abuzul emotional

Ep. 7 – Abuzul Emotional in Relatii

  • LOVEcast

Salutare oameni buni! Bine v-am regasit pe pagina Lia.

As vrea sa va vorbesc astazi despre abuz, despre abuzul in relatii.

Mai putin despre cel evident, cat despre abuzul subtil pe care nu il realizam constient, dar il simtim.

Traim intr-o societate in care violenta este peste tot, ma refer la violenta explicita.

Ziarele, online-ul sunt pline de imagini violente, de femei batute, de copii abuzati, de animale schingiuite, de razboaie, de cadavre si asa mai departe.

Aceasta este violenta explicita pe care o recunoastem foarte usor si o mare parte din noi stim sa ne ferim de ea in viata de zi cu zi.

In ceea ce priveste relatiile, in special cele de cuplu, la fel, abuzul evident este usor de identificat si o mare parte din persoanele care au parte de acest tip de abuz pleaca din relatia respectiva lovit, bruscat, injurat, jignit in mod frecvent.

Ce facem insa cu abuzul subtil? Cum il identificam? Ne dam seama ca este abuz?

O sa va dau cateva exemple de abuz care se aplica in orice tip de relatie in special in cele apropiate in sensul ca impactul asupra noastra este la fel de mare ca un pumn in gura doar ca nu ne dam seama.

Pentru ca nu se vede ci doar se simte, nu ne dam seama ca suntem abuzati.

Exemple: In momentul in care partenerul de cuplu te neglijeaza, nu petrece timp cu tine, nu te asculta, este o forma subtila de abuz.

De ce? Pentru ca mesajul implicit care ajunge la tine, chiar daca nu il formulezi in acest fel este “alte lucruri sunt mai importante decat tine. Nu esti suficient de interesant. Nu esti suficient de atractiva. Alte activitati sau alte persoane sunt mai importante decat tine. Nu esti in lista mea de prioritati.”

Critica subtila este o alta forma de abuz.

Ce inteleg prin critica subtila?

Sa zicem ca va pregatiti pentru o petrecere si tu pui o haina pe tine, iar partenerul de cuplu se uita la tine si spune “cu asta vrei sa te imbraci?”

Faptul ca nu da un feedback explicit: “vezi, Lia, ca nu-ti sta bine in rochia asta ca este prea mulata sau prea scurta” sau “vezi, Daniel, ca camasa asta este prea transparenta si ti se vede parul de pe piept” si asa mai departe.

Dar in momentul in care formuleaza feedbackul in felul asta “cu asta vrei sa te imbraci?”, de cele mai multe ori mesajul care ajunge la noi este “nu iti sta bine. Arati nasol in haina asta” si mai adanc de atat mesajul este “nu esti suficient de frumos/frumoasa astfel incat sa iti stea bine cu aceasta haina”.

Alte forme de abuz: In momentul in care avem o cearta cu partenereul de cuplu, noi mergem catre persoana respectiva, ne cerem iertare, iar comportamentul persoanei continua sa ne indice faptul ca tine la suparare, aceasta este o forma de abuz foarte subtila; pentru ca de cele mai multe ori ne transmite mesajul ca greseala pe care am facut-o este atat de mare incat ei stau si se gandesc daca merita sau nu sa ramana cu noi in relatie.

Este o amenintare foarte subtila de care de cele mai multe ori nici abuzatorul nu-si da seama ca o transmite: “daca mai faci asta s-ar putea sa te parasesc”.

De cele mai multe ori aceste comportamente vin in urma unor greseli sau in urma unor certuri care poate au scapat de sub control dar care nu sunt atat de grave incat sa duca la pierderea relatiei: v-ati certat de la curatenia in casa si ai scapat o vorba urata “esti mizerabil!”.

Ai avut o criza de gelozie legata de un coleg de serviciu si ti-a spus “mi se pare ca esti o femeie usoara cand te comporti asa”.

Nu spun ca aceste tipuri de comunicare sunt recomandate, dar daca sunt constientizate, daca exista niste scuze sincere cu angajamentul de a schimba comportamentul, a tine la suparare pentru a-l pedepsi pe celalalt este o forma de abuz subtila.

Cum stim ca suntem abuzati intr-o maniera subtila?

Avem o stare permanenta de neliniste, de nesiguranta “oare ma mai iubeste? Oare se gandeste sa ma paraseasca?”

Avem tendinta sa exageram in comportamentele pe care le adoptam ca sa ne cerem iertare.

Daca, de exemplu, in mod normal ne deranjeaza faptul ca atunci cand iese cu baietii la bere nu ne da un mesaj ca sa ne anunte, iar noi stam si il asteptam acasa.

Cand ne simtim vinovate ca l-am suparat, il iertam.

Trecem peste propriile sentimente de neplacere si il iertam pentru ca ne temem sa nu il pierdem.

Daca in mod normal ne deranjeaza cicaleala femeii din viata noastra, daca ne simtim cu musca pe caciula ca am suparat-o, ii permitem mai mult ca de obicei sa stea cu gura pe noi.

Aceste comportamente nu fac decat sa adanceasca abuzul partenerului de viata sau al membrului familiei, pentru ca si parintii fac acest lucru cu copiii, pentru ca este dublat de un abuz fata de propia persoana.

In momentul in care ne incalcam propriile limite si acceptam lucruri care ne deranjeaza si ne ranesc doar pentru ca ne simtim vinovati ca am facut o greseala, atunci abuzul se dubleaza si starea noastra interna este si mai proasta.

Asa ca fiti atenti nu doar la abuzul care este pe fata: lovit, jignit, intimidat, urlat; ci si la comportamentele mai subtile care, practic, ne impiedica sa ne urmam visurile, ne jignesc intr-o maniera subtila, ne transmit intr-o maniera subtila amenintarea “daca mai faci asta te parasesc” desi ceea ce am facut nu justifica o astfel de amenintare, si puneti piciorul in prag intotdeauna.

Fiti atenti la voi insiva, la ce simtiti si asigurati-va ca oamenii cu care relationati va trateaza cu blandetea si respectul pe care il meritati.

Aveti grija de voi!

Va pupa Lia.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *