii mor, animalele mor, membrii familiei se duc si daca tot echilibrul interior este conectat cu o alta persoana este posibil sa ajung sa fiu daramata.

Si prima lectie pe care am invatat-o a fost imi construiesc un sistem social de suport.

Este foarte larg dar este stabil si este format din mai mult de o persoana.

Am lucrat la a-mi vindeca relatia cu familia si in momentul de fata cu membrii familiei care sunt semnificativi pentru mine, din punctul meu de vedere, am o relatie excelenta.

Sunt acolo, ma pot baza pe ei iar relationarea cu ei imi aduce bucurie.

Mi-am format un cerc de prieteni care sunt acolo si cu care pastrez legatura aproape indiferent ce se intampla in viata mea.

Nu am timp tot timpul sa ma aud zilnic cu ei si cateodata nici saptamanal, dar stim cu totii ca suntem acolo, ca este un sistem de suport iar relationarea cu ei, pentru ca mi-am selectat bine cercul de prieteni astfel incat pot sa fiu eu insami cand relationez cu ei si sa am preponderent o stare de bucurie, de placere cand intru in contact cu ei, cum ziceam am grija sa pastrez legatura cu ei si stim cu totii ca suntem acolo, iar cand ne intalnim sau cand vorbim ne aduce bucurie.

Desi imi place foarte mult ceea ce fac in viata de zi cu zi, fac parte din oamenii norocosi care si-au ales o meserie care chiar ii place – cea de resurse umane – n-am mai facut din munca singura sursa de satisfactie si de valoare personala.

Prin urmare, daca la un anumit punct al vietii mele voi decide sa nu mai continui cariera de om de resurse umane, da… o sa-mi lipseasca oamenii minunati pe care i-am intalnit prin intermediul acestei meserii, dar nu va fi o drama.

Nu va fi o drama.

Voi inlocui aceasta cariera cu o alta care, de asemenea, sa-mi aduca satisfactii.

Cred ca lectia cea mai grea a fost in ceea ce priveste relatia de cuplu.

Termenul asta de “a te dedica” daca este inteles intr-o maniera nesanatoasa poate sa duca exact la aceasta focalizarea unica.

Cred ca cu totii ori am trait ori am vazut in jurul nostru, am avut cunoscuti care in momentul in care si-au intalnit jumatatea pur si simplu au disparut.

S-au limitat la a merge la munca si au disparut pur si simplu din viata sociala.

N-au mai dat niciun semn de viata iar in rarele momente in care ne intalneam cu ei, vorbeau doar de jumatatea lor si pareau ca abia asteapta sa ajunga acasa ca sa petreaca timp cu el sau cu ea, pur si simplu s-au izolat.

Ce se intampla cu oamenii astia, de cele mai multe ori este ca mai devreme sau mai tarziu ajung sa aiba o criza de viata sau criza existentiala majora pornind de la faptul ca acest punct unic, aceasta sursa unica sau insuficienta de satisfactie emotionala dispare brusc.

Se poate intampla in diverse feluri.

Daca vorbim despre o relatie de cuplu este posibil ca relatia de cuplu sa se transforme intr-o relatie care nu mai este satisfacatoare sau sa dispara de tot.

Daca avem o singura persoana pe care o consideram a fi prieten sau prietena este posibil ca persoana respectiva la un moment dat sa se mute in alta tara sau sa dispara din viata noastra din diverse motive.

Moartea unei persoane este un fapt dat.

Este unul din putinele lucruri pe care le stim cu siguranta in viata asta: ca la un moment dat o sa murim.

La unii se intampla mai repede, la altii mai tarziu.

Prin urmare, daca starea noastra de fericire este conectata exclusiv cu partenerul de cuplu, sau cu mama si tata, sau cu cei doi prieteni; daca astia se duc am cacat batul pur si simplu.

Emotional o sa fim distrusi.

Cei care sunt dependenti de munca au acest soc destul de tarziu in viata, cand ies la pensie.

Fie ies la pensie fortati de imprejurari, fie ca este varsta, cert este ca se opresc din muncit si pentru ca toata valoarea lor personala: “sunt destept”, “sunt competenta”, “sunt folositoare”, “sunt utila”, “fac chestii misto”, toata partea asta era conectata cu munca, in momentul in care ies la pensie pur si simplu fac depresie, se imbolnavesc pentru ca aveau prea putine puncte de sprijin din care sa isi traga bucurie.

Am sa va dau exemplul meu ce am facut dupa ce am trecut prin toate astea, pentru ca tot ceea ce va povestesc eu acum ca este riscant eu le am facut, n-am ratat nimic.

Am avut si relatie de cuplu in care m-am izolat si in momentul in care s-a terminat am fost pe burta, am fost si dependenta de munca, am avut si o conexiune foarte restransa cu prietenii, pentru o perioada de timp i-am neglijat destul de mult si am pierdut niste prieteni buni in proces, mi-am respins familia si nu i-am avut aproape si asa mai departe, deci am trecut deja prin lucrurile astea.

De aia ziceam ca am ales calea spinoasa a lectiilor, nu puteam sa urmez exemplul oamenilor sanatosi, trebuia eu sa ma dau cu capul de zid intai ca o adolescenta intarziata ce eram si cred ca mai sunt pe alocuri.

Cum m-am asigurat si ma asigur in continuare ca indiferent ce se intampla in viata mea eu imi pastrez starea de bine?

In primul si in primul rand, va reamintesc ca singura relatie din viata noastra de care avem cu adevarat nevoie este relatia cu noi insine.

Am facut un audio pe tematica asta, ceva cu iubirea de sine in care am detaliat subiectul, dar pe scurt daca relatia noastra cu noi este una calitativa este singura relatie de care noi avem cu adevarat nevoie, si daca asta este buna indiferent ce se intampla in viata noastra putem sa facem fata si sa ne pastram mojo – cum ii zic eu -, starea de bine pur si simplu, starea de echilibru.

Chiar daca avem niste oscilatii ca suntem tristi sau suntem stresati, dar nu ne dezechilibram emotional si asta a fost un aspect la care eu am lucrat intens in ultimii ani dar mai ales anul asta cand simt ca am si pasit pe partea cealalta, cum zic eu, cand efectiv am ajuns in sfarsit la o stare de bine eu in relatie cu mine in care am grija de mine pe toate planurile: am grija de corpul meu, ce mananc, cum dorm, cata miscare fac, mi-am selectat prietenii astfel incat sa am o stare de bine dupa ce relationez cu ei, mi-am reparat relatia cu familia astfel incat sa-mi aduca bucurie relationarea cu ei, am redus numarul de ore pe care il lucram si importanta locului de munca din punct de vedere emotional in viata mea, si asa mai departe.

Iar toate astea au legatura cu relatia cu mine pentru ca am avut grija de mine.

In momentul in care am constatat ca a fi dependenta de munca ma impinge de la spate sa lucrez foarte multe ore si sa fiu obosita.

A fi obosit permanent inseamna si ca corpul iti cedeaza si inseamna si ca emotional nu esti bine.

Sau a relationa cu persoane cu care nu iti face neaparat placere sau nu poti sa fi autentic, la fel nu iti da o stare de bine si are legatura cu relatia pe care o ai cu tine si limitele pe care le pui.

Prin urmare, primul lucru pe care l-am facut semnificativ si m-a ajutat enorm a fost sa dezvolt o relatie in care am grija de mine pe toate planurile.

Al doilea lucru, asa cum am si spus deja, am reparat relatia cu familia.

Am avut o relatie destul de complicata cu membrii familiei mele cu foarte multe conflicte si tensiuni si din partea mea multa respingere, iar reparand relatia cu mine am reusit sa repar si relatia cu ei si sa inchid niste suferinte din trecut astfel incat in momentul de fata, absolut miraculos, mama mea este prietena mea cea mai buna; ceea ce nici in visele mele cele mai indraznete nu m-am gandit ca voi avea vreodata, si sora mea la fel.

Am reluat legatura si am inceput sa acord atentie prietenilor pe care ii simt semnificativi din viata mea, de la care am ce invata, care nu se sfiesc sa-mi spuna cand o iau razna – cand sar de pe sine, cum zic eu – dar o fac intr-o maniera blanda astfel incat sa invat ceva din feedback-ul lor, nu sa am tendinta si nevoia sa ma apar pentru ca ma simt atacata.

Practic am selectat acei prieteni care sunt blanzi si care imi permit sa fiu asa cum sunt eu, iar cand sunt deranjanta imi atrag atentia cu blandete si respect.

Asa ca am un cerc de prieteni care este format din mai mult de doi oameni cu care am grija sa pastrez legatura constant, macar o data pe saptamana sa dau un semn de viata.

Am echilibrat relatia cu munca in sensul ca imi place in continuare foarte mult ce fac, dar am redus numarul de ore de munca si am invatat sa accept ca meseria pe care am ales-o implica a lucra cu oameni si oamenii sunt imprevizibili si ca niciodata lucrurile nu sunt personale; iar chestia asta m-a echilibrat enorm.

Prin urmare, imi iau de la munca satisfactia ca am facut o recrutare care a facut dificila, ca am scris un articol, ca am ajutat cu ceva intr-o maniera eficienta, dar nu imi lipseste munca in weekend, ceea ce inainte se intampla, pentru ca in weekend este timpul meu cu mine de care ma bucur si chiar ma bucur cand se termina saptamana pentru ca in sfarsit am 24/24 in care sa fac doar ceea ce vreau eu.

Prin urmare, am scapat practic de dependenta de munca si acum sunt doar un omulet fericit care face ceea ce-i place.

Am dezvoltat hobby-uri.

Spuneam in ceva audio in trecut ca pe partea asta creativa sunt destul de activa fie ca fac audio-uri pentru voi, fie ca scriu cate un articol, fie ca colorez, fie ca fac lut, fie ca pictez lutul restrictiv, fie ca redecorez casa – ceea ce am facut in ultimele doua saptamani cu deosebita placere – dar am hobby-uri care sunt creative si care imi dau o stare de bine; cititul iarasi. Iar in ceea ce priveste relatiile de cuplu am foarte mare grija sa ma bucur de relatia de cuplu, dar sa nu neglijez celelalte aspecte ale vietii mele.

Cu relatia de cuplu, lucrurile sunt un pic mai delicate pentru ca o relatie de cuplu ca sa traiasca trebuie udata in fiecare zi, este ca o floare.

Prin urmare, intradevar, in momentul in care incepi o relatie de cuplu o parte din timpul pe care il acordai pentru alte aspecte ale vietii tale trebuie negociat pentru ca altfel nu ai cum sa construiesti relatia respectiva.

La ce atrag eu atentia este: una este sa negociezi timpul pe care il acordai altor aspecte ale vietii tale si alta este sa-l tai cu totul ca sa-l investesti cu totul in relatia de cuplu.

Asta este foarte riscant de facut.

O sa fac un audio separat despre ce inseamna sa te dedici cu totul jumatatii tale si de ce de cele mai multe ori asta duce la distrugerea in sine a calitatii relatiei si nu la intretinerea si cresterea ei.

Asta vream sa va spun astazi.

Sper ca mesajul a fost clar.

Asigurati-va ca casa voastra interioara are cat mai multi piloni, cat mai multe surse de bucurie.

Eu am enumerat in acest audio cativa piloni mari de familie, prieteni, munca, hobby-uri, relatia cu noi insine; dar ce adaug suplimentar este ca fiind prezenta si atenta la tot ceea ce se intampla in viata mea am descoperit o gramada de surse marunte de fericire.

Va recomand sa ascultati audio despre fericire pentru ca o sa fie asa o informatie suplimentara.

Practic in fiecare zi am macar niste piloni temporari: ca ma bucur ca vad noul mat pe care l-am adoptat cum se joaca sau este foarte dulce cand doarme.

Este o sursa temporara de bucurie.

Atunci la cinci minute in care stau si ma uit fascinata la el sunt fericita, sunt incantata.

Sau cand ma uit la cateii mei, sau cand vad o poanta pe Facebook, sau cand ma plimb si vad o floare, vad un copac, vad o frunza; astia sunt niste piloni zilnici care maine s-ar putea sa nu mai fie, dar azi ii am.

Prin urmare, daca da peste mine un cutremur, sau o viitura, sau un tsunami sunt sanse maxime ca eu sa raman in picioare pentru ca am o gramada de piloni de sprijin si asta va recomand si voua si va asigur ca avand atat de multi piloni de sprijin veti fi mult mai fericiti in general pentru ca veti avea o gramada de surse de bucurie.

Daca v-a placut acest mesaj am sa va invit, ca obicei, sa dati like, share pe pagina voastra de mass media sau prietenilor care considerati voi ca au nevoie sa auda aceste cuvinte, sa va inscrieti pe pagina de Facebook, Instagram, YouTube, Spotify ca suntem peste tot si va astept cu drag si la urmatorul mesaj.

Pana data viitoare,

Va pupa Lia!